SĂ ÎL AVEM PERMANENT ÎN INIMĂ PE DUMNEZEU ȘI SĂ NE RUGĂM, CĂCI RUGĂCIUNEA NU ESTE STRIGĂT ÎN PUSTIU!

SĂ ÎL AVEM PERMANENT ÎN INIMĂ PE DUMNEZEU ȘI SĂ NE RUGĂM, CĂCI RUGĂCIUNEA NU ESTE STRIGĂT ÎN PUSTIU!
Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica și Căldărușani; Sfântul Proroc Sofonie (Dezlegare la pește)
Sfinții zilei
†) Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica și Căldărușani; Sfântul Proroc Sofonie (Dezlegare la pește).
Sfântul Cuvios Gheorghe s-a născut în anul 1730, în Săliștea Sibiului. La vârsta de 19 ani, a ajuns în Țara Românească și a intrat în slujba Mitropolitului Roșca, arhiereu grec aflat în București. În anul 1750, Gheorghe a purces împreună cu acesta la Muntele Athos, fiind numit diacon la Mănăstirea Vatoped. După moartea mitropolitului, Gheorghe a ajuns ucenicul părintelui Paisie Velicicovschi, starețul de la Vatoped. L-a însoțit pe acesta în Moldova, la Mănăstirea Dragomirna, iar din anul 1775, din pricina ocupației austriece sa mutat împreună cu părintele său duhovnicesc și cu alți monahi la Mănăstirea Secu. După alți patru ani petrecuți la Muntele Athos, ieromonahul Gheorghe s-a întors în Moldova, la Mănăstirile Secu și Neamț (unde era stareț Paisie). Mai apoi, a ajuns în Țara Românească, fiind convins de Mitropolitul Grigorie al II-lea să reorganizeze viața monahală în schitul Cernica, părăsit de trei decenii. Cuviosul Gheorghe a pus astfel bazele unei mănăstiri cu aleasă viețuire, după tipicul Muntelui Athos și al obștilor din Moldova, iar în cinci ani a adunat în jurul său peste 100 de ucenici. Roadele cârmuirii sale la Cernica au făcut ca, în anul 1793, Mitropolitul Filaret al II-lea să-i dea în grijă și Mănăstirea Căldărușani, conducându-le pe amândouă, cu râvnă, până la moartea sa (3 decembrie 1806). Cuviosul Gheorghe a fost înmormântat la Mănăstirea Cernica. În anul 2005, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea Cuviosului Gheorghe, Arhimandritul de la Cernica și Căldărușani.
Gândul zilei
„Deci, ai răbdare și iar răbdare și îndelungă răbdare, dragul meu! Fiindcă toate ispitele care ne vin sunt îngăduite de Dumnezeu, spre folosul sufletului nostru. Ispitele ne învață cum să ne apropiem de Dumnezeu, să-L chemăm cu durere de inimă, ne învață să nu cădem în mândrie, aroganță și părere de sine, ci să ne smerim sub mâna Tatălui Ceresc. Dar Dumnezeu vrea ca noi să nu ne întristăm și tulburăm, ci să înfruntăm ispita cu curaj și bucurie, și punându-ne încrederea în El. Iar apoi ispita va trece încet-încet, iară noi vom ieși biruitori. Asta e viața omului. Căderi, ispite și dureri, ca să ne curățim, smerim, sfințim, ca să ne mântuim.” - Sfântul Iosif Isihastul
Rugăciunea zilei
Rugăciune de mulțumire pentru binefacerile primite de la Dumnezeu
„Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Dumnezeule a toată milostivirea și îndurarea, Care ai nemăsurată milă, nespusă și neajunsă iubire de oameni, căzând acum către a Ta slavă cu frică și cu cutremur aducem Ție mulțumire pentru binefacerile de care neai învrednicit pe noi, și neamul nostru , nevrednicii robii Tăi. Te slăvesc, Te laud și Te cânt ca pe un Domn, Stăpân și Făcător de bine. Și iarăși căzând înaintea Ta, Îți mulțumim și cu smerenie ne rugăm nemăsuratei și negrăitei Tale milostiviri ca și de acum înainte să ne dăruiești faceri de bine, ca să sporim în dragostea de Tine și de aproapele nostru. Izbăveștene de tot răul și necazul. Dăruieștene pace, sănătate și liniște. Și ne învrednicește ca în toate zilele vieții noastre totdeauna mulțumire să-Ți aducem și să grăim și să cântăm cele preabune Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!”
Pilda zilei
Cumpărarea fericirii
Cineva îmi povesti astfel:
Într-o zi, eram trist. Cugetam la greutățile vieții și avusesem și o suferință, venită de la oameni. Și iată că pe ușa casei mele, se ivi prietenul care totdeauna știa să biruie tristețea.
Îmi zise:
- De ce ești trist?
Îi spusei de ce.
El, surâzând, îmi zise:
- Hai să cumpărăm puțină fericire.
M-am uitat cu mirare la prietenul meu. El nu glumea, ci râdea cu fața deschisă:
- Ia ceva bani cu tine... - îmi spuse, și plecarăm. Și prietenul m-a dus de-am căutat niște săraci, cărora le-am dat de pomană câte un ban. Cu fiecare ban dat, tristețea pierea din duhul meu, iar când ne-am întors acasă, amândoi eram cu sufletul plin de pace și de îmbucurare.
- Vezi - îmi zise prietenul - cum se poate cumpăra fericirea?
Și de atunci, când încercarea și tristețea vin asupra mea, plec și cumpăr fericirea, dând ajutor celor mai încercați și mai triști ca mine.
Sursa: Realitatea Spirituala
Urmărește știrile Realitatea Spirituala și pe Google News

























