Spiritualitatea la zi· 9 min citire

Să îl avem permanent în inimă pe Dumnezeu și să ne rugăm, căci rugăciunea nu este strigăt în pustiu!

Să îl avem permanent în inimă pe Dumnezeu și să ne rugăm, căci rugăciunea nu este strigăt în pustiu!

Să îl avem permanent în inimă pe Dumnezeu și să ne rugăm, căci rugăciunea nu este strigăt în pustiu!

Scris de M Rita Publicat: 2 aug. 2023, 11:29

Aducerea moaștelor Sfântului întâi Mucenic și Arhimandrit Ștefan; Dreptul Gamaliel; Binecredinciosul Împărat Iustin cel Mare

Sfinții zilei

Aducerea moaștelor Sfântului întâi Mucenic și Arhimandrit Ștefan; Dreptul Gamaliel; Binecredinciosul Împărat Iustin cel Mare

După uciderea cu pietre a Sfântului Arhidiacon Ștefan trupul mucenicului a stat neîngropat timp de două zile. Cel care a avut curaj să ia trupul sfântului și să-l îngroape a fost învățatul Gamaliel. Acesta l-a îngropat în mormântul său, în satul Cafargamala la aproximativ 32 Km de Ierusalim. Printr-o minune divină, după 400 de ani, preotul satului Cafargamala va afla despre existența mormântului care adăpostea trupul sfântului Ștefan. Dreptul Nicodim, care venise noaptea la Domnul Hristos, a plâns la mormântul Sfântului Ștefan până când s-a mutat la Domnul; și tot acolo, aproape de mormântul mucenicului, l-a îngropat Gamaliel. După aceasta și Gamaliel a primit Sfântul Botez împreună cu fiul său, Aviv. În aceeași peșteră, lângă mormântul lui Ștefan și a lui Nicodim, i-au îngropat pe amândoi. S-au aflat prin dumnezeiască descoperire cinstitele moaște ale Sfântului Intâiului Mucenic și Arhidiacon Ștefan și lângă dânsul moaștele bărbaților celor de Dumnezeu plăcuți, ale lui Nicodim, Gamaliel și Aviv. Mormântul a fost deschis, s-a oficiat o slujbă de Patriarhul Ioan al Ierusalimului și sfintele moaștele au fost duse la Ierusalim. Aici a fost ridicată o biserică în cinstea sfântului, lăcaș în care au fost depuse și sfintele sale moaște. La puțin timp, ctitorul sfântului lăcaș a trecut la cel veșnice și a fost depus în sfânta biserică, având un sicriu asemănător cu racla Sfântului Ștefan. Soția ctitorului, pe nume Iuliana, a hotărât să se întoarcă acasă, la Constantinopol, și a dorit să ia cu dânsa și trupul soțului ei, însă prin providență divină, a greșit sicriul și a luat racla cu sfintele moaște ale Sfântului Ștefan, care astfel au ajuns la Constantinopol.

Aflarea moaștelor Sfântului Arhidrit Ștefan este strâns legată de povestea aflării moaștelor Dreptului Gamaliel și de aducerea moaștelor Sfântului Ștefan la Constantinopol, unde au fost depuse în Biserica Sfântului Arhidrit Laurențiu.

