Spiritualitatea la zi· 7 min citire

Să îl avem permanent în inimă pe Dumnezeu și să ne rugăm, căci rugăciunea nu este strigăt în pustiu!

pastila17

pastila17

Scris de M Rita Publicat: 25 ian. 2023, 07:57

Sfinții zilei

†) Sfântul Ierarh Grigorie Teologul, Arhiepiscopul Constantinopolului;  †) Sfântul Ierarh Bretanion, Episcopul Tomisului.

Sfântul Ierarh Grigorie, Cuvântătorul de Dumnezeu (Teologul), s-a născut, pe la anul 328, în cetatea Nazianz din Capadocia și a trăit în vremea împăraților Valens (364-378) și Teodosie cel Mare (379-395). S-a născut într-o familie de neam ales, din oameni drepți, Sfinții Grigorie cel Bătrân și Nona. Tatăl său, deși venise la credință de puțină vreme, a fost hirotonit episcop de Nazianz pentru vredniciile sale.În tinerețe, Grigorie a studiat la cele mai înalte școli ale vremii, la Cezareea Capadociei, la Cezareea Palestinei, la Alexandria și Atena, școala cea mai înaltă de atunci, unde a și fost rugat să rămână ca dascăl. A fost sfințit episcop de către Sfântul Vasile cel Mare, prietenul său, pentru cetatea Sasima. Sfântul Grigorie era un cuvântător și un teolog remarcabil. Iubea viața duhovnicească, poezia creștină și teologia. Întotdeauna vorbea pe înțelesul oamenilor. El a rostit vestitele cinci Cuvântări teologice în care a tălmăcit învățătura despre Preasfânta Treime. O vreme a fost și întâistătător al Noii Rome și a adus dovezi contra ereziilor dezbătute în timpul Sinodului al 2-lea Ecumenic. Sfântul Grigorie, s-a făcut cunoscut tuturor, dar înțelepciunea lui era slăvită pretutindeni, și a fost chemat de toată Sfânta Biserică cu un nume nou “Teologul”, adică “Cuvântătorul de Dumnezeu”.

 Din cauza unor neînțelegeri provocate de răutatea și invidia unora, în scurtă vreme, Sfântul Grigorie a părăsit scaunul arhi­eresc al Constantinopolului și s-a retras în singurătate. Până la sfârșitul vieții a alcătuit multe scrieri și poeme despre viața spirituală, despre teologie și poezie creștină. S-a mutat la Domnul la 25 ianuarie, în anul 389. 

Sfântul Bretanion (sau Vetranion) a fost episcop de Tomis (Constanța de astăzi), în Dobrogea, și s-a făcut cunoscut mai ales datorită luptei sale împotriva ereziei ariene, în timpul împăratul Valens (364-378). Venind împăratul arian la Tomis, Sfântul Bretanion l-a înfruntat spunându-i că nu este alt Crez decât cel de la Niceea, și ieșind din biserică împreună cu poporul, l-a lăsat pe Valens singur cu alaiul său. Pentru aceasta a fost exilat, dar a fost readus pe scaunul său la insistențele credincioșilor. La cererea Sfântului Vasile cel Mare, Sfântul Bretanion a trimis în Capadocia moaștele Sfântului Sava. În 380 a trecut în pace la Domnul.

Rugăciunea zilei

Rugăciunea Sfântul Grigorie Teologul.

„Cu evlavie ai învățat că Duhul și Cuvântul sunt deopotrivă cu Tatăl, cu Bunătatea și cu Împărăția. Ai cunoscut că potrivirea și unirea este cu ființa și cu firea.

Pentru aceasta bucurându-te ai strigat. Binecuvântat fie Domnul și să-L preaînălțăm întru toți vecii. De mărirea îngerească te-ai învrednicit. Că ai strălucit lumii ca un înger, curățindu-ți cu grijă sufletul, trupul și gândirea, pentru Sfânta Treime. Căreia acum cânți, veselindu-te. Deschizându-ți gura, cu cuvântul lui Dumnezeu ai vărsat înțelepciune. Propovă­duitorul Luminii, cugetare Dumnezeiască lumii ai semănat.

Dogmele părinților ai întărit cu adevărat și ca Apostolul Pavel te-ai arătat apărător al credinței. Pentru aceasta și cetățean împreună cu îngerii ești și împreună vorbitor cu dânșii te-ai arătat. Fericite de Dumnezeu cuvântătorule, Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greșeli celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta. Sfinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cel ce ești luminat cu Raza Luminii Celei Întreit Strălucitoare, care iese dintr-O Singură Dumnezeire, îndrumătorule în Sfintele Taine, Părinte Grigorie, pe cei ce cu credință te laudă pe tine izbăvește-i și cu teologia dogmelor tale la Lumină îi povățuiește.

