Spiritualitatea la zi· 7 min citire

SĂ ÎL AVEM PERMANENT ÎN INIMĂ PE DUMNEZEU ȘI SĂ NE RUGĂM, CĂCI RUGĂCIUNEA NU ESTE STRIGĂT ÎN PUSTIU!

SĂ ÎL AVEM PERMANENT ÎN INIMĂ PE DUMNEZEU ȘI SĂ NE RUGĂM, CĂCI RUGĂCIUNEA NU ESTE STRIGĂT ÎN PUSTIU!

SĂ ÎL AVEM PERMANENT ÎN INIMĂ PE DUMNEZEU ȘI SĂ NE RUGĂM, CĂCI RUGĂCIUNEA NU ESTE STRIGĂT ÎN PUSTIU!

Scris de M Rita Publicat: 28 iul. 2024, 06:53

Sfinții Apostoli și Diaconi: Prohor, Nicanor, Timon și Parmena; Sfântul Cuvios Pavel de la Xiropotamu

Sfinții zilei
Sfinții Apostoli și Diaconi: Prohor, Nicanor, Timon și Parmena; Sfântul Cuvios Pavel de la Xiropotamu.
Duminica a 5-a după Rusalii; Ap.Romani 10,1-10; Ev.Matei 8, 28-34; 9, 1 (Vindecarea celor doi demonizați din ținutul Gadarei); glas 4, voscr. 5.

Gândul zilei

REGULI PENTRU CREȘTINI, CE  MERG DUMINICA ȘI ÎN SĂRBĂTORI  LA BISERICĂ

- Să te ierți cu toți cei din casă și din societat .
- Să duci un mic dar la Altar, un pomelnic,o lumânare, o prescură, un pahar de vin, ce poți. Prin acel dar pe care-l duci tu la biserică, se binecuvântează casa ta, căci îl dai jertfă lui Dumnezeu.
- Să mergi mai de dimineață! Ca să ajungi, să te poți închina în liniște și să îți alegi locul fără să deranjezi slujba.
- Bărbații stau în dreapta, femeile în stânga.Aceasta este ordinea așezării credincioșilor în biserică. Și vârsta stabilește ordinea așezării: în față stau femeile și bărbații mai vârstnici, iar cei mai tineri în spatele lor. Între bărbați și femei se lasă o cărare în mijlocul bisericii, ca să poată merge la altar cei care vor să se închine și să ducă darul.
- Nu vorbești în biserică. Este mare păcat. Doar dacă este neapărat nevoie poți spune ceva, dar numai în șoaptă sau prin semne.
- Nu ieși înainte să se termine slujba. Dacă ieși înainte de terminarea slujbei, ești asemenea cu Iuda, care a ieșit de la Cina cea de Taină și s-a dus să-l vândă pe Hristos. Doar urgențele justifică încălcărea acestei reguli canonice.
- Nu săruți sfinții pe față.Când te închini la sfintele icoane, este păcat să săruți sfinții pe față. Dacă sfântul este pictat în picioare, îi săruți picioarele.
- Nu te mai duci să te închini……după ce preotul a dat binecuvântrea de Liturghie. pentru că îi tulburi pe cei care vor să asculte Sfânta Liturghie. Nici darul nu îl mai duci, îl vei da, cu lumânare și cu prescură, la sfârșit.
- Stai în genunchi……când se cântă: „Pe Tine Te lăudăm, pe Tine bine Te cuvântăm…!”. La fel la Axionul Maicii Domnului și la Tatăl nostru.
- După împărtășanie nu mai săruți mâna preotului sau sfintele icoane. Cei căsătoriți, care vor să se împărtășească cu Preacuratele Taine, trebuie să păzească curăția în familie măcar trei zile înainte, iar după măcar două zile.
- Iei anafură pentru cei de acasă. Cel ce a venit la biserică se cheamă apostolul familiei. El trebuie să ia sfânta anafură pentru toți cei din casă.
- Cum ieși din biserică. Când rostește preotul: „Cu pace să ieșim! Întru numele Domnului!” și sfârșește liturghia, faci trei închinăciuni în mijocul bisericii și mergi acasă. De la biserică nu te oprești până la ușa ta.
- Acasă, spui rugăciunea Cuvinese cu adevarat… la sfintele icoane și, stând la masă cu familia, povestești ce ți-a rămas în cap de la slujba si predica.
-  După ce ai stat la masă, te odihnești, apoi te duci, să faci vizite celor în necaz: bătrâni și bolnavi. Le duci, dacă poți, un dar cât de mic. Așa să ne ajute Dumnezeu!... cam așa zicea Arhim. Ilie Cleopa cel recent canonizat

