Spiritualitatea la zi· 8 min citire

Să îl avem permanent în inimă pe Dumnezeu și să ne rugăm, căci rugăciunea nu este strigăt în pustiu!

cruce copy 2

cruce copy 2

Scris de M Rita Publicat: 5 feb. 2023, 08:09

Invităm fiecare suflet creștin să ia parte la slujbele din  cadrul fiecărei biserici în sfânta zi de duminică!

Sfinții zilei

 Sfântele Mucenice Agata și Teodula. Canon din Isauria și Conon Grădinarul; Sfântul Cuvios Marcu Pustnicul.

Duminica a 33-a după Rusalii (a Vameșului și a Fariseului); Ap.2 Timotei 3,10-15; Ev. Luca 18, 10-14; glas 1,voscr.1 (Începutul Triodului).

EVANGHELIA ZILEI, Luca 18, 10-14

Zis-a Domnul pilda aceasta: doi oameni s-au dus în templu ca să se roage: unul era fariseu și altul vameș. Fariseul, stând drept, se ruga în sine astfel: Dumnezeule, îți mulțumesc pentru că nu sunt ca ceilalți oameni, răpitori, nedrepți și desfrânați, sau ca acest vameș. Postesc de două ori pe săptămână și dau zeciuială din toate câte câștig. Iar vameșul, stând mai departe, nu îndrăznea nici ochii să-și ridice spre cer, ci își bătea pieptul său și zicea: Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului. Vă spun vouă că acesta s-a pogorât mai îndreptat la casa sa, decât acela; pentru că oricine se înalță pe sine se va smeri; iar cel care se smerește pe sine se va înălța.

Evanghelia acestei duminici este, înainte de toate, un îndemn la rugăciune smerită. Prin pilda pe care ne-o spune, Mântuitorul Hristos ne învață că nu orice rugăciune este primită de Dumnezeu, ci numai rugăciunea smerită, făcută întru umilință. Ceea ce ne învață Mântuitorul în concluzia lecturii Evangheliei acestei duminici este esența învățăturii Sale despre rugăciunea smerită, și anume: „Oricine se înalță pe sine se va smeri; iar cel care se smerește pe sine se va înălța“. Cu alte cuvinte, rugăciunea care ne înalță este rugăciunea făcută întru smerenie, iar rugăciunea care ne împiedică să ne apropiem de Dumnezeu și ne dăunează din punctul de vedere spiritual este rugăciunea făcută cu mândrie. Rugăciunea fariseului, așa cum ne arată Evanghelia, era una făcută „în sine“, adică în sufletul său și pentru sine, încât nimeni nu auzea rugăciunea fariseului, la fel cum nimeni nu știa ce se petrece în mintea și în inima vameșului. Prin urmare, Evanghelia ne învață că Dumnezeu cunoaște gândurile și aude rugăciunile oamenilor (cf. Psalm 93, 9), chiar și atunci când acestea se exprimă fără cuvinte. De aceea, Mântuitorul, Dumnezeu-Omul, a spus că fariseul se ruga „în sine“, zicând: „Dumnezeule, îți mulțumesc pentru că nu sunt ca ceilalți oameni, răpitori, nedrepți și desfrânați, sau ca acest vameș. Postesc de două ori pe săptămână și dau zeciuială din toate câte câștig“. Evanghelia ne mai spune că fariseul stătea drept, „iar vameșul, stând mai departe, nu îndrăznea nici ochii să-și ridice spre cer, ci își bătea pieptul său și zicea: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!“. Atât poziția semeață a fariseului, cât și cea smerită a vameșului dezvăluie stările lor sufletești: mândrie și mulțumire de sine în cazul fariseului, pocăință și smerenie în cazul vameșului. Iată amănunte care la prima vedere par lipsite de importanță, dar, în realitate, cuprind sensuri sau înțelesuri deosebite, încât nici un cuvânt nu este de prisos în Sfânta Evanghelie.