„În zilele acelea, aduși fiind apostolii înainte arhiereului, cei din sinedriu se mâniau foarte mult și se sfătuiau să-i omoare. Și, ridicându-se în sinedriu un fariseu, anume Gamaliel, învățător de Lege, cinstit de tot poporul, a poruncit să-i scoată pe oameni afară puțin și a zis către ei: Bărbați israeliți, feriți-vă de oamenii aceștia și lăsați-i, căci dacă această hotărâre sau lucrul acesta este de la oameni, se va nimici; iar dacă este de la Dumnezeu, nu veți putea să-i nimiciți, ca nu cumva să vă aflați și luptători împotriva lui Dumnezeu. Și l-au ascultat pe el și, chemând pe apostoli și bătându-i, le-au poruncit să nu mai vorbească în numele lui Iisus și le-au dat drumul. Și cuvântul lui Dumnezeu creștea și se înmulțea foarte mult numărul ucenicilor în Ierusalim și mulțime de preoți se supuneau credinței. Iar Ștefan, fiind plin de har și de putere, făcea minuni și semne mari în popor. Și s-au ridicat unii din sinagoga ce se zicea a liberților și a cirenenilor și a alexandrinilor și a celor din Cilicia și din Asia, sfădindu-se cu Ștefan. Și nu puteau să stea împotriva înțelepciunii și a Duhului cu care el vorbea. Și au întărâtat poporul și pe bătrâni și pe cărturari și, năvălind asupră-i, l-au răpit și l-au dus în sinedriu. Și, ațintindu-și ochii asupra lui, toți cei ce ședeau în sinedriu au văzut fața lui ca o față de înger. Iar Ștefan, fiind plin de Duh Sfânt și privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu, și a zis: Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu! Iar ei, strigând cu glas mare, și-au astupat urechile și au năvălit asupra lui. Și, scoțându-l afară din cetate, îl băteau cu pietre. Iar martorii și-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul. Și îl băteau cu pietre pe Ștefan, care se ruga și zicea: Doamne Iisuse, primește duhul meu! Și, îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta! Și, zicând acestea, a murit. Iar bărbați cucernici l-au îngropat pe Ștefan și au făcut plângere mare pentru el.”

Binecredinciosul Împărat Iustin cel Mare s-a născut din părinți binecredincioși, în Tauresium, un sat, lângă Scopje, capitala Macedoniei de astăzi. Savatie și Biglenisa, părinții săi, creștinii fiind, i-au acordat o educație aleasă. Când unchiul său, Justin a ajuns împărat, apoi, cu patru luni înainte să moară, în luna se pare că l-a înfiat pe Justinian ungându-l împărat în locul său. Se pare că a stat în preajma unchiului său încă din tinerețe, și a avut astfel posibilitatea să primească o educație deosebită, devenind un excepțional cunoscător al dreptului și istoriei Imperiului Roman, dar și un foarte bun teolog. Împăratul Justinian a fost un sprijinitor ferm al Bisericii, astfel după ce împăratul Teodosie I proclamase creștinismul ca singura religie acceptată în stat, legislația justiniană vine cu noi întăriri, suprimând dreptul necreștinilor de a accede la funcții publice. De asemenea, în timpul domniei sale au fost ridicate numeroase biserici, cea mai impresionantă fiind Catedrala Sfânta Sofia și a convocat al V-lea sinod ecumenic la Constantinopol, fiind condamnată erezia monofizită. Opera sa legislativă (Codul justinian) și cea religioasă, reprezintă totodată o moștenire valoroasă pe care a lăsat-o posteriorității.

Rugăciunea zilei

Rugăciunea pentru vrăjmași a Sfântului Nicolae Velimirovici

„Doamne, binecuvântează pe vrăjmașii mei! Și eu îi binecuvântez și nu-i blestem! Vrăjmașii m-au împins și mai mult spre Tine, în brațele Tale, mai mult decât prietenii. Prietenii m-au legat de pământ și mi-au răsturnat orice nădejde spre pământ. Dar vrăjmașii m-au făcut străin față de împărățiile pământești și un locuitor netrebnic față de pământ. Precum o fiară prigonită, așa și eu, prigonit fiind, în fața vrăjmașilor, am aflat un adăpost mai sigur ascunzându-mă sub cortul Tău, unde nici vrăjmașii, nici prietenii, nu pot pierde sufletul meu.

Doamne, binecuvântează pe vrăjmașii mei! Și eu îi binecuvântez și nu-i blestem. Ei au mărturisit în locul meu păcatele mele în fața lumii.

Ei m-au biciuit, când eu m-am cruțat de biciuire.

Ei m-au chinuit, atunci când eu am fugit de chinuri.

Ei m-au hulit, atunci când eu m-am măgulit pe mine însumi.

Ei m-au scuipat, atunci când eu m-am mândrit cu mine însumi.

Când eu m-am făcut înțelept, ei m-au numit nebun.

Când m-am făcut puternic, ei au râs de mine ca de un pitic.

Când am vrut să conduc pe oameni, ei m-au împins înapoi.

Când m-am grăbit să mă îmbogățesc, ei m-au smucit înapoi cu mână de fier.

Când m-am gândit să dorm liniștit, ei m-au trezit din somn.

