Să îl avem permanent în inimă pe Dumnezeu și să ne rugăm, căci rugăciunea nu este strigăt în pustiu!

Să îl avem permanent în inimă pe Dumnezeu și să ne rugăm, căci rugăciunea nu este strigăt în pustiu!
Sfinții zilei
Odovania înjumătățirii Cincizecimii; Sfântul Apostol Andronic și soția sa, Iunia; Sfântul Cuvios Nectarie și Teofan (Dezlegare la pește)
Biserica Creștin-Ortodoxă face pomenirea Înjumătățirii Cincizecimii. Această sărbătoare este prăznuită întru cinstirea celor doua mari praznice, al Paștilor și al Rusaliilor, „ca pe una ce le unește și le leagă pe amândouă“.
Sfântul Apostol Andronic și Sfânta Iunia au fost rudă cu Sfântul Apostol Pavel. Ei sunt menționați în Epistola către Romani 16,7: „Îmbrățișați pe Andronic și pe Iunia, cei de un neam cu mine și împreună închiși cu mine, care sunt vestiți între apostoli și care înaintea mea au fost în Hristos” (Romani 16, 7). Sfântul Andronic a fost hirotonit episcop în Panonia, dar în loc să stea într-un singur loc, el a propovăduit în întreaga Panonie împreună cu Sfânta Iunia ca ajutoare a sa. Prin credință, ei au convertit mulțime de păgâni la Hristos, au distrus multe temple ale idolilor, au alungat demoni, au făcut minuni și au vindecat orice fel de boală sau suferință trupească. Sfântul Andronic este unul din Apostolii care a propovăduit în zona de vest țării noastre, mai exact zona Bihorului. Amândoi au avut parte de moarte mucenicească.Sfintele lor moaște au fost descoperite în împrejurimile Constantinopolului, lângă poarta Evghenia, în partea de răsărit, pe vremea patriarhului Toma I al Constantinopolului( 607-610). Mai târziu, pe acest loc a fost zidită o biserică impunătoare.
Sfinții Cuvioși Nectarie și Teofan, sunt ctitorii Mănăstirii Varlaam, Meteora. Acești cuvioși părinți, frați după trup, s-au așezat pe stânca pe care locuise odinioară pustnicul Varlaam care ridicase în preajma anului 1350 biserica cu hramul Sfinții Trei Ierarhi și câteva chilii. După aproape 2 veacuri, sfinții Nectarie și Teofan reclădiră biserica pe ruinele vechilor ziduri, iar mai apoi ridicară alte două biserici a Tuturor Sfinților, în anul 1542, și a Sfântului Ioan Botezătorul, în anul 1544. Cel de-al doilea hram l-au pus în amintirea șederii lor în Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din insula Ioannina unde au petrecut vreme de 10 ani ca ucenici ai sfântului cuvios Sava din Ioannina, până la fericita adormire a acestuia.Asemenea vulturilor sălășluiți pe crestele stâncilor, vreme de mai bine de 30 de ani sfinții părinții Nectarie și Teofan păstrară nestinsă candela rugăciunilor și slujbelor. După 10 luni de petrecere pe patul bolii, sfântul Teofan se mută la odihna cea de Sus. Iar 6 ani mai târziu, în ziua de 7 aprilie 1550, se mută la Domnul și fratele său, sfântul Nectarie. Până astăzi, cinstitele lor moaște, mâna dreaptă a sfântului Nectarie și mâna stângă a sfântului Teofan, sunt izvor de întărire, mângâiere și izbăvire părinților mănăstirii și tuturor pelerinilor ce le săvârșesc pomenirea cu credință.
Rugăciunea zilei
Troparul sărbătorii împărătești a Înjumătățirea Cincizecimii
„Înjumătățindu-se praznicul, sufletul meu cel însetat adapă-l cu apele dreptei cinstiri de Dumnezeu, Mântuitorule; că tuturor ai zis: cel însetat să vina la Mine și să bea! Izvorule al vietii, Hristoase Dumnezeule, slavă Ție“.
Gândul zilei
„Luminându-ne, fraților, cu Învierea Mântuitorului Hristos și ajungând la înjumătățirea praznicului stăpânesc, să prăznuim cu adevărat poruncile lui Dumnezeu; ca să ne învrednicim să prăznuim și Înălțarea și să ajungem la venirea Sfântului Duh”. - Cântarea zilei
Știai că?
