SĂ ÎL AVEM PERMANENT ÎN INIMĂ PE DUMNEZEU ȘI SĂ NE RUGĂM, CĂCI RUGĂCIUNEA NU ESTE STRIGĂT ÎN PUSTIU!

SĂ ÎL AVEM PERMANENT ÎN INIMĂ PE DUMNEZEU ȘI SĂ NE RUGĂM, CĂCI RUGĂCIUNEA NU ESTE STRIGĂT ÎN PUSTIU!
Botezul Domnului (Dumnezeiasca Arătare – Boboteaza)
Sfinții zilei
(†) Botezul Domnului (Dumnezeiasca Arătare – Boboteaza).
Botezului Domnului este numit în popor și Boboteaza, iar în limbaj teologic-liturgic are și denumirile de Teofanie sau Epifanie (Arătarea Domnului). Mântuitorul Iisus Hristos a crescut în Galileea, în cetatea Nazaret, tăinuindu-Și înaintea oamenilor puterea și înțelepciunea dumnezeirii Sale până la vârsta de 30 de ani, pentru că la iudei se socotea a fi o necuviință, ca să primească cineva vrednicia de învățător sau de preot înainte de 30 de ani. De aceea, nu Și-a început Hristos propovăduirea până la acea vârstă; ci locuia în Nazaret cu Preacurata Sa Mamă și cu Dreptul Iosif, care era tâmplar și cu el împreună Se și ostenea la lucrul tâmplăriei. Dar, murind Dreptul Iosif, Domnul lucra singur cu mâinile Sale, câștigând hrană pentru Sine și pentru Preacurata Sa Mamă, ca să ne învețe pe noi a nu ne lenevi, nici a mânca pâinea în zadar. Împlinind 30 de ani și venind vremea să Se arate lui Israel, atunci ,,a fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie”, trimițându-l să înceapă a boteza cu apă. Și i-a dat lui și un semn, după care putea să-L recunoască pe Mesia, Cel ce atunci venise în lume, precum singur Botezătorul ne spune, zicând: „Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se și rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt” (Ioan 1, 33). Ascultând Sfântul Ioan cuvântul lui Dumnezeu, a venit la râul Iordan, propovăduind botezul pocăinței spre iertarea păcatelor, el fiind acela despre care zisese prorocul Isaia mai înainte: „Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiți calea Domnului, drepte faceți-I cărările” (cf. Ioan 1, 23; Isaia 40, 3). Și veneau la el oameni din toate ținuturile Iudeei și ale Ierusalimului și se botezau în râul Iordan, mărturisindu-și păcatele. Atunci, a venit la Iordan și Iisus, din Galileea, ca să fie botezat de către Ioan. Iar în acea vreme, Ioan tocmai spunea poporului: „Vine după mine Cel mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic să-I dezleg curelele încălțămintelor Lui. Că eu v-am botezat cu apă, iar Acela vă va boteza cu Duhul Sfânt” (cf. Luca 3, 16). Deci, a venit Iisus să Se boteze, deși nu îi trebuia Botezul, ca Unul Care era curat și neîntinat, născut din Preacurată și Preasfântă Maică-Fecioară, fiind El Însuși izvorul a toată curăția și sfințenia. Însă, ca Cel ce a luat asupra Sa păcatele lumii întregi, ca „Miel al lui Dumnezeu, Care ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29), a venit la râu, ca să le spele pe ele cu botezul pocăinței. A venit la ape, ca să sfințească firea apelor; a venit să Se boteze, ca să ne pregătească nouă scăldătoarea Sfântului Botez; a venit la Ioan, ca acesta să fie pentru El martor nemincinos, ca unul care a văzut pe Duhul Sfânt pogorându-Se peste El când Se boteza, și a auzit glasul Tatălui din cer. Și L-a cunoscut Ioan cu duhul și se smerea pe sine, zicând: „Eu am trebuință să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine?” (Matei 3, 13). Și Ioan avea trebuință cu adevărat de botezul cel de la Domnul, ca unul care era în păcatul neascultării, cel adus de Adam asupra a tot neamul omenesc. Dar Domnul a zis către el: „Lasă acum, că așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea” (Matei 3, 15). Ca și cum ar fi zis: „Mi Se cade Mie să împlinesc și această poruncă a lui Dumnezeu”. Că poruncă a Lui era cu adevărat botezul lui Ioan, precum tâlcuiește Sfântul Ioan Gură de Aur. Și s-a botezat Iisus fiind de 30 de ani, de vreme ce la vârsta de 30 de ani oamenii se pleacă mai cu ușurință la tot păcatul, după cum grăiește Sfântul Ioan Gură de Aur: „Cea dintâi vârstă, a copilăriei, are multă neștiință și nebunie; cea de a doua vârstă, a tinereților, cu poftă trupească se aprinde; iar cea de treizeci de ani, vârsta bărbatului desăvârșit, aceasta robește pe om tuturor păcatelor. De aceea, și Hristos Domnul a așteptat până la această vârstă ca să Se boteze, ca la toate vârstele să împlinească voia Domnului și să sfințească firea noastră și să ne dea putere ca să biruim patimile și să putem scăpa de păcatele cele de moarte.” Iar, după Botezul Său, Domnul a ieșit îndată din apă, adică n-a zăbovit în apă. Sfântul Ioan Botezătorul, pe cel pe care îl boteza, îl afunda în apă până la grumaji și-l ținea așa până ce își mărturisea toate păcatele și atunci îl lăsa pe el și ieșea din apă. Dar Hristos, fiind fără de păcat, n-a zăbovit în apă; de aceea Evanghelia zice că a ieșit îndată din apă (cf. Marcu 1, 10). Și ieșind Domnul din ape, I s-au deschis Lui cerurile, strălucind de sus o lumină în chip de fulger, iar Duhul lui Dumnezeu S-a coborât peste El, în chip de porumbel (cf. Marcu 1, 10). Că, precum în zilele lui Noe micșorarea apelor a vestit-o porumbelul, tot așa și aici, micșorarea păcatului s-a vestit prin chipul porumbelului. Și Duhul Sfânt S-a arătat în acest chip, fiindcă această pasăre este curată și iubitoare de oameni și blândă și fără răutate și nu stă în locuri întinate. Așa și Duhul Sfânt este izvor al curăției, izvor adânc al iubirii de oameni, învățător al blândeților, vistier al bunătăților și fuge de la cel ce se tăvălește în mocirla păcatului, fără de pocăință. Și pogorându-Se Duhul Sfânt, ca un porumbel, peste Iisus Hristos, s-a auzit un glas din cer, zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit” (Matei 3, 17). Acesta era glasul Tatălui din cer, care întregea descoperirea Preasfintei Treimi. Astfel, sărbătoarea se numește pe drept și Epifanie sau Teofanie, adică Arătare, pentru că, pe de o parte, Iisus Hristos Se arată lumii, fiind mărturisit de Prorocul și Botezătorul Ioan, iar pe de altă parte Se arată lumii pentru întâia dată în chip limpede taina Sfintei Treimi, cunoașterea adevăratului Dumnezeu și calea mântuirii., așa cum ne arată și Troparul sărbătorii:„În Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii S-a arătat; că glasul Părintelui a mărturisit Ție, Fiu iubit pe Tine numindu-Te, și Duhul în chip de porumbel a adeverit întărirea cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule și lumea ai luminat, slavă Ție.”
