SĂ ÎL AVEM PERMANENT ÎN INIMĂ PE DUMNEZEU ȘI SĂ NE RUGĂM, CĂCI RUGĂCIUNEA NU ESTE STRIGĂT ÎN PUSTIU!

SĂ ÎL AVEM PERMANENT ÎN INIMĂ PE DUMNEZEU ȘI SĂ NE RUGĂM, CĂCI RUGĂCIUNEA NU ESTE STRIGĂT ÎN PUSTIU!
Scoaterea Sfintei Cruci; Sfinții 7 frații Mucenici Macabei
Sfinții zilei
Scoaterea Sfintei Cruci; Sfinții 7 frații Mucenici Macabei.
Gândul zilei
„Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.
Căci cine va voi să-și scape viața și-o va pierde, iar cine își va pierde viața sa pentru Mine și pentru Evanghelie, acela și-o va mântui. Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat și păcătos, și Fiul Omului Se va rușina de el când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinții îngeri. Și le zicea lor:
Adevărat grăiesc vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu venind întru putere.
O , de trei ori fericită și Preacinstită Cruce, ție ne închinăm credincioșii și te mărim, veselindu-ne de dumnezeiasca ta înălțare; ci ca o pavăză și armă nebiruită, ocrotește și acoperă cu darul tău pe cei ce cântă: „Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!
Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta; biruință binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește și cu Crucea Ta păzește poporul Tău.”
Pilda zilei
O bucățică de lemn
La ora de religie, Hannes avea o întrebare care îl frământa foarte tare:
De ce au familiile creștine o cruce în locuințele lor?.
Un semn al învierii ar fi mai bine, era de părere un altul. Atunci m-am așezat lângă băieții mei și le-am povestit o istorioară.
Bunicul și Mihael au mers împreună la plimbare. Era într-o după-amiază de iarnă aprigă. Mihael se bucura de gheață și zăpadă, țopăia și umbla greu prin zăpadă. Bunicul, cu zâmbetul pe buze, îl urma anevoios. Era bolnav de inimă, chiar foarte bolnav. Mihael voia să meargă la iaz. Acesta era acoperit cu un strat de gheață. Trebuie să fie splendid pentru patinaj, strigă Mihael. Voi încerca cel puțin să mă dau puțin pe gheață`. Bunicul îl avertiză. Când Mihael își puse picioarele pe gheață, bunicul îi spuse insistent: Vino, Mihael, la mine. Nu te du pe gheață!. Dar cuvintele bătrânului au venit prea târziu. Gheața se sparse, Mihael căzu în apă și acum se ținea de marginea unei bucăți de gheață. Tremurând, bunicul își întinse numaidecât bastonul către nepoțel. Depuse tot efortul să nu alunece și să nu scape bastonul din mâini. În cele din urmă reuși să-l salveze pe băiat. Îl luă în brațe și-l duse repede acasă. Copilului i-a fost de ajuns o baie caldă, ca să-și revină, dar pentru bătrân această întâmplare a fost prea mult, prea obositor. Un atac de inimă îi puse capăt vieții. Și durerea celor dragi a fost mare. Nu peste mult timp, rudele voiau să arunce sau să dăruiască săracilor toate lucrurile care aparținuseră bunicului. Mihael privea cu durere. Nu, strigă el deodată, nu aruncați bastonul. Îl voi lua eu! Cu acest baston bunicul a salvat viața mea, în timp ce pe a sa a pierdut-o. Atât cât voi trăi, vreau să am cu mine bastonul ca semn al iubirii sale față de mine! N-a mai trebuit să vorbesc mai departe. Copiii au înțeles. Și Hannes a continuat: Acum înțeleg ce poate să însemne o bucată de lemn pentru cineva...; înțeleg ce înseamnă pentru creștini semnul crucii.
Pe cruce, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a fost răstignit. Pe cruce, El și-a dat viața pentru răscumpărarea neamului omenesc de sub jugul păcatului strămoșesc. Crucea este sfântă!
Sursa: Realitatea Spirituala
Urmărește știrile Realitatea Spirituala și pe Google News

