Pilda zilei

Porțile de aramă și Porția de hrană

Se spune că într-o  localitate undeva  era un mare boier, a venit un pustnic și cu binecuvântare stătea  la o colibă din marginea satului. Încet, încet trecu timpul și peste țara aceea dădu o seceta mare. Poporul era înfometat și căuta hrană. De disperare se înrai mult și se urau între ei. Au mers la boier să ceară grâu și făină însă nu dădea nicicum fără bani și nu puțini. Ba mai mult chiaburul  hotărî să-și ridice garduri mari de jur împrejurul hambarelor peste care angajase straja strașnică cu arme automate. Porțile de aramă se vedeau de departe și nimeni nu îndrăznea să se apropie de acel loc. După șase luni de foamete  la poarta înaltă a boierului apăru pustnicul care ceru un  sac de faină și puțin ulei. Fioros bogatul se răsti  la călugăr și îl luă de barbă:
 - De nu plătești nu vei primi nici un bob !
Vezi glonțul ? În cap ți-l bag !
 Atunci monahul îi spune:
  -Domnul meu , nu vreau milă, ci plătesc cu bani.
Când văzu arginții în mână, bogatul mângâie pe haine monahul ,iar  gheronta tăcea.
Groful  zambi mișeleste:
  -Altfel sta treaba acum !
 Și-i dădu un săculeț cu faină, ulei și pe deasupra un bidon de apă rece!
 Ia să vezi ce milostiv sunt.
 - Mulțumesc pentru apă , dar asta nu am plătit-o !
  -Nu trebuie , doar  cred și eu în Dumnezeu !
  Și cu arma în mână numără argintul !
  Zile trecură și seceta nu se oprea. Tiptil și binișor bogatul intinsese veste la poporul flămând că „popa” are pe dracul în el , are făină multă și aur și bine ar fi să meargă la el că e slujitor al lui Dumnezeu cel Mare și Bun.
 Așa că dimineața devreme poporul numeros era la chilia monahului. Văzând mulțimea bătrânul privi blând și  zise :
 -Ține-mă Hristoase ca să hrănesc pe frații mei eu , sluga Ta cea rea !
 - Poporul lui Dumnezeu vă rog întrați pe rând și voi da fiecăruia un pumn de făină, un pahar de ulei și unul de apă. Numai să aveți răbdare! Răbdare va rog!
 Gardurile  colibei călugărului se făcură una cu pământul de la atâta norod adunat. Dar spre uimirea părintelui s-au conformat și stăteau la rând. Zis și făcut !
 Fiecare sărman venea cu o plăsuță și doua pahare, intra în colibă și ieșea cu sufletul zâmbitor cu ulei și un pahar de apă !
Părintele se ruga pentru e , le făcea semnul Crucii pe cap și îi învață:
 -  Fraților, faceți o Sfântă Cruce mai întâi,  apoi din turtă să mâncați cate aveți ,iar una dați-o săracilor!
 Faceți Cruce iar și umiliți  luați  din ulei aprindeți  candela în casă și vă rugați cât puteți , iar apă puneti în găleată să beți cu toții !
 Unul a zis :
- Dar cu un pahar mă satur eu  sigur!
 -Lasă , tataie, că dacă ți-e sete vii și-ți mai dau de aici un pahar.
Trecu vremea și călugărul primea în coliba lui sute și sute de oameni sărmani pentru a fi milostiviți. Însă supărare mare a cuprins pe bogat. Deoarece slugile sale au venit revoltate ca o mână nevăzută fură din hambare zilnic și se golesc văzând cu ochii. Atunci bogatul a spus tuturor că popa din coliba lucrează cu satana și este vrăjitor și împarte făină falsă și este impostor. Îmbolnăvește poporul și trebuie ucis că este un pericol pentru toți!
 Cert este că din săculețul acela  împărțea de ceva luni bune sărmanilor și nu se mai golea, nici făina, nici apa și nici uleiul. Nimeni nu cunoștea numele lui și nici nu voia sa-l întrebe, ci doar îi spunea: Părintele din colibă.
 Deodată văzând că hambarele sunt goale a tocmit pe hoți și pe alți impostori să-i dea foc casei și pe el să-l ucidă. Lucru care i-a reușit!
 Însă poporul văzând  tragedia și răutatea chiaburului s-au dus în case au aprins candelele și au început să spune ce i-a învățat monahul:
 << -Ține-mă Hristoase ca să nu ăa despart de Tine!>>
 Și după trei zile de post a început să plouă tare în toată țara și să fie multă credință!
 Despre bogat nu se mai știe nimic, dar spun toți că s-ar fi îmbolnăvit și muri fără Sfântă  Grijanie, adică neîmpărtășit.
Despre călugărul din chilie nimeni nu știe de a fost om sau înger,  dar au ridicat o biserică și i-au dat hramul: Hristos-Atotțiitorul
Ceea ce spune norodul în acea țară este mare adevar:
 <<În curtea săracului e  Împăratul Hristos,  iar de crește sărăcia, cresc și PORȚIILE de hrană! În curtea bogatului e împărat Mamona,  iar de crește bogăția cresc PORȚILE de Aramă !>>


Sursa: Realitatea Spirituala

Distribuie articolul

Urmărește știrile Realitatea Spirituala și pe Google News

Mai multe știri din Spiritualitatea la zi