SĂ ÎL AVEM PERMANENT ÎN INIMĂ PE DUMNEZEU ȘI SĂ NE RUGĂM, CĂCI RUGĂCIUNEA NU ESTE STRIGĂT ÎN PUSTIU!

SĂ ÎL AVEM PERMANENT ÎN INIMĂ PE DUMNEZEU ȘI SĂ NE RUGĂM, CĂCI RUGĂCIUNEA NU ESTE STRIGĂT ÎN PUSTIU!
Sfinții 45 de Mucenici din Nicopolea Armenia
Sfinții zilei
Sfinții 45 de Mucenici din Nicopolea Armenia.
Sfinții 45 de Mucenici din cetatea Nicopolea Armeniei au pătimit în vremea împăratului Liciniu (308-324),). În acea perioadă, creștinii erau prinși și omorâți, dar numărul lor, în loc să scadă, creștea fără încetare. Credința în Hristos luminase, și cugetele căpeteniilor, între care se aflau: Leontie, Mavrichie, Daniil și Antonie. Aceștia, fără vreo teamă, își arătau credința lor în Hristos, au fost osanditi la moarte. Creștinii, în număr de patruzeci și cinci, au răbdat cu bărbăție chinurile, ba chiar i-au atras de partea lor pe doi dintre paznicii temniței, așa încât au fost condamnați la moarte. Le-au fost tăiate mai întâi mâinile și picioarele, după care au fost aruncați în foc. Sfinții au fost chinuiți și mistuiți de foc, iar oasele lor au fost aruncate în râul Lices, de unde au fost luate mai târziu de câțiva credincioși și puse la loc de cinste. După moartea lui Liciniu, s-a zidit o biserică în cinstea mucenicilor, iar sfintele lor rămășițe au fost depuse într-însa, devenind izvor a multe tămăduiri și minuni. Mulți credincioși loviți de suferințe cumplite și-au găsit vindecarea la moaștele mucenicilor.
Rugăciunea zilei
Rugăciune pentru liniște și sănătate
„Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. Pe ostașii lui Hristos cei purtători de chinuri, să-i lăudăm credincioșii cu cuget dumnezeiesc, ca pe niște surpători ai rătăcirii și luminați biruitori, cântând lui Dumnezeu laudă de biruință. Pătimitorilor cei ce v-ați nevoit luminat pe pământ și ați răbdat chinurile, ați primit în cer cununile, cântând cu un glas lui Dumnezeu cântare de biruință. Fiind legați prin credință de unirea sufletului, ați năvălit împotriva rătăcirii și v-ați arătat, biruitori purtători de cununi, cântând împreună cu un glas laudă de biruință. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Amin!”
Gândul zilei
„Să nu ne trufim întru inimile noastre, pentru orice ce bine am face, că ne vom pierde plata ostenelii și în scurt să ne ferim de toate lucrurile cele rele și necuvioase, care ne vatămă la suflet și se bucură vrăjmașul nostru diavolul de ele, ci numai să poftim pururea să facem fapte bune și plăcute lui Dumnezeu, pentru că rămân fără de moarte și vom lua plată la ceruri pentru ele.” – Sfântul Antim Ivireanul
Știai că?
Targume se numesc traducerile parafrazate (traduceri libere) ale cărților Vechiului Testament din limba ebraică în limba aramaică. Limba aramaică este un dialect al limbii semitice care înlocuiește limba ebraică, începând din timpul robiei babiloniene (sec. VI î.Hr.), proces ce se va desăvârși după întoarcerea evreilor din această robie. Aceasta o demonstrează și cărțile profetului Daniel, cărți ce vor fi scrise atât în limba aramaizată (ebraică și aramaică), cât și în limba integral aramaică (Daniel fusese luat în robie în vremea lui Nabucodonosor și, ca fiu de nobil, a fost educat și instruit la curtea regelui în Babilon, unde limba de stat era limba aramaică). Semiții (popoare din Asia Mică: asirobabilonieni, evrei, sirieni, arabi, libanezi ș.a.) se numeau așa fiind descendenți din Sem, unul dintre cei trei fii ai lui Noe (Sem, Ham și Iafet, din care s-au înmulțit după potop, din nou, oamenii pe pământ). Avraam, strămoșul poporului evreu se trăgea și el din seminția lui Sem, de la care neamul său păstrase credința monoteistă, în care s-a născut poporul evreu. Targumele încep să circule din sec. I d. Hr., deoarece, în vremea Mântuitorului, evreii nu mai vorbeau vechea limbă ebraică, ci acest dialect al ei, cel aramaic. Pentru ca poporul să înțeleagă textele Sfintei Scripturi, la slujbele divine de la templu și sinagogi s-a simțit nevoia citirii și tâlcuirii lor în limba vorbită și înțeleasă de popor, adică limba aramaică.
Pilda zilei
Sabia și coroana
Demult, un mare împărat a vrut să încerce înțelepciunea copilului său, moștenitorul tronului, și a așezat pe o masă coroana și sabia lui. Chemându-și fiul, i-a cerut să se gândească bine și să aleagă ce îi este mai de folos în viață. Băiatul a ales sabia. De ce tocmai sabia, l-a întreba regele?
-Pentru că prin sabie, pot câștiga și păstra coroana. Așa este, fiul meu, ai făcut o alegere bună. însă ține minte: la fel este și calea pe care trebuie să urmeze fiecare om, fie el rege sau țăran de rând: Calea Crucii, a jertfei, a dăruirii de sine. Crucea este singura armă pe care o poți folosi în viață, în războiul de toată vremea, războiul cu diavolul, cu ispitele, cu neputința și cu tine însuți. Credința înseamnă luptă. Tu ai sabia prin care poți cuceri și păstra coroana, însă Crucea o avem cu toții și numai prin ea putem primi și păstra Cerul în sufletele noastre. Să nu uiți asta, fiul meu!
„Calea lui Hristos este Crucea de fiecare zi. Nimeni nu s-a urcat vreodată la cer prin comoditate. ” -(Sfântul Isaac Sirul)
Sursa: Realitatea Spirituala
Urmărește știrile Realitatea Spirituala și pe Google News

