Rugăciunea zilei
Rugăciune de Bobotează
„Doamne Iisuse Hristoase, Fiu al lui Dumnezeu, Unule născut din Tatăl mai înainte de toți vecii, Lumină din Lumină, care luminezi toate, care nestricat Te-ai întrupat din Preasfânta Fecioară Maria și ai venit în lumea aceasta pentru mântuirea noastră. Tu însă nu ai răbdat să vezi neamul omenesc muncit de diavolul și pentru aceasta, în luminată zi a Dumnezeieștii Tale Arătări, ai venit la Iordan la păcătoși și la vameși ca să Te botezi de la Ioan, fără de păcat fiind, ca să împlinești toată dreptatea și să speli în apele Iordanului păcatele întregii lumi ca un Miel al lui Dumnezeu, să le iei asupra Ta și să ne mântuiești cu Cinstit Sângele Tău. Pentru aceasta Te-ai afundat în apele Iordanului, ai deschis cerul cel închis de Adam și Duhul Sfânt a venit peste Tine ca un porumbel. Tu ai luminat și ai îndumnezeit firea noastră și Dumnezeiescul Tău Părinte Ți-a vestit bunăvoirea Sa, pentru că ai împlinit voia Lui și ca un om ai primit păcatele și prin junghiere Te-ai gătit, după cum Tu Însuți ai grăit: „Pentru aceasta Mă iubește Tatăl, pentru că Eu Îmi pun sufletul, ca iarăși să-L primesc” și, astfel, în această prealuminată zi, Tu, Doamne, ai pus începutul mântuirii noastre. Pentru aceasta toate puterile cerești se bucură și toată făptura se veselește, așteptând slobozire din stricăciune zicând: „A venit luminarea, s-a aratat harul și izbăvirea, lumea se luminează și oamenii se umplu de bucurie. Să se veselească acum cerul și pământul și toată lumea să se bucure, râurile să salte, izvoarele, lacurile, adâncurile și mările să dănțuiască, că prin Dumnezeiescul Botez astăzi s-a sfințit firea lor. Să se bucure astăzi și adunarea oamenilor, că firea lor capătă astăzi starea cea dintâi și toți să cânte cu bucurie: Este timpul Arătării lui Dumnezeu. Veniți cu mintea la Iordan să vedem priveliște mare: Hristos vine spre Botez, Hristos vine la Iordan, Hristos îngroapă în apă păcatele noastre, Hristos merge să caute oaia cea rătăcită și o găsește și o duce în rai”. Această taină Dumnezeiască păzind, iubitorule de oameni, Doamne, învrednicește-ne pe noi, cei ce însetăm după glasul Tău, să venim la Tine, Izvorul cel pururea dătător de viață, să scoatem apa harului Tău și iertarea păcatelor și să trăim în veacul de acum în curăție și feciorie, în dreptate și cucernicie, așteptând nădejdea cea fericită și arătarea slavei Tale, a Marelui Dumnezeu și Mântuitorului nostru, pentru că nu ne mântuiești numai după faptele noastre, ci cu marea Ta milostivire și cu înnoirea Sfântului Tău Duh, în baia nașterii din nou, ca îndreptați cu harul Tău să fim moștenitori ai vieții veșnice în împărăția Ta, unde ne învrednicește să slăvim, împreună cu toți sfinții, Preasfântul Tău Nume cu Părintele Tău fără de Început și cu Preasfântul și Bunul și de Viață Făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!
Gândul zilei
„Pe de o parte, credința se desăvârșește prin botez; iar pe de altă parte, botezul se întemeiază pe credință; ambele sunt depline prin invocarea acelorași nume. Pentru că după cum credem în Tatăl și în Fiul și în Sfântul Duh, la fel ne și botezăm în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Mărturisirea precede credința, care duce la mântuire, însă botezul, cel ce pecetluiește asentimentul nostru, îl urmează de aproape” – Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh.
Pilda zilei
Taina Sfântului Botez
Într-o zi, un om rătăcit de la dreapta credință, a vrut să-l contrazică pe un preot, spunându-i:
- Chiar dacă în Biblie Mântuitorul spune să ne botezăm, eu nu cred că e bine să-i botezăm pe copii, ci doar pe oamenii mari. Trebuie să aștepți ca cei mici să crească și de-abia atunci să îi întrebi dacă vor sau nu să fie botezați. Doar așa, ca oameni în toată firea, pot hotărî cu adevărat. Cum puteți voi, ortodocșii, să-i botezați pe copii?
- Spune-mi, îi zise preotul, după ce îl ascultă cu răbdare, știu că dumneata ai copii; când erau mici, i-ai dus la doctor să îi vaccineze?
- Da, îi răspunse omul.
- De ce nu ai așteptat să crească și să-i întrebi mai întâi dacă vor sau nu să fie vaccinați? - îl mai întrebă preotul pe om.
- Fiindcă nu vroiam să se îmbolnăvească și știam că e bine pentru ei.
- E, vezi, tot așa și noi știm că Sfanțul Botez este bun pentru copii și nu avem de ce aștepta. Așa cum vaccinezi un copil micuț, ca să nu se îmbolnăvească trupul lui fragil, tot așa îl și botezi, pentru a nu se „îmbolnăvi” sufletul lui tânăr.
Prin puterea Duhului Sfânt, prin harul Său, coborât astfel peste prunc, acesta e un om nou,
pregătit pentru o viață nouă și luminoasă: viața creștinească.