Din descrierea poziției și a atitudinii din rugăciune a vameșului și a fariseului, învățăm, așadar, că rugăciunea de pocăință nu este numai o lucrare sufletească, ci și una trupească, sau mai precis o lucrare duhovnicească a sufletului și a trupului împreună. Urmând pilda vameșului păcătos, dar smerit, din Evanghelie, în perioada postului, și noi, creștinii, facem multe metanii și închinăciuni ca semn de smerenie și de pocăință, întrucât simțim cum păcatul ne trage spre cele pământești și spre moarte, însă mila sau harul lui Dumnezeu și iertarea Lui ne ridică spre cele cerești și spre lumina vieții veșnice.

Din Evanghelie se vede că fariseul este un om drept, dar mândru, în timp ce vameșul este un om păcătos, dar smerit. Prima concluzie pe care o putem trage la auzirea acestei Evanghelii este aceea că Dumnezeu preferă un păcătos smerit unui drept mândru. Totuși, cântările Triodului, în care Evanghelia este tâlcuită duhovnicește, lasă să se înțeleagă că această preferință a lui Dumnezeu pentru smerenie nu înseamnă aprobarea păcatelor vameșului și nici nesocotirea faptelor bune ale fariseului. Ca atare, Triodul ne îndeamnă să imităm virtuțile sau faptele bune ale fariseului, dar mai ales să avem smerenia vameșului. Așadar, Biserica ne îndeamnă, deodată, la fapte bune și la smerenie multă.

Rugăciunea zilei

Rugăciune pentru vederea păcatului propriu a Sfântul Ignatie Briancianinov

„Doamne! Dă-ne să ne vedem păcatele noastre, așa încât mintea noastră, atrasă cu desăvîrșire de luarea-aminte față de păcatele noastre, să înceteze a mai vedea greșelile aproapelui și să-i vadă pe toți, într-acest chip, buni. Dă inimii noastre să părăsească grija pierzătoare de neajunsurile aproapelui, să își unească toate grijile numai în grija pentru dobândirea curăției și sfințeniei poruncite și gătite nouă de Tine. Dă-ne nouă, celor ce ne-am spurcat haina sufletului, să o albim iarăși: ea a fost deja spălată prin apele botezului, iar acum, după pângărire, aceste haine au nevoie să fie spălate prin apele lacrimilor. Dă-ne să vedem în lumina harului Tău neputințele cele de multe feluri care trăiesc în noi, înăbușind în inimă mișcările duhovnicești, aducând în ea mișcările sângelui și trupului care sunt potrivnice Împărăției lui Dumnezeu. Dă-ne marele dar al pocăinței, înaintea căruia merge și pe care îl naște marele dar al vederii păcatelor noastre. Păzește-ne, cu aceste mari daruri, de hăurile amăgirii de sine, care apare în suflet din pricina păcătoșeniei sale neluate în seamă și neînțelese, și se naște din lucrările patimii dulceții și slavei deșarte care trăiesc în el neluate în seamă și neînțelese. Păzește-ne pe noi cu aceste mari daruri în calea noastră către Tine, și dă-ne nouă să ajungem la Tine, Cela ce chemi pe cei ce-și recunosc păcătoșenia și lepezi pe cei ce se socot drepți, ca să Te slavoslovim în veci, întru veșnica Ta fericire, a Singurului Dumnezeu Adevărat, Răscumpărătorul celor robiți și Mântuitorul celor pierduți. Amin!”

Gândul zilei

 “Viața fără cuvânt e mai bună decât cuvântul fără viață. Căci ea și tăcând e folositoare; cuvântul și strigând supără. Dacă se întâlnesc cuvântul și viața, desăvârșesc un simbol al întregii filosofii.” - Sfântul Isidor Pelusiotul

Știai că?

