SĂ ÎL AVEM PERMANENT ÎN INIMĂ PE DUMNEZEU ȘI SĂ NE RUGĂM, CĂCI RUGĂCIUNEA NU ESTE STRIGĂT ÎN PUSTIU!

SĂ ÎL AVEM PERMANENT ÎN INIMĂ PE DUMNEZEU ȘI SĂ NE RUGĂM, CĂCI RUGĂCIUNEA NU ESTE STRIGĂT ÎN PUSTIU!
Sfântul Mare Mucenic Iacob Persul; Sfinții Cuvioși Natanael și Pinufrie
Sfinții zilei
Sfântul Mare Mucenic Iacob Persul; Sfinții Cuvioși Natanael și Pinufrie.
Gândul zilei
„Lăsați toate grijile pe seama lui Dumnezeu, căci Acela lucrează pentru voi. Să nu deveniți mici la suflet și să nu vă tulburați! Cel Care cercetează cutele cele mai adânci ale sufletelor omenești cunoaște și poftele voastre și are puterea să vă scape de ele, așa cum doar El o știe. Voi să cereți de la Dumnezeu și să nu vă pierdeți curajul vostru! Să nu credeți că, de vreme ce dorul vostru este sfânt, aveți dreptul să vă răzvrătiți, să nu bănuiți că rugăciunile voastre nu sunt auzite. Dumnezeu împlinește dorințele voastre în modul în care voi nu știți. Deci, liniștiți-vă și chemați-L pe Dumnezeu. Rugăciunile și implorările voastre nu vă duc la desăvârșire ele însele. La desăvârșire conduce Domnul, Care vine și Se sălășluiește înlăuntrul nostru, când împlinim pouncile Lui. Și una dintre primele porunci este să se plinească în viața noastră nu voia proprie, ci voia lui Dumnezeu. Și să se facă tocmai așa cum se împlinește în Cer de către îngeri. Astfel, vom putea și noi să spunem: „Doamne, nu așa cum vreau eu, ci cum vrei Tu. Facă-se voia Ta, precum în Cer și pe pământ”. Deci, fără Hristos înlăuntrul nostru, rugăciunile și cererile ne duc la înșelăciune. ” - Sfântul Nectarie al Pentapolei.
Rugăciunea zilei
Rugăciunea de Miercuri
„Doamne Atotputernice și Atotîndurate! Îmi aduc aminte că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară în peșteră și ai fost vândut cu treizeci de arginți de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoșii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, îndură-Te de mine, păcătosul! Primește, Doamne, această mică a mea rugăciune, și umilită a mea voință, că mă întristez pentru că Te-am întristat, și mă amărăsc pentru că Te-am supărat fără de număr. La Tine, Prea Bunule Mântuitor, am toată speranța, și cred că Tu, care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei îndura și de mine acum, ca să mă mântuiești de chinurile cele de veci, și să mă învrednicești Împărăției Tale. Nu Te depărta de la mine Doamne, și ajută-mi, ca în toate să fac voia Ta, și să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele cele păcătoase, nici să Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioși în timpul Sfintelor Tale Patimi, ci ca femeia cea păcătoasă să-Ți spăl picioarele, cu lacrimile ochilor mei, pentru ca să mă învrednicesc a auzi și eu din Gura Ta cea dulce: Iertate să-ți fie păcatele, Amin.”
Pilda zilei
Căldura uitării
Doi prieteni vorbeau:
- Eu - zicea unul - zadarnic încerc să-mi capăt pacea, iertând pe cei ce mi-au greșit.?
- Dacă nu-ți capeți pacea iertând, - răspunse celălalt - înseamnă că nu ai iertat.?
- Ba da - eu am iertat adesea, dar n-am căpătat pacea...?
- Prietene, repet: iertarea astfel dată, fără îndoială că n-a fost bună.?
- Ce-i lipsește?
- Prietenul îi răspunse: Adeseori, iarna, soarele bate în plin, lumina lui e strălucitoare, dar el nu poate încălzi. Îi lipsește căldura. Stai sub strălucirea lui și îngheți. Tot asemenea, iubite prietene, este și cu iertarea. Ca ea să aducă în suflet pacea pe care o dorești, îi trebuie căldura uitării. Dacă iertăm fără să uităm, această iertare nu este iertare, ci-i o vorbă. Numai uitând, iertăm cu adevărat.
Sursa: Realitatea Spirituala
Urmărește știrile Realitatea Spirituala și pe Google News

