Îndrumător către o Stăpânie în Trei Fețe și către Dumnezeirea Cea în Treime făcându-te, prin deprinderile faptelor bune, teolog al Treimii te-ai arătat, preafericite; iar acum cânți bucurându-te: bine să cuvânteze toată făptura pe Domnul și să-L preaînalțe întru toți vecii. Milostiv făcând pe Stăpânul cu rugăciunile tale, cere, părinte, iertare de greșeli, pentru cei ce prăznuim cu credință sfințita și marea prăznuire a pomenirii tale; întru care veselindu-ne, cântăm: bine să cuvânteze toată făptura pe Domnul și să-L preaînalțe întru toți vecii. Amin!”

Gândul zilei

"Botezul este cel mai frumos și cel mai minunat dintre darurile lui Dumnezeu (…). Îl numim dar, har, ungere, luminare, haină de nestricăciune, baie a renașterii, pecete și tot ce poate fi mai scump. Este dar, pentru că este oferit celor care nu aduc nimic, este har, fiindcă este dăruit chiar și celor păcătoși; botez, pentru că păcatul este îngropat în apă; ungere, pentru că este sfânt și regesc (așa sunt cei care sunt unși); luminare, fiindcă este lumină strălucitoare; haină, fiindcă acoperă ocara noastră; baie, pentru că spală; pecete, fiindcă ne ocrotește și fiindcă este semnul puterii lui Dumnezeu.” - Sfântului Ierarh Grigorie Teologul, despre pedagogia divină în revelarea Sfintei Treimi (PG 36, 361 C)

Știai că?

Dicherul și tricherul (δικέρι, τό — dikeri, to, τρικέρι, τό — trikeri, to) reprezintă un  sfeșnic cu două și sfeșnic cu trei brațe; sunt două sfeșnice care se utilizează la slujbele arhierești. Dicherul poartă două lumânări (δις κηρός — dis kiros = două lumini), iar trikerul poartă trei lumânări. Cu aceste sfeșnice arhiereul binecuvintează poporul în momentele indicate din timpul Liturghiei arhierești. Dicherul simbolizează cele două firi din Persoana Mântuitorului, iar tricherul, cele trei Persoane ale Sfintei Treimi. (Liturgica generală, București, ed. a II-a. 1993.).

Pilda zilei

Rugăciunea și păcatul

La un crestin batran, a venit într-o zi un tânăr pentru a-i cere sfat si pentru a se ruga impreuna. Atins fiind de Cuvantul lui Dumnezeu acesta dorea sa traiasca de acum o viata frumoasa , curata si placuta Creatorului…
Din vorbă în vorbă, tânărul îi spuse:
– Crestine, sunt destul de rău. Aș vrea să mă schimb, dar nu pot. Îmi pierd ușor răbdarea. Atunci când mă enervez, vorbesc urât și multe altele. Am încercat să mă schimb, dar nu am putut. Totuși, eu sper că după ce voi mai crește, voi putea să mă schimb, nu-i așa?
– Nu, i-a răspuns bătrânul. Vino cu mine!
L-a dus pe tânăr în spatele chiliei, unde începea pădurea, și i-a spus:
– Vezi acest vlăstar, știi ce este?
– Da, crestine, un puiet de brad.
– Smulge-l!
Tânărul a scos brăduțul imediat. Mergând mai departe, batranul s-a oprit lângă un brăduț ceva mai înalt, aproape cât un om.
– Acum, scoate-l pe acesta.
S-a muncit băiatul cu pomișorul acela, dar cu puțin efort a reușit până la urmă să-l scoată. Arătându-i un brad ceva mai mare, crestinul i-a mai spus:
– Smulge-l acum pe acela.
– Dar e destul de mare, nu pot singur.
– Du-te și mai cheamă pe cineva.
Întorcându-se tânărul cu încă doi flăcăi, au tras ce-au tras de pom și, cu multă greutate, au reușit, în sfârșit, să-l scoată.
– Acum scoateți bradul falnic de acolo.
– Părinte, dar acela este un copac mare și bătrân. Nu am putea niciodată să-l smulgem din rădăcini, chiar de-am fi și o sută de oameni.
– Acum vezi, fiule ? Ai înțeles că și relele apucături din suflet sunt la fel? Orice viciu sau orice neputință pare, la început, inofensivă și fără mare importanță, dar, cu timpul, ea prinde rădăcini, crește și pune stăpânire din ce în ce mai mult pe sufletul tău. Cât este încă mică, o poți scoate și singur. Mai târziu, însă, vei avea nevoie de ajutor, dar ferește-te să lași răul să ți se cuibărească adânc în suflet, căci atunci nimeni nu va mai putea să ți-l scoată. Nu amâna niciodată să-ți faci curățenie în suflet și în viață, căci mai târziu, va fi cu mult mai greu.

„Degeaba tăiem crengile păcatului în afara noastră, dacă în noi rămân rădăcinile care vor crește din nou”.

Distribuie articolul

Urmărește știrile Realitatea Spirituala și pe Google News

Mai multe știri din Spiritualitatea la zi