Triodul este atat o carte de cult, cat si o perioada liturgica a Anului bisericesc. Cand vorbim de cartea de cult, avem in vedere cantarile, citirile si regulile tipiconale din perioada liturgica a Triodului. Denumirea cartii provine de la numarul odelor (cantarilor) din canoanele utreniei acestei perioade. Amintim ca la canoanele Utreniei, se canta, in aceasta perioada, doar trei imne, spre deosebire de celelalte perioade din timpul anului, cand se canta noua imne. Etimologic, cuvantul „triod“ provine din grecescul triodion , format din cuvintele "tria", trei, si "odi", oda, adica cantare in trei ode/strofe. Ne dăm seama că am intrat în perioada Triodului, după veșmintele clericilor și cele care împodobesc Sfântul Altar devin mohorâte sau cu nuanțe închise, lumina folosită este mai palidă, folosindu-se lumânarea și candela mai mult decât în altă perioadă a anului, cântările stranei sunt tânguitoare și pline de mesaje de pocăință. „Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!” devine imnul Bisericii.

Anul bisericesc este împărțit în trei mari perioade:

-Triodul (care ține până la Paști),

-Penticostarul (de la Paști la Cincizecime),

-Octoihul (de la Cincizecime până la începutul celor trei săptămâni dinaintea Postului Mare.

Triodului ține de la Duminica Vameșului și Fariseului, care va fi mâine 5 februarie, și până în Sâmbăta Mare, în total 10 săptămâni. Perioada Triodului cuprinde: Duminicile pregătitoare, Postul Mare, Săptămâna Patimilor. Cele trei săptămâni de dinainte de Postul Mare reprezintă săptămânile pregătitoare. Fiecare din aceste săptămâni are o temă proprie, care se reflectă în duminicile de la Sfânta Liturghie. După Duminica Vameșului și a fariseului, urmează cea a Fiului Risipitor, apoi a Înfricoșatei Judecăți și a Izgonirii lui Adam din Rai. Postul Mare începe în lunea care urmează după Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (Duminica lăsatului sec de brânză). Duminicile următoare din post poartă denumiri specifice, după cum urmează: Duminica Ortodoxiei, Duminica Sfântului Grigorie Palama, Duminica Sfintei Cruci, Duminica Sfântului Ioan Scărarul, Duminica Sfintei Maria Egipteanca, iar ultima Duminică este cea a Intrării Domnului în Ierusalim adică a Floriilor. Urmează Săptămâna Mare sau a Patimilor, care precede Învierea Domnului sau Sfintele Paști. În Săptămâna Mare au loc de luni până vineri Deniile. Vineri este Denia Prohodul Domnului, după care urmează Sâmbăta Mare când se încheie Triodul.

Pilda zilei

Smerenia

Un monah oarecare, având adâncă smerenie și viață sfântă, a sosit în vizită la o mănăstire. A intrat în biserică să se roage, iar când frații s-au așezat la cina frățească a dragostei, a luat și el loc. Unii dintre frați au început să se întrebe: „Dar acesta ce caută aici?” și i-au spus monahului: „Ridică-te și ieși afară!”. El s-a ridicat și a ieșit. Alții dintre frați însă, mâhnindu-se din pricina izgonirii acestuia, l-au chemat înapoi. Fără a arăta în vreun fel că s-ar fi simțit jignit, el s-a întors. Apoi unul dintre frați l-a întrebat: „Spune-ne, ce ai gândit și ce ai simțit când ai fost izgonit, iar apoi chemat îndărăt?”. Aceasta le-a răspuns: „Mi-am amintit că sunt asemenea unui câine care iese când este izgonit și vine când este chemat.”

Aceasta este adevărata smerenie. Smerenia fățarnică are părtășie cu aceasta pe cât au paiele cu aurul.

Distribuie articolul

Urmărește știrile Realitatea Spirituala și pe Google News

Mai multe știri din Spiritualitatea la zi