Spiritualitatea la zi· 4 min citire

SĂ ÎL AVEM PERMANENT ÎN INIMĂ PE DUMNEZEU ȘI SĂ NE RUGĂM, CĂCI RUGĂCIUNEA NU ESTE STRIGĂT ÎN PUSTIU!

SĂ ÎL AVEM PERMANENT ÎN INIMĂ PE DUMNEZEU ȘI SĂ NE RUGĂM, CĂCI RUGĂCIUNEA NU ESTE STRIGĂT ÎN PUSTIU!

SĂ ÎL AVEM PERMANENT ÎN INIMĂ PE DUMNEZEU ȘI SĂ NE RUGĂM, CĂCI RUGĂCIUNEA NU ESTE STRIGĂT ÎN PUSTIU!

Scris de M Rita Publicat: 12 sept. 2024, 07:56

Odovania praznicului Nașterii Maicii Domnului; Sfinții Mucenici Avtonom, Macedonie și Teodul

Sfinții zilei
Odovania praznicului Nașterii Maicii Domnului; Sfinții Mucenici Avtonom, Macedonie și Teodul.

Gândul zilei

Când durerea voastră este gata să se prefacă în disperare, într-o suferință neostoită pentru ceea ce ați pierdut, aduceți-vă aminte de ceea ce aveți încă. Amintirea celor răposați nu trebuie să se șteargă din inima noastră, dragostea față de ei nu trebuie să înceteze, ci trebuie să se prefacă în dragoste de cei rămași în viață și să ne îndemne să slujim acestora, pomenindu-i pe răposați. Când îi pierdem pe cei apropiați apar aproape inevitabil părerea de rău și căința pentru faptul că, atunci când erau în viață, nu i-am prețuit îndeajuns, nu i-am iubit îndeajuns, nu i-am mângâiat îndeajuns; ne doare să ne dăm seama că nu le-am oferit tot ce am fi putut și că acum nu mai putem îndrepta nimic! Nu trebuie să ne lăsăm însă copleșiți de sentimentele acestea, ci se cuvine să tragem din ele învățăminte.
Amintindu-ne de toate scăpările din trecut, să lucrăm cu mai multă râvnă în prezent, și atunci părerile de rău nu vor fi zadarnice, ci vor fi prefăcute în putere vie, în dragoste, prin dorința arzătoare de a ne dărui slujirii celor rămași alături de noi. Ați pierdut mult?
Gândiți-vă că puteți fi de folos multor altora. Câte lacrimi mai puteți șterge, câte suferințe mai puteți ușura, câte inimi singuratice mai puteți încălzi cu iubirea voastră! Vine noaptea, când nimeni nu poate să mai lucreze (Ioan 9, 4).  Lucrați, așadar, cât timp este ziuă, și întăriți ce-a mai rămas. - Pr. Ic. Stavr. Ionuț - Ștefan Apetrei- Protopop Dorohoi

Rugăciunea zilei
Rugăciune de mulțumire către Maica Domnului

„Preasfântă Fecioară, Preacurată Maică Născătoare de Dumnezeu, Îți mulțumesc că ne ești și nouă Mamă Bună, Iubitoare și Grabnic Ajutătoare! Îți mulțumesc pentru toate icoanele Tale făcătoare de minuni și pentru tot Harul care se revarsă prin ele! Îți mulțumesc Măicuță pentru toate comunicările Tale sfinte, pentru sănătate, pentru ajutor, pentru grija Ta de Mamă Iubitoare față de noi toți! Îți mulțumesc că nu ne lași pradă celui rău, ci ne aperi și ne acoperi sub Sfânt Acoperământul Tău! Iartă-mă Măicuță pentru multele mele păcate și Te rog ajută-mă să mă pocăiesc pentru toate greșelile mele din această viață! Îți mulțumesc că Te rogi pentru noi și că duci rugăciunile noastre la Bunul Dumnezeu, ca să ne ajute să trecem din viața aceasta la viața veșnică! Îți mulțumesc Măicuță că Te rogi pentru întoarcerea la credință a celor din familia mea, dar și a celor care-L caută pe Dumnezeu și încă nu L-au găsit! Îți mulțumesc Măicuță pentru grija Ta de Mamă, pentru iubirea Ta sfântă și pentru tot ajutorul Tău! Și eu Te iubesc, Te preamăresc și Îți mulțumesc pentru toate! Amin!
Pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria; cu puterea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci și cu ale tuturor Sfinților, Doamne, miluiește-ne și ne mânuiește-ne pe noi. Amin!”

Pilda zilei

Doi părinți aveau un băiat, care, de la o vreme a început să meargă pe căi greșite. Toate sfaturile, mustrările și pedepsele tatălui n-au ajutat la nimic. În cele din urmă, tatăl l-a alungat de acasa. Însă mama a păstrat legătura cu el prin scrisori. Într-o vreme, mama s-a îmbolnăvit greu. Văzând că i s-apropie sfârșitul, doctorul a spus că i se poate împlini orice dorință. Atunci soțul a întrebat-o dacă nu are vreo dorință pe inimă. – ,,Da, am una” zise bolnava. – „Care?” – ,,Să-mi mai văd o dată băiatul.” – „Atunci, cheamă-l!” – „Nu, cheamă-l tu!” Și tatăl dădu telegrama aceasta: „Vino numaidecât!”. Cum primi telegrama, băiatul și porni spre casă. Când a ajuns la ușă, nici nu mai bătu, ci intră buzna în odaia unde știa că e mama lui. Acolo găsi pe tatăl său veghind la căpătâiul ei. Când se văzură toți trei, rămăseră muți câteva clipe. Făcând cele din urmă sforțări, mama se ridică, luă cu o mână mâna soțului ei și cu alta pe a băiatului ei și le împreună. Apoi căzu și muri. Atunci fiul nu se mai putu stăpâni și, izbucnind în plâns, zise către tatăl său: „Tată, iartă-mă!”. Tatăl îl iertă și-l îmbrățisă plângând. Moartea mamei a împăcat pe fiu cu tatăl.


Sursa: Realitatea Spirituala

Distribuie articolul

Urmărește știrile Realitatea Spirituala și pe Google News

Mai multe știri din Spiritualitatea la zi