Să îl avem permanent în inimă pe Dumnezeu și să ne rugăm, căci rugăciunea nu este strigăt în pustiu!

Să îl avem permanent în inimă pe Dumnezeu şi să ne rugăm, căci rugăciunea nu este strigăt în pustiu!
Sfântul Cuvios David din Tesalonic; Sfântul Ierarh Ioan, Episopul Goției
Sfinții zilei
Sfântul Cuvios David din Tesalonic; Sfântul Ierarh Ioan, Episopul Goției.
Sfântul David s-a născut și a crescut în cetatea Tesalonicului și prin curăția sa sufletească s-a arătat ca un înger în trup. Și-a părăsit prietenii și averea și a mers la Mănăstirea Cuculiaton, unde s-a făcut monah. A rămas acolo, nevoindu-se în post și rugăciune și păzind toată fapta bună, iubind mai ales înfrânarea și smerenia, ca unul ce socotea că traiul îmbelșugat aduce trândăvia sufletului, iar alergarea după laude întunecă și risipește faptele bune. Deci, trăind în înfrânare, post și rugăciune, admira cu deosebire viața Sfântului Simeon Stâlpnicul și răbdarea Sfântului Daniil Stâlpnicul. Așa a crescut în inima sa dorința de a se face următor acestor doi mari sfinți ai Bisericii. Drept aceea, făcându-și un cuib într-un migdal, s-a legat pe sine ca trei ani să nu se coboare de acolo. Din acel loc predica cuvântul lui Dumnezeu, alinându-i pe cei care veneau la el. După trei ani în care a îndurat arșița soarelui și gerul cumplit, s-a coborât de acolo într-o chilie făcută de ucenicii săi, fiind multora povățuitor. Trimis fiind de mitropolitul cetății sale, a mers la Constantinopol la împăratul Iustinian (527-565), pe care l-a impresionat prin înțelepciunea sa, dar mai ales pentru nepătimirea trupului său, căci luând în mână cărbuni aprinși și tămâind pe împărat, focul nu-i ardea mâna. S-a mutat în pace la Domnul în apropierea Tesalonicului.
Rugăciunea zilei
Troparul Sfântului Cuvios David din Tesalonic, Glasul 8
„Întru tine părinte cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea ai urmat lui Hristos; și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte David, duhul tău.”
Gândul zilei
„Plăcută este o câmpie cu flori, un paradis, dar cu mult mai plăcut este a citi Scripturile. Acolo sunt flori care se ofilesc, aici sunt înțelesuri care înfloresc; acolo un zefir care adie, aici adierea Duhului Sfânt; acolo sunt spini care o împrejmuiesc, aici pronia lui Dumnezeu stă la temelie; acolo cântă greierii, aici profeții glăsuiesc; acolo plăcerea de a privi, aici folos din citire. Paradisul este într-un loc, Scripturile sunt pretutindeni în lume.” - Sfântul Ioan Gură de Aur.
Știai că?
Lipsa gustului pentru singurătate și liniște, aceasta este boala omului contemporan. Foarte multă lume evită liniștea, singurătatea, timpul liber, fiindcă nu are nimic altceva cu care să-și umple acest gol: oamenii aceștia au nevoie să audă vorbindu-se, să aibă păreri, să fie mereu pe baricade pentru a-și crea iluzia unei vieți efervescente și foarte pline. Însă viața cu Dumnezeu începe atunci când cuvintele și gândurile se liniștesc, când problemele vieții pământești trec pe planul doi, iar în sufletul omului se deschide larg un loc pe care Dumnezeu vine să Îl umple cu prezența Sa. Sfinții Părinți spun adesea că rugăciunea născută din liniște trebuie să fie simplă și sobră, fără multe cuvinte. Starea celui care se roagă este asemănătoare aceleia a unei legături dintre tată și fiu: „Nu face pe deșteptul în cuvintele rugăciunii tale! Căci gânguritul simplu și nemeșteșugit al copiilor a înduioșat pe Tatăl lor cel din Ceruri. Nu te porni la vorbărie, ca nu cumva prin căutarea cuvintelor să ți se împrăștie mintea. Un cuvânt al vameșului L-a făcut pe Dumnezeu îndurător și un cuvânt spus cu credință l-a mântuit pe tâlhar. Multa vorbire în rugăciune pricinuiește minții năluciri și împrăștiere. Iar un singur cuvânt o adună.”- Sfântul Ioan Scărarul, Scara dumnezeiescului urcuș.
Pilda zilei
Ceas cu ceas și dor cu dor
DOAMNE, Dumnezeule, numele Tău este IUBIRE! Te rog, să nu mă alungi de la Fața Ta, din cauza păcatelor mele celor multe!
DOAMNE, numele Tău este PUTERE! Te rog, întărește-mă, să nu atingă ura, sufletul meu!
DOAMNE, numele Tău este PACE! Te rog, să dai pace sufletului meu, care este mult tulburat!
DOAMNE, numele Tău este MILĂ! Te rog, să nu âncetezi a ma ierta, de câte ori mă căiesc și mă spovedesc prin duhovnic!
„Ceas cu ceas și dor cu dor, Slavă urc, slavă cobor, Prea mi-s vreme, prea mi-s trup, Prea mă frâng și prea mă rup, Și mi-i teamă c-am să pier, Pe drumeagul către cer, Că prea-i lungă, această cale, Pân’ la Raiurile Tale, Și-a-nceput în mine Doamne, Să se-nsere, să se-ntoamne”.
- Preot Ioan.
Sursa: Realitatea Spirituala
Urmărește știrile Realitatea Spirituala și pe Google News

