Omul plecă rușinat și se îndepărtă, gândindu-se la cele spuse de preot. Deși sunt unii care nu cunosc dreapta credință, sau știu prea puține, preotul îi poate învăța, îi poate călăuzi prin desișul acestei vieți încărcate de greutăți și păcate, scoțându-i la limanul mântuirii.
Tradiții și obiceiuri de Bobotează
*În dimineața zilei de 6 ianuarie, când se sfințesc apele, toți creștinii merg la biserică și participă la slujbă, apoi se ia agheasmă binecuvântată, iar când aduc agheasma mare acasă, se stropește prima dată icoana și se rostește rugăciuni.
*După slujba de Bobotează, românii obișnuiau să vină acasă și să întindă mese bogate ca la Crăciun. Când vine preotul cu botezul pe masă trebuie să fie tot felul de bucate alese, sarmale și borșuri acre, fripturi, cozonaci și alte bunătăți tradiționale care sunt și ele sfințite. Dar cea mai importantă pe masă este coliva, care nu lipsește de Bobotează. După ce este sfințită de preot, coliva se împarte tuturor celor din familie, dar se dau câteva bucățele și animalelor din gospodărie să fie sănătoase și mănoase.
*În ziua de Bobotează, se mai crede că toate apele sunt sfinte, de aceea femeile nu spală rufele în ziua respectivă, dar nici în următoarele șapte zile. Cine spală rufe de Bobotează sau cine are rufe la uscat pe data de 6 ianuarie va fi urmărit de boli și ghinioane.
*Cu agheasma se stropește și portofelul în care este bine să pui trei bancnote noi. Astfel vei avea parte de bani și prosperitate tot anul. De la biserică, femeile și fetele iau și azi busuioc sfințit. Acesta se foloseau pe vremuri la diverse farmece de dragoste.
*Se spune că, în ziua de Bobotează, fetele trebuie să mănânce o turtă sărată și apoi să doarmă cu busuioc sub pernă. Cel care vine în visul lor să le dea apă, acela este ursitul și cu acela le este scris să se mărite, mai spun superstițiile din bătrâni.
*Se mai spune că fetele care cădeau pe zăpadă de Bobotează erau sigure că se vor mărita în anul respectiv, căzătura fiind simbolică pentru trecerea abruptă de la viața de fecioară la viața grea de femeie măritată.
*Bărbații tineri care cad pe gheață de Bobotează au parte de noroc în dragoste și sănătate, pentru că vor fi puternici și rezistenți tot anul.
*În seara de Bobotează, prin unele sate din nordul țării se ține Iordănitul femeilor, o petrecere la care se adună numai femei și fete și la care se cântă și se dansează, dar se mai fac și diverse farmece de iubit.
* Bărbații cu numele de Ion aveau și ei petrecerea lor numită Udatul Ionilor. Ei își agățau brazi împodobiți la poartă și așteptau neamurile și prietenii să îi cinstească de Sfântul Ioan.
* În Bucovina sau în Transilvania, la porțile Ionilor se venea cu lăutarii, atât de importante erau aceste sărbători pentru întreaga comunitate.
*De Bobotează, tinerele femei proaspăt căsătorite erau integrate în comunitatea femeilor printr-un ritual simplu, dar vesel fiind stropite cu apă din fântână sau de la râu, și niciuna nu avea voie să se supere sau să se ascundă.
*De Bobotează poți afla cum va fi vremea tot anul, cum va fi iarna și primăvara sau vremea de cules. În popor se spunea că Boboteaza este dricul iernii, pentru că întotdeauna venea ger năpraznic, dar apoi se înmuia frigul, creștea lumina zilei și iarna se pregătea de plecare. Dacă este ger sau viscol cu zăpadă bogată, oamenii spuneau că va fi un an bun și rodnic. Dacă plouă de Bobotează, iarna va fi lungă, dar vara va fi rodnică. Dacă pomii vor fi îmbrăcați de promoroacă în ziua de 6 ianuarie, atunci ei vor rodi mai bogat decât în anul anterior. Iar dacă va fi timp frumos, va veni primăvara mai devreme și vor începe muncile câmpului.
Sursa: Realitatea Spirituala
Urmărește știrile Realitatea Spirituala și pe Google News

