Odovania se numește sfârșitul, dezlegarea sau încheiertea sărbătorii (a unui praznic împărătesc); începând de prin sec.IV, Biserica a stabilit obiceiul ca praznicele împărătești și chiar ale unor sfinți să fie sărbătorite într-un chip mai deosebit. De aceea, pentru pregătirea sufletească a credincioșilor, aceste sărbători sunt precedate de un timp de pregătire, de anticipare, numit pre-serbare sau înainte-prăznuire, iar după ziua stabilită a sărbătorii să fie și o perioadă de continuare sau prelungire a serbării, numită după-serbare sau după-prăznuire; ziua cea dintâi a înainte-serbării este începutul sărbătoririi, iar ziua ultimă a după-serbării se numește, cu un termen slavon, odovania (otdania), adică sfârșitul, dezlegarea sau încheierea sărbătorii. În toată perioada pre-serbării și a după-serbării, pe lângă slujba sărbătorii respective se adaugă cântări, rugăciuni și lecturi în legătură cu praznicul respectiv, iar în ziua odovaniei praznicului, slujba se pune aproape la fel ca și în ziua întâi a praznicului. Durata pre-serbării și a după-serbării praznicelor împărătești variază după importanța și poziția pe care o au în cadrul anului bisericesc (așa cum se arată în Minee, Triod și Penticostar). Astfel, pre-serbarea Nașterii Domnului ține 5 zile, începând de la 20 decembrie, iar după-serbarea Nașterii ține 6 zile, sfarșindu-se la 31 decembrie, când este odovania praznicului. Odovania învierii este cea mai lungă, ea se face în a șasea săptămână după Paști; Schimbarea la Față (6 august) are odovania la 13 august; Adormirea Maicii Domnului (15 august) are odovania la 23 august ș.a.m.d.
Pilda zilei
EVANGHELIA DE LA IOAN (VII, 14-30)
La înjumătățirea Praznicului s-a suit Iisus în templu și a început să învețe. Dar iudeii se mirau și se întrebau : cum știe Acesta carte, fără să fi învățat ? Atunci Iisus le-a răspuns și a zis : învățătura Mea nu este a Mea, ci a. Celui care M-a trimis pe Mine. De va vrea cineva să facă voia Lui, va cunoaște despre învățătura aceasta dacă este de la Dumnezeu, sau dacă Eu o grăiesc de la Mine. Cel ce grăiește de la sine își caută slava sa; iar cel ce caută slava celui care l-a trimis pe el, acela este adevărat și în el nu este nedreptate. Oare nu Moise v-a dat vouă legea ? Și nimeni dintre voi nu ține legea. De ce căutați să mă ucideți ? Răspuns-a mulțimea și a zis : diavol ai; cine caută să te ucidă ? Răspuns-a Iisus și a zis către ei : un lucru am făcut și toți vă mirați de el. Moise v-a dat vouă tăierea împrejur (nu fiindcă este de la Moise, ci de la părinți), și în zi de sâmbătă tăiați împrejur pe om. Dacă omul primește tăierea împrejur în zi de sâmbătă, ca să nu se strice legea lui Moise, pe Mine de ce vă mâniați pentru că am făcut sănătos un om întreg în zi de sâmbătă ? Nu judecați după înfățișare, ci să judecați după dreapta judecată. Dar unii din Ierusalim ziceau : nu este, oare, Acesta pe care vor să-L omoare ? Și iată că vorbește pe față și ei nu-I zic nimic ! Nu cumva căpeteniile au cunoscut că în adevăr Acesta este Hristos ? Dar pe Acesta îl știm de unde este; când însă va veni Hristos, nimeni nu va ști de unde este. Atunci Iisus, care învăța în templu, a ridicat glasul și a zis : Mă știți pe Mine și știți și de unde sunt ? Eu n-am venit de la Mine, dar adevărat este Cel care M-a trimis pe Mine și pe care voi nu-L știți. Eu însă îl știu, căci de la El sunt și El M-a trimis pe Mine. Atunci au vrut să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâna pe Dânsul, pentru că nu venise încă ceasul Său.
Urmărește știrile Realitatea Spirituala și pe Google News

























