SĂ ÎL AVEM PERMANENT ÎN INIMĂ PE DUMNEZEU ȘI SĂ NE RUGĂM, CĂCI RUGĂCIUNEA NU ESTE STRIGĂT ÎN PUSTIU!

SĂ ÎL AVEM PERMANENT ÎN INIMĂ PE DUMNEZEU ȘI SĂ NE RUGĂM, CĂCI RUGĂCIUNEA NU ESTE STRIGĂT ÎN PUSTIU!
Sfinții Apostoli Filimon, Arhip, Onisim și Apfia; Sfânta Muceniță Cecilia
Sfinții zilei
Sfinții Apostoli Filimon, Arhip, Onisim și Apfia; Sfânta Muceniță Cecilia.
Sfinții Apostoli Filimon, Arhip, Onisim și Apfia au făcut parte din cei 70 de ucenici pe care i-a avut Mântuitorul și au fost ucenicii Sfântului Apostol Pavel, slujind la răspândirea adevăratei credințe. Sfinții Filimon, Arhip și Apfia lucrau în cetatea Colose din Frigia, iar fericitul Onisim la Roma. Sfântul Arhip este cinstit de Sfântul Pavel cu numele de „împreună oștean cu noi”, precum scrie în Epistola către Filimon, capitolul al 2-lea. În aceeași epistolă, Filimon este zugrăvit ca un fiu duhovnicesc și prieten adus la credință de însuși Apostolul neamurilor. Sfânta Apfia, soția lui Filimon, este numită „sora Apfia” datorită vredniciilor ei (Filimon 2). Sfântul Onisim din sclav ajunge Apostol al Domnului și din răufăcător, frate egal în vrednicie cu fostul său stăpân, Filimon. Tradiția Bisericii ne spune că toți membrii acestei familii de ucenici ai Sfântului Pavel au fost sfințiți „episcopi călători” la sfârșitul vieții marelui Apostol, în timp ce „sora Apfia” își sfințea viața slujind fraților de credință în biserica din casa ei. Toți acești sfinți au suferit moarte martirică, cei din Colose fiind omorâți cu pietre din ordinul lui Nero, iar Sfântul Onisim a murit din ordinul lui Domițian, tăindu-i-se capul.
Sfânta Muceniță Cecilia s-a născut la Roma din părinți cinstiți și bogați. Auzind de Evanghelia lui Hristos, a hotărât să nu se mărite, ci să se păzească curată, închinându-și fecioria Domnului. Părinții ei însă, împotriva voii sale, au însoțit-o cu un tânăr bun de neam, dar necredincios, pe care-l chema Valerian. După căsătorie, Sfânta Cecilia l-a înduplecat pe soțul ei să trăiască în curăție și primind amândoi botezul din mâinile Sfântului Urban, Episcopul Romei, viețuiau în credința cea adevărată. Valerian l-a convertit la creștinism și pe fratele său, Tiburtie. Nu la mult timp cei doi frați au fost osândiți la moarte pentru credința lor. Fiind la locul de execuție, aceștia din porunca comandantului Maximin li s-au tăiat capetele. Sfînta Cecilia a îngropat cu cinste sfintele lor trupuri. Ea a fost apoi adusă la judecată, fiind neobosită propovăduia rodnic credința creștină la păgîni. Ea a luminat cu lumina adevărului într-o singură seară ca la patru sute de suflete. Fiind întrebată de judecător care este sursa curajului ei, ea a răspuns: „Conștiința curată și credința neîndoielnică”. Sfînta Cecilia a fost torturată, apoi osîndită la moarte prin decapitare. Călăul a lovit-o de trei ori cu sabia peste gît, fără ca să o poată ucide. Ea doar s-a rănit, iar din rănile ei a curs mult sînge. Trei zile mai tîrziu, sfînta fecioară și muceniță a lui Hristos și-a dat mucenicescul ei suflet în mîinile lui Dumnezeu. Sfînta Cecilia a luat cununa muceniciei împreună cu ceilalți în jurul anului 230. Sfintele ei moaște se află la Roma, în biserica cea închinată ei.
Rugăciunea zilei
Troparul Sfintei Mucenițe Cecilia
„Mielușeaua Ta, Iisuse, Cecilia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.
Gândul zilei
„Din neascultarea noastră de povața dumnezeiască, din călcarea poruncii lui Dumnezeu, din cel dintâi păcat săvârșit în rai. Bolile, slăbiciunile, multele și împovărătoarele încercări de tot felul, păcatul le-a născut. Din pricina lui ne-am îmbrăcat în veșmântul de piele al acestui trup pieritor, ros de boli și suferințe, și-am fost mutați în lumea aceasta nestatornică și trecătoare și osândiți la o viață pândită de multe rele și nenorociri. Iar boala în care păcatul a împins tot neamul omenesc e o cale necăjicioasă și povârnită, la capătul căreia ne-așteaptă moartea”. - Grigorie Palama
Știai că?
Anafora este, în cultul creștin ortodox Marea Rugăciune a Sfintei Jertfe din rânduiala Sfintei Liturghii, în cursul căreia are loc sfințirea Darurilor. Ea începe cu adresarea către Dumnezeu-Tatăl, ca Ziditor al lumii, continuă, recapitulând pe scurt opera mântuitoare realizată de Dumnezeu-Fiul (anamneză) și sfârșește prin invocarea Pogorârii Sfântului Duh, pentru sfințirea Darurilor noastre de pâine și vin și prefacerea lor în Sfântul Trup și Sânge al Domnului. În timpul acestei rugăciuni este trasă dvera și sunt închise ușile împărătești, iar preotul se roagă în genunchi înaintea Sfintei Mese. Anaforaua este centrul Liturghiei creștine. Ea a însemnat inițial înălțare, ridicare, ca apoi să ia înțelesul de jertfă, ofrandă, pentru că oferirea jertfei se face prin ridicarea, înălțarea și legănarea darului de jertfă. În rânduiala Liturghiei ortodoxe, Anaforaua numește tot șirul de rituri și rugăciuni citite de preot. Rugăciunile care compun Anaforaua sunt: Rugăciunea de laudă și de mulțumire de la început, adică Marea Rugăciune euharistică, în care se face o rememorare a istoriei mântuirii omului de la creație până la mântuirea lui prin jertfa de pe Cruce și învierea Domnului.
Pilda zilei
Cei doi ologi
Erau doi ologi care cerșeau la drum.
În vremea aceea, s-a pornit un alai bisericesc cu o icoană făcătoare de minuni.
Un credincios, văzând pe cei doi ologi, le-a zis:
- „Ca să vă tămăduiți de neputința voastră, stați în calea acestui alai sfânt și icoana făcătoare de minuni are să se milostivească și de voi.”
Auzind acestea, unul din ologi a zis celuilalt:
- „Ce zici? Dacă ne tămăduim, cine ne mai dă bani? N-ar fi mai bine s-o ștergem și să rămânem tot ologi??”
Și plecară de acolo.
Așa se întâmplă cu mulți din creștinii noștri. Mulți se feresc din calea vindecării sufletului lor, rămânând în ?ologeala lor de mai înainte. Mulți fug de biserică și de cele ale sufletului, stând într-o viață de nepăsare și de păcat.
Sursa: Realitatea Spirituala
Urmărește știrile Realitatea Spirituala și pe Google News

























