Să îl avem permanent în inimă pe Dumnezeu și să ne rugăm, căci rugăciunea nu este strigăt în pustiu!

pastila20
Sfinții zilei
Sfântul Ierarh Sofronie, Patriarhul Ierusalimului ( Pomenirea morților).
Rugăciunea zilei
Rugăciune pentru cei ce s-au depărtat de la Dreapta Credință
„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu: Pentru rugăciunile Prea Curatei Maicii Tale, ale Sfinților a căror pomenire astăzi săvârșim..., a Sfântului... (a cărui rugăciune se face) și a tuturor Sfinților Tăi; pe robul Tău... care s-a depărtat de la Dreapta Credință din neștiință, de frică, din răutatea oamenilor, de răutatea lui îngâmfându-se, de cei interesați în viața lumească fiind ademenit, amenințat sau cu eresurile întunecându-se și în pierzare aflându-se și toți cei căzuți din Dreapta Credință (ori în ce chip); cu strălucirea Darurilor Tale; luminează-i, îmbărbătează-i și-i întărește, și cu Sfânta Ta Biserică cea apostolească și sobornicească iar îi unește, spre Cinstea și Slava Numelui Tău, ca să se înalțe prin gura celor păcătoși spre mântuirea lor și prin gura celor mici spre rușinea și ocara celor mândri și lauda Ta cunoscând adevărul cel întunecat; descoperă-le Evanghelia Dreptății, întărește-i cu Duhul adevărului în dragostea și lămurirea Sfintelor Scripturi, dă-le pâinea cea sufletească și trupească în toate zilele și fă-i să te cunoască că Tu ești: adevărul, protectorul, stăruitorul, apărătorul, biruitorul și Mântuitorul nostru; iar noi suntem robii Tăi care Bine Te Cuvântăm, zi și noapte Ție ne rugăm și-Ți strigăm: Iisuse, adevărul, cel ce gonești înșelăciunea, luminează-ne pe noi. Amin!”
Gândul zilei
„Când simți că te doare sufletul strigă la Maica Domnului că n-a lăsat pe nimeni nemângâiat!”- părintele Ioan Istrati
Știai că?
Diataxa (διάταξις, ἡ — diataxis = rânduiala sau regulile după care trebuie să se desfășoare o slujbă bisericească) sau rânduiala liturgică, este titlul unei lucrări a patriarhului Filotei IV, din sec. XIV. Această lucrare este un izvor prețios de cunoaștere a cultului creștin, cuprinzând reguli privitoare la săvârșirea cultului, la săvârșirea săvârșirea Sfintei Liturghii și a altor sfinte slujbe. Diataxa lui Filotei face parte din rânduielile locale de slujbă, formulate de unii patriarhi constantipolitani din epoca bizantină și neo-greacă. Acestea sunt importante pentru istoria cultului, alături de altele, care sunt: practica veche sau tradiția nescrisă (în materie de cult), monumentele arheologice și antichitățile bisericești (resturi de biserici, obiecte vechi liturgice, inscripții, picturi religioase etc.).
Pilda zilei
„Scorpionul” din mine
Un călugăr bătrân se ruga pe malul unei ape curgătoare. Se ruga în mijlocul naturii, privea cristalinul apei, când remarcă un scorpion căzut în apă; și lupta cu disperare să-și salveze viața. Înduioșat și plin de milă, pustnicul băgă mâna în apă și scoase scorpionul la mal. Acesta însă, drept răsplată, îl înțepă îndată pe chiar salvatorul lui.
După o vreme, când își deschise ochii din nou din rugăciune, bătrânul văzu că scorpionul era din nou în apă și pe punctul să se înece. Din nou îl salvă bătrânul călugăr, iar scorpionul îl înțepă pentru a doua oară, la fel de tare încât acesta suspină. Când această scenă se repetă pentru a treia oară, un pelerin care observa de departe, foarte atent, toate acestea, îl întrebă pe bătrân:
“Dar de ce îl ajuți mereu pe acest scorpion nemernic, care în loc să-ți mulțumească el te rănește mereu?”
-Fiule, amândoi ne urmăm firile noastre, spuse bătrânul înțelept. Ține de firea scorpionului să înțepe și de a mea să fac binele necondiționat, în iubire și compasiune!
În viața noastră de zi cu zi întâlnim la fiecare pas câte un scorpion, dar nu întâlnim în noi pe bătrânul pustnic, care obsesiv de frumos iubește pe cel ce-i face rău.
Uneori deznădăjduim când vedem că scorpionii din viața noastră ne arată nerecunoștință.
Întodeauna ne dorim să primim calde mulțumiri, să fim lăudați pentru faptele noastre si nicidecum înșelați în așteptări. Din păcate însă nu realizăm cât de scorpioni suntem noi înșine cu Dumnezeul nostru Iisus Hristos, pe care-L pălmuim la fiecare pas pentru binele făcut, prin fapte rele, prin judecare și osândire, prin nelucrarea sinelui. Trăim la fel ca un „scorpion” și înțepăm mâna întinsă a lui Dumnezeu și nici măcar nu ne întristăm pentru asta!
Urmărește știrile Realitatea Spirituala și pe Google News

























