Să îl avem permanent în inimă pe Dumnezeu și să ne rugăm, căci rugăciunea nu este strigăt în pustiu!

pastila13
Sfinții zilei
Aducerea moaștelor Sfântului Ierarh Nichifor, Patriarhul Constantinopolului
Acest mare arhiereu, Sfântul Nichifor, Patriarhul Constantinopolului, a fost izgonit din scaunul său pentru cinstirea sfintelor icoane, în insula Proconez, de către împăratul Leon Armeanul (814-820). Și viețuind el în surghiun vreme de 13 ani, sfântul apărător al dreptei credințe a murit în pace în anul 828 și a fost îngropat în Biserica Sfântului Teodor, din acea insulă, biserică zidită de el. Și au trecut ani mulți și au pierit mulți rău-credincioși împărați: Leon Armeanul, Mihail cel Gângav și fiul său Teofil. Iar după moartea împăratului Teofil, binecredincioasa Teodora împărăteasa și fiul ei Mihail au luat sceptrul împărăției grecești și au lepădat rătăcirea împăraților dinainte care luptaseră împotriva sfintelor icoane. În anul 842, după ce a sărbătorit cu multă strălucire biruința dreptei credințe în Duminica Ortodoxiei, Sfânta Teodora împărăteasa și fiul ei Mihail, primind sfatul Sfântului Metodie, Patriarhul Constantinopolului, au hotărât să aducă în cetatea de scaun moaștele Sfântului Patriarh Nichifor. Drept aceea, Fericitul Metodie a luat cu sine mare sobor de arhierei și mergând în insula Proconez a ridicat moaștele Sfântului Nichifor, pe care le-a așezat cu cinste într-o raclă nouă de mare preț. Astfel, le-a adus la Constantinopol, unde au fost întâmpinate de împărat și maica sa, precum și de mulțime multă de popor. Moaștele au fost așezate spre cinstire în Biserica Sfinților Apostoli.
Rugăciunea zilei
Rugăciunea de Sărbătoarea Aducerii moaștelor Sfântului Ierarh Nichifor pentru protejarea familiei
„Îndreptător credinței și chip blândețelor, învățător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte și cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Nichifor, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. Ceata patriarhilor, cu laude și cu cântări, cinstește sfințită pomenirea ta, Sfinte Părinte Nichifor. Că la pristăvirea ta a primit sufletul tău, mărite. Pentru aceasta, Cinstita Biserică, mărindu-te pe tine, laudă pe Hristos Împăratul, pe Cel Ce Singur este Iubitor de oameni. Cu Dumnezeiască Putere nestricate se păzesc veșmintele de îngropare și cu Dumnezeiască voință oasele tale, Sfinte Ierarhe Nichifor, care nu și-au desfăcut alcătuirea, risipesc toată gândirea cea rea a duhurilor celor necurate: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinților noștri. Amin!”
Gândul zilei
„La cei ce și-au înălțat mintea la Dumnezeu și sufletul la poftirea Lui, se transferă și trupul, se înalță și se bucură și el de comuniunea cu Dumnezeu; devine și el posesiune și locaș al lui Dumnezeu.” - Sfântului Ierarh Grigorie Palama
Știai că?
Moaștele, adică trupurile sau rămășițele trupești ale sfinților, despre care Biserica ne învață că ele conțin aceleași daruri dumnezeiești și puteri supranaturale care au însuflețit pe sfinți cât au fost în viață, puteri care se păstrează și după moarte în trupurile lor neputrezite. Creștinii cinstesc sfintele moaște ca și pe sfinți. De asemenea cinstesc relicvele (rămășițele sfinte) adică lucrurile, obiectele provenite de la sfinți și care le-au aparținut, au rămas de la ei și ne amintesc de ei. Așa sunt de ex. relicvele sfinte de la Mântuitorul (coroana de spini și giulgiul, aduse de cruciați și păstrate în unele biserici din Apus) ca și rămășițele din lemnul sfânt al Sfintei Cruci, relicve de la Sfânta Fecioară Maria (brâul și omoforul) care se păstrau în biserica Vlahernelor din Constantinopol, lanțul cu care a fost legat Sfântul Petru (se păstrează în biserica „Sf. Petru în lanțuri“ din Roma) ș.a. Relicvelor li se acordă aceeași cinstire ca și acelora cărora le-au aparținut, așa cum de ex. păstrăm cu grijă și pietate lucruri care ne amintesc de părinții noștri sau de cei dragi, care au dispărut. Sfânta Scriptură ne vorbește despre minuni făcute prin rămășițele pământești ale sfinților, așa cum vedem în Vechiul Testament minunea învierii unui mort care fusese atins de moaștele proorocului Elisei (IV Regi 13,21). Biserica a cinstit din primele timpuri osemintele mucenicilor, adunându-le cu grijă și zidind altarele bisericilor peste ele, iar mai târziu tradiția s-a păstrat, dovadă că în altarul fiecărei biserici, când se construiește, se pun părticele din sfinte moaște la piciorul Sfintei Mese, precum și în Sfântul Antimis, care stă pe Sfânta Masă, în altar.
Pilda zilei
Lumina soarelui, Lumina Lui
Într-o seară, un copil l-a întrebat pe părintele său:
– Tată, spune-mi, te rog, cum se face că unii oameni sunt buni și alții răi. De ce nu-s toți la fel?
– E, băiatul meu, vezi tu, toți oamenii sunt fiii lui Dumnezeu. Și așa cum Dumnezeu ne iubește pe toți, la fel trebuie și noi să ne iubim unii pe alții, fiindcă dragostea Domnului este ca și lumina soarelui. Nu ne luminează și ne încălzește soarele pe noi toți, buni și răi laolaltă? Nu?
Sufletele noastre ar trebui să fie pline de bunătate și iubire. Dar, vezi tu, păcatele fiecăruia sunt asemenea norilor ce nu lasă razele binefăcătoare ale soarelui să treacă. Păcatele sunt norii ce ne întunecă sufletul. Cu cât ai mai multe păcate, cu atât sufletul tău este mai întunecat și lumina dragostei lui Dumnezeu nu-ți poate pătrunde în inimă.
Sufletul omului este bucățica de cer pe care fiecare o poartă în el. Pe acest cer trebuie să strălucească Soarele iubirii – Dumnezeu. Fiul meu, să te ferești de păcate, căci acestea se adună și îți întunecă viața, te fac rău și egoist. Cel ce-și păstrează, însă, sufletul curat, se bucură mereu de dragostea Domnului, de liniște și fericire.
“Nimic nu este atât de firesc pentru noi ca a fi în comuniune cu alții, a avea nevoie unii de alții și a ne iubi unii pe alții”.
Urmărește știrile Realitatea Spirituala și pe Google News

























