Să îl avem permanent în inimă pe Dumnezeu și să ne rugăm, căci rugăciunea nu este strigăt în pustiu!

Să îl avem permanent în inimă pe Dumnezeu și să ne rugăm, căci rugăciunea nu este strigăt în pustiu!
Să îl avem permanent în inimă pe Dumnezeu și să ne rugăm, căci rugăciunea nu este strigăt în pustiu!
Sfinții zilei
Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou, egumenul Pelechitului, și Ștefan ,făcătorul de minuni.
Cuviosul Ilarion cel Nou a trăit pe vremea împăratului Leon Isaurul (717-741), prigonitorul sfintelor icoane. Cunoscând încă din copilărie credința creștină, fericitul Ilarion s-a călugărit de tânăr, urmând cu multă râvnă învățăturile Evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos, supunându-și cu înfrânarea patimile cele trupești. A viețuit vreme de mulți ani într-o chilie, unde se îndeletnicea cu rugăciunea, cu postul și cu cercetarea Sfintelor Scripturi și așa s-a luminat cu darul nepătimirii. Mai târziu, a fost hirotonit preot și s-a învrednicit a fi egumen la Mănăstirea Pelechitului, lângă Helespont, în Asia Mică. Dumnezeu l-a înzestrat cu darul facerii de minuni și ca unul ce a suferit chinuri grele de la prigonitori, a primit și cununa muceniciei. Împăratul Leon pornind prigoană împotriva celor care se închinau la sfintele icoane, urmăritorii au ajuns și la Mănăstirea Pelechitului, în Sfânta și Marea Joi din Săptămâna Sfintelor Pătimiri. Aceștia au intrat în biserică și au sfărâmat toate icoanele sfinte ce se găseau în ea, apoi au aruncat și Sfintele Taine. Monahii ce erau acolo au fost prinși, legați în lanțuri, bătuți și chinuiți, iar mănăstirii i s-a dat foc. Deci, prinzându-l și pe Sfântul Cuvios Ilarion, l-au bătut cumplit, apoi l-au dus în temniță în Efes. După multe chinuri îndurate, Sfântul Ilarion și-a dat sufletul curat în mâinile Domnului.
Rugăciunea zilei
Rugăciunea Sfântului Ilarion, protectorul celor bolnavi și grabirea vindecării de boli
„Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ilarion, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre și să ne aducă vindecarea. Locuitor pustiului, înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Ilarion. Cu postul, cu privegherea și prin rugăciune primind daruri cerești, tămăduiești pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui Ce ți-a dat ție putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri. Amin!”
Gândul zilei
„Rabdă disprețuirea și umilirea cu voie blândă, ca să ai îndrăznire la Dumnezeu. Omul care rabdă tot cuvântul aspru întru cunoștință, fără să-i fi premers acestuia vreo nelegiuire săvârșită de el, își pune în acea clipă o cunună de spini pe capul său, dar e fericit că la o vreme pe care nu o știe se va încununa cu nestricăciunea." - Sfântul Isaac Sirul
Știai că?
Pavecernița sau noptânda, este slujba de seară, care se face în mănăstiri după cină, iar în bisericile de enorie, după Vecernie (v. Tipicul și Triodul). În rânduiala Pavecerniței, avem Pavecernița Mare, care se săvârșește în Postul Mare în fiecare zi, afară de sâmbetele și duminicile din toate săptămânile, și afară de miercuri și vineri din săptămâna a cincea și miercuri și joi și vineri din Săptămâna Patimilor, căci în aceste zile se face denie; Pavecernița Mică se săvârșește în Postul Mare în zilele când nu se face Pavecernița Mare, iar în afara Postului se săvârșește în toate zilele, dar numai la mănăstiri, în bisericile din parohii săvârșindu-se doar Pavecernița Mare.
Pilda zilei
Vorbele Bătrânului
Un om învățat, teolog, a mers la un bătrân. Văzând că bătrânul n-are nimic afară de Biblie, i-a dăruit propriul comentariu la Scriptură. După un an, teologul s-a întors la bătrân și l-a întrebat:
-Părinte, cartea mea te ajută să înțelegi mai bine Biblia?
-Dimpotrivă - a răspuns bătrânul -, a trebuit să mă uit tot timpul în Biblie ca să pricep ce ai scris tu acolo. Un bătrân spunea următoarele:
- Viața fără vorbe aduce mai mult folos decât vorbele fără viață, fiindcă viața învață și în tăcere, pe când vorbele fără viață, oricât de frumos ar suna, nu fac decât să împovăreze. Dacă se unesc însă vorbele și viața, ele alcătuiesc frumusețea adevăratei filosofii.
Sursa: Realitatea Spirituala
Urmărește știrile Realitatea Spirituala și pe Google News

























