Să îl avem permanent în inimă pe Dumnezeu și să ne rugăm, căci rugăciunea nu este strigăt în pustiu!

sfantul_pantelimon
Sfinții zilei
† Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon
Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon s-a născut în Nicomidia Bitinie, în anul 284 din părinți vârstnici, cu tatăl pe nume Eustorgios, senator cu credință păgână, care se închina zeilor și respecta legile iar mama sa cu numele Evula, era de religie creștină. Numele său inițial a fost Pantoleon care înseamnă „cel în toate puternic ca un leu”. Avea în suflet, de la strămoșii săi sfânta credință și slujirea pentru Hristos. De la celebrul medic de la acea vreme Eufrosin a învățat toate tainele medicinei. Un prieten de-al sfântului pe nume Ermolae, i-a împărtășit faptul că o altă parte a medicinei este vindecarea sufletului. Sfântul s-a botezat în urma tămăduirii prin rugăciune a unui copil mușcat de o viperă. De asemenea, prin ajutorul lui Dumnezeu, a reușit să vindece un orb. Marele Mucenic a fost ucis din ordinul împăratului persecutor roman Maximilian Galeriu. Creștinii au luat trupul sfântului, îngropându-l cu cinste în afara cetății în anul 303. Pantelimon înseamnă „întru tot milostiv” a oferit milă și mângâiere tuturor celor care veneau la el. Este considerat ca fiind un mare taumaturg, prin ajutorul puterii venite de la Dumnezeu și a cunoștințelor medicale de la acea vreme.
Sfinte Mare Mucenice și Tămăduitore Pantelimon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi păcătoșii!
Rugăciunea zilei
Rugăciune către Sfântul Pantelimon
„Dumnezeule Atotputernic, Cela ce cu mila Ta pe toate le zidești spre mântuirea neamului omenesc, cercetează-l pe robul Tău (numele bolnavului) și cu ajutorul celui ce cheama numele lui Hristos să-l ajute să vindece bolnavul, venit la el să-i aline suferința, vindecă-l de toată boala trupească și slobozește-l de păcat, și de ispitirile păcătoase, și de orice necazuri. Sfinte Pantelimon, orice asuprire vrăjmășească îndepărteaz-o de la robul Tău. Ridică-l pe el din patul păcatului și așează-l în Sfânta Ta Biserica-sănătos cu trupul și cu sufletul, ca să slăvească împreună cu toți oamenii, prin fapte bune, numele lui Hristos, că Ție îți înălțăm slava împreună cu cel fără de început, Fiul lui Dumnezeu și cu Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor”. Amin.
Gândul zilei
„Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuinț!”
2 Matei 1:7
Știai că?
Filocalia sau „culegere cu scrierile Sfinților Părinți care ne descoperă cum omul se poate curăța, lumina și desăvârși” reprezintă o alcătuire a scrierilor pustnicilor, monahilor și clericilor ortodocși din secolele IV-XV. Traducerea din limba greacă înseamnă „iubire de virtute” sau „iubire de frumusețe divină” . Aceasta conține scrierile a 25 de Sfinți Părinți. Prima traducere în limba română a Filocaliei a fost la Dragomirna, datorită monahului Rafail, în anul 1769.
Pilda zilei
Vinovatul dovedit
Demult, trăia într-un sat un brutar renumit pentru pâinea sa. Dar, într-o zi, lui i se păru că sunt cam ușoare bucățile de unt pe care tocmai le cumpărase de la un țăran și le așeză pe cântar. Când colo, ce să vezi?! În loc de 1 kg, cât trebuia să aibă o bucată, fiecare cântărea doar 800 de grame. Supărat foc, omul s-a dus degrabă la judecătorie, spunând că țăranul înșeală lumea și cerând, bineînțeles, pedepsirea acestuia.
N-au trecut nici două ceasuri și țăranul a fost adus în fața judecătorului, care l-a amenințat:
– Dacă este adevărat ce spune brutarul, că îi înșeli pe oameni la cântar, te bag imediat la închisoare.
– Să-mi fie iertat – zise țăranul – dar sunt nevinovat.
– Cum îndrăznești să minți? sări brutarul. Chiar astăzi am cumpărat aceste bucăți de unt de la tine. Domnule judecător, trebuie să-l închideți pe acest șarlatan, care a încercat să mă păcălească!
– Așa este, omule? – spuse atunci judecătorul. Este untul acesta al tău?
– Al meu este, însă, vedeți dumneavoastă, eu nu am prea mulți bani. Mi-am cumpărat un cântar, dar nu am mai avut bani și pentru greutăți, așa că pun unt pe un braț al cântarului, iar pe celălalt pun o pâine de-a brutarului, care – zice el – are 1 kg. Acum, dacă pâinea brutarului n-a avut 1 kg, eu ce vină am?
Auzind una ca asta, judecătorul a cântărit imediat o pâine și, într-adevăr, aceasta nu avea decât 800 de g. În locul țăranului, la închisoare a ajuns adevăratul vinovat, brutarul, care nu doar că înșela oamenii, dar mai dorea și să fie aspru pedepsit cel care ar fi făcut exact ca el.
Cel ce vrea să înșele, singur se înșeală. Chiar dacă nu vede niciun om greșeala sa, Dumnezeu îi vede păcatul; iar atunci când îl mai descoperă și oamenii, rușinea este cu atât mai mare.
„Cu nimic nu-L mânii pe Dumnezeu atât de mult ca atunci când nedreptățești pe cineva” (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Urmărește știrile Realitatea Spirituala și pe Google News

























