SĂ ÎL AVEM PERMANENT ÎN INIMĂ PE DUMNEZEU ȘI SĂ NE RUGĂM, CĂCI RUGĂCIUNEA NU ESTE STRIGĂT ÎN PUSTIU!

SĂ ÎL AVEM PERMANENT ÎN INIMĂ PE DUMNEZEU ȘI SĂ NE RUGĂM, CĂCI RUGĂCIUNEA NU ESTE STRIGĂT ÎN PUSTIU!
Sfântul Cuvios Gheorghe Hozevitul: Sfânta Cuvioasă Domnica
Sfinții zilei
Sfântul Cuvios Gheorghe Hozevitul: Sfânta Cuvioasă Domnica.
Sfântul Cuvios Gheorghe a trăit în Hozeva pe la sfârșitul secolului al VI-lea și începutul secolului al VII-lea. Numele de „Hozevitul” vine de la numele chinoviei sale, Mănăstirea Hozeva, care este săpată într-un perete de stâncă, pe locul unei străvechi așezări monahale, situată la apus de Ierihon, pe valea pârâului Horat - Cherit - numit azi Hozeva. În preajma acestui pârâu a trăit Sfântul Prorocul Ilie, în timpul prigonirii lui de către regele Ahab. Sfântul Gheorghe s-a născut în insula Cipru din părinți binecredincioși. După moartea părinților, Sfântul Gheorghe a mers la o mănăstire din Creta, și de aici s-a îndreptat la Locurile Sfinte, și în cele din urmă a ajuns la fratele său, la Mănăstirea Koloman. Starețul de la Koloman nu l-a putut primi în obștea mănăstirii, dar l-a îndrumat către Mănăstirii Hozeva unde s-a nevoit în rugăciune și ascultare. După o vreme, Sfântul Gheorghe a plecat de la Hozeva și s-a îndreptat din nou spre Mănăstirea Koloman, unde a viețuit alături de fratele său, Iraclid, până când fratele s-a mutat la viața veșnică, Sfântul Gheorghe a mers iarăși la Mănăstirea Hozeva, mănăstire pe care a mai părăsit-o o singură dată până la moartea sa, în timpul împăratului Focas (602-610), când perșii au cucerit Palestina. Mănăstirea Hozeva, care acum îi poartă numele Sfântului Gheorghe, adăpostește moaștele sale și pe cele ale Sfântului Ioan Iacob de la Neamț - Hozevitul.
Sfânta Cuvioasă Domnica s-a născut în Cartagina, Africa, în timpul împăratului Teodosie cel Mare (379-395). Ajungând la Constantinopol, împreună cu alte patru fecioare, a fost botezată de către patriarhul Nectarie (381-397). A intrat în monahism și a fost diaconiță. A trecut la Domnul în timpul împăratului Zenon (474-491), la o vârstă înaintată.
Rugăciunea zilei
Rugăciune către Sfântul Cuvios Gheorghe Hozevitul
Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos:
„Stih:Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Roagă-te lui Iisus, Începătorului înțelepciunii, ca la deschiderea gurii mele să-mi dea har, Sfinte Părinte Gheorghe, ca să cânt, eu necântărețul, pomenirea ta, după vrednicie, cu cântări Dumnezeiești, bucurându-mă.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Viețuit-ai pe pământ ca fără de trup, Mare Cuvioase Gheorghe; și după aceea te-ai adăugat Cetelor celor fără de trup, alcătuind Ziditorului cântări întreit sfinte și primind luminarea de la Dânsul.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu cugetele tale cele mai presus de lume, nu ai ținut seamă de lume; iar nevoindu-te în lumea unde S-a îngropat Hristos, te-ai mutat de acolo către lumea cea cu totul curată, numărându-te înțelepte, cu Cetele celor întâi-născuți.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Deschizându-mi gura, Preacurată, voit-am din inimă să te cânt pe tine, care ai născut pe Înțelepciunea Cea în Ipostas. Dar, ca un necurat, neputând să te cânt precum se cade, Preacurată, cer ajutorul tău.”
Gândul zilei
„Puterea rugăciunii este mare, foarte mare, mai ales atunci când se face de către mulți frați. În rugăciunea comună se unesc toți. Să-l simțim pe aproapele ca pe noi înșine. Asta-i viața noastră, bucuria noastră, comoara noastră!”- Sfântul Porfirie Cafsocalivitul
Pilda zilei
Cine este împăratul sau ostașul, bogatul sau săracul, dreptul sau păcătosul?
A trăit odată un rege care era foarte mândru de strămoșii săi și care era cunoscut pentru cruzimea sa față de cei mai slabi decât el. Dar într-o zi, pe când călătorea pe o câmpie din Aragon unde, cu ani în urmă, murise tatăl lui în luptă, întâlni un om care scotocea într-o grămadă de oseminte.
- Ce faci aici? întrebă regele.
- Când am aflat că regele vine, am hotărât să adun oasele răposatului vostru tată și să vi le dau. Dar, oricât aș căuta, nu le pot găsi, căci sunt exact la fel cu ale țăranilor, ale oamenilor săraci, ale cerșetorilor și ale sclavilor care au murit tot aici. Nu e nici-o deosebire. Auzind acestea, regele a rămas pe gânduri, luptat fiind de conștiință, care a început să lucreze ca un vierme neadormit.
Să medităm și noi mai mult la tot ce am făcut în viață, la atitudinea și comportarea noastră față de semeni, față de Dumnezeu și față de noi înșine. Iar dacă ne mustră conștiința pentru ceva, să ne schimbăm viața în bine, să spălăm trecutul cu lacrimile pocăinței și să nu uităm de mila lui Dumnezeu care ne oferă, pentru curățire, și al doilea botez, adică Sfânta Spovedanie, până nu va scotoci cineva în vreo grămadă de oseminte și cu durere să zică:
„Adusu-mi-am aminte de proorocul ce strigă: eu sunt pământ și cenușă; și iarăși m-am uitat în morminte și am văzut oase goale și am zis: oare, cine este împăratul sau ostașul, bogatul sau săracul, dreptul sau păcătosul?” …
Sursa: Realitatea Spirituala
Urmărește știrile Realitatea Spirituala și pe Google News

























