Spiritualitatea la zi· 4 min citire

Să îl avem permanent în inimă pe Dumnezeu și să ne rugăm, căci rugăciunea nu este strigăt în pustiu!

Să îl avem permanent în inimă pe Dumnezeu şi să ne rugăm, căci rugăciunea nu este strigăt în pustiu!

Să îl avem permanent în inimă pe Dumnezeu şi să ne rugăm, căci rugăciunea nu este strigăt în pustiu!

Scris de M Rita Publicat: 5 iul. 2024, 09:38

Sfântul Cuvios Atanasie Athonitul; Sfântul Cuvios Lampadie

Sfinții zilei

† Sfântul Cuvios Atanasie Athonitul; Sfântul Cuvios Lampadie

Sfântul Cuvios Atanasie Athonitul s-a născut în Trebizonda, anul 920 și a primit prin Taina Sfântului Botez numele de Avraamie. A studiat la Constantinopol. Pentru o scurtă perioadă de timp acesta a fost profesor, dar iubirea duhovnicească l-a îndrumat să fie monah în cadru unei mânăstiri, primind numele de Atanasie. După moartea starețului, Sfântul Atanasie a mers în muntele Athos. Nichifor Focas l-a convins pe Cuvios să primească o donație materială pentru a construi o mânăstire în cinstea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Datorită Sfântului a fost clădită Marea Lavră, o mânăstire ce se poate vizita și în prezent. Cuvios Atanasie a fost fondatorul monahismului atonit de obște, primind de la Dumnezeu darul tămăduirii. A trecut la cele veșnice în anul 1003.

Sfântul Cuvios Lampadie dându-se pe sine din pruncie spre viața sihăstrească și supunându-și trupul duhului prin înfrânarea poftelor și prin dese rugăciuni, a strălucit ca soarele și a luminat pe cei ce erau întunecați cu demonice înșelăciuni. Și a făcut multe minuni atât în viață, cât și după ce s-a mutat către Domnul, dând tămăduire celor ce se apropiau cu credință de peștera în care s-a nevoit, aproape de Irinopolis, în Isauria, unde au fost puse și sfintele lui moaște.

Rugăciunea zilei

Rugăciune pentru cei ce s-au depărtat de la Dreapta Credință

„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu: Pentru rugăciunile Prea Curatei Maicii Tale, ale Sfinților a căror pomenire astăzi săvârșim..., a Sfântului... (a cărui rugăciune se face) și a tuturor Sfinților Tăi; pe robul Tău... care s-a depărtat de la Dreapta Credință din neștiință, de frică, din răutatea oamenilor, de răutatea lui îngâmfându-se, de cei interesați în viața lumească fiind ademenit, amenințat sau cu eresurile întunecându-se și în pierzare aflându-se și toți cei căzuți din Dreapta Credință (ori în ce chip); cu strălucirea Darurilor Tale; luminează-i, îmbărbătează-i și-i întărește, și cu Sfânta Ta Biserică cea apostolească și sobornicească iar îi unește, spre Cinstea și Slava Numelui Tău, ca să se înalțe prin gura celor păcătoși spre mântuirea lor și prin gura celor mici spre rușinea și ocara celor mândri și lauda Ta cunoscând adevărul cel întunecat; descoperă-le Evanghelia Dreptății, întărește-i cu Duhul adevărului în dragostea și lămurirea Sfintelor Scripturi, dă-le pâinea cea sufletească și trupească în toate zilele și fă-i să te cunoască că Tu ești: adevărul, protectorul, stăruitorul, apărătorul, biruitorul și Mântuitorul nostru; iar noi suntem robii Tăi care Bine Te Cuvântăm, zi și noapte Ție ne rugăm și-Ți strigăm: Iisuse, adevărul, cel ce gonești înșelăciunea, luminează-ne pe noi. Amin!”

Gândul zilei

„Biserica este o corabie, iar creștinii care merg la Sfânta Biserica și intră în ea sunt izbăviți din furtună păcatelor.”- Sfântul Nicodim

Știai că?

Canoanele - prin ele se înțeleg legile de drept ale Bisericii sau legile bisericești scrise. Cuvântul canon are sens de dreptar și de pedeapsa. Canoanele sunt expresia voinței autorității supreme de conducere a Bisericii alcătuite sau preluate și păstrate în Biserica pentru folosul sau utilitatea lor practică. Însușirea canoanelor s-a făcut prin Sinoadele Ecumenice. Canoanele apostolice cuprind norme apostolice sau de proveniență apostolică. S-au alcătuit sporadic, în grupuri de trei, cinci, până la 10 sau 15. Întreagă colecție a lor cuprinde, în Răsărit, 85 de canoane. În Apus sunt numai 50 deoarece numai atâtea a tradus în limba latină Dionisie Exiguul, pe la începutul sec. VI. Acestea sunt de importantă eclezială, care se referă în special la hirotonirea și codul de conduită a clerului. Biserica noastră crede că ele au fost alcătuită de către Părinții Apostolici.

Pilda zilei

Într-o mănăstire aflată la poalele unui munte înalt, acoperit de păduri, trăia odată, un călugăr bătrân, căruia I se dusese vestea pentru înțelepciunea sa. Într-o dimineață, a venit la el un tânăr și l-a întrebat:

- Sfinția ta, am auzit că, pentru a ne mântui, trebuie să ne căim, să ne pară rău de toate păcatele ce le-am săvârșit de-a lungul vieții. Dar, părinte, cât trebuie noi să ne căim?

- Fiule, este de ajuns dacă te călești o singură clipă, înaintea morții.

- Atât de puțin, părinte?

- Da, fiul meu!

- Dar, de unde să știu eu când se apropie ceasul acela?

- Moartea poate veni oricând, așa că așteapt-o pregătit, m orice moment să te poată găsi cu smerenie și căință în suflet.

Dumnezeu este bun și iertător. Cine regretă din suflet pentru greșelile sale și caută să nu mai păcătuiască, acela are parte de o viață frumoasă și de liniștea sufletului. Dar, mai mult decât orice, doar acela poate spera la mântuire, la viața veșnică.

„Neștiind locul și vremea în care ne așteaptă moartea, o vom aștepta noi oriunde și oricând.” (Fericitul Augustin)


Sursa: Realitatea Spirituala

Distribuie articolul

Urmărește știrile Realitatea Spirituala și pe Google News

Mai multe știri din Spiritualitatea la zi