Când mi-am zidit casă pentru viață lungă și liniștită, ei au răsturnat-o și m-au izgonit afară. Într-adevăr, vrăjmașii m-au dezlegat de lume și mi-au prelungit mâinile până la veșmântul Tău.
Binecuvântează Doamne pe vrăjmașii mei!

Binecuvântează-i și-i înmulțește; asmute-i și mai mult împotriva mea, ca fuga mea spre Tine să fie fără întoarcere; ca să se rupă nădejdea mea în oameni, ca pânza de păianjen; ca smerenia să împărățească deplin în inima mea; ca inima mea să devină mormântul celor rele. Ca toată comoara mea să o aduni în Ceruri. Ah, de m-aș elibera odată de autoamăgire, care m-a încâlcit într-o mreajă cumplită a vieții înșelătoare! Vrăjmașii m-au învățat să știu ceea ce puțini știu în lume: că omul nu are pe pământ vrăjmași afară de sine însuși. Doar acela urăște pe vrăjmași care nu știe că vrăjmașii nu sunt vrăjmași, ci prieteni severi. De aceea, Doamne, binecuvântează pe prietenii și pe vrăjmașii mei! Sluga blestemă pe vrăjmași, căci nu știe, iar Fiul îi binecuvântează, căci știe. Fiul știe că vrăjmașii nu pot să se atingă de viața Lui. De aceea El pășește liber între ei și se roagă lui Dumnezeu pentru aceștia. Amin!”

Gândul zilei

,, Împărtășania mai deasă, cu toată pregătirea, face ca în trupul și sângele nostru să se întipărească tot mai mult Trupul și Sângele cel curat și înviat al lui Hristos, făcându-ne tot mai asemenea sfinților în curăție, în dragoste, în duh de jertfă și în puterea de a învia spre viața de veci, întru fericire. De pe dealurile bucuriilor în văile necazurilor, așa decurge viața unui om duhovnicesc!”- Părintele Dumitru Stăniloaie

Știai că?

Diaconiconul este o clădire anexă, în care se păstrează odoarele, cărțile și veșmintele bisericești. Se mai numește veșmântar sau schevofilachion, pentru că la început se afla în grija unui diacon. În prezent, la Sfântul Munte, acesta este amenajat precum un muzeu, păstrându-și totuși scopul inițial. Ierarhii sau invitații mai importanți ai mănăstirilor pot vizita și admira teazaurele mănăsătirilor athonite.

Pilda zilei

Tatăl nostru

Un om avea mai mulți copii, dar era foarte supărat, fiindcă fiii săi se certau: ei, purtându-se cu răutate. Azi așa, mâine așa... într-un cuvânt, între flăcăi era mereu neînțelegere. Mure durere îi pricinuiau tatălui, care ar fi vrut să-i vadă trăind în pace și înțelegere. Vreți să vă spun cine sunt frații aceștia atât de cruzi unii cu ceilalți? Suntem noi, oamenii. Nu suntem noi toți oamenii, fiii și aceluiași tată, Dumnezeu? Ne înțelegem noi, unii cu ceilalți? Ne iubim aproapele așa cum ar trebui să o facem? Nu-l doare pe Dumnezeu când vede că între oameni e atâta neînțelegere, minciuni, hoții, războaie, păcate de tot felul? De ce ne-a făcut Dumnezeu? Ne-a făcut pentru a ne iubi unu pe alții, pentru ca fiecare să poarte grija celuilalt. Și pentru fiecare bun creștin, pentru fiecare om care trăiește fără păcate, în dragoste și înțelegere cu cei de alături, Dumnezeu se bucură, la fel curase bucură un tată pentru copiii lui. Iubindu-ne unii pe alții, căutând binele celorlalți mai mult decât pe al nostru, devenim mai buni și mai înțelepți. Doar așa ne apropiem, cu fiecare clipă, de Dumnezeu, de dragostea și bunătatea Lui.

„Să vă iubiți unii pe alții, așa cum vamiubit Eu!" ( Sfânta Scriptură )


Sursa: Realitatea Spirituala

Distribuie articolul

Urmărește știrile Realitatea Spirituala și pe Google News

Mai multe știri din Spiritualitatea la zi