Să îl avem permanent în inimă pe Dumnezeu și să ne rugăm, căci rugăciunea nu este strigăt în pustiu!

pastital_suflet
Sfinții zilei
Sfântul Cuvios Macarie cel Mare și Macarie Alexandrinul; Sfântul Ierarh Marcu Mitropolitul Efesului; Sfânta Muceniță Eufrasia.
Sfântul Cuvios Macarie cel Mare (Egipteanul) s-a născut în jurul anului 300, în partea de nord a Egiptului, în localitatea Ptinapar, într-o familie creștină, tatăl său fiind preot. În tinerețe, când părinții săi au stăruit să se căsătorească, Macarie s-a retras în pustie și s-a rugat Mântuitorului Hristos, să îl călăuzească pe calea cea bineplăcută Lui. În acest răstimp de post și rugăciune, a avut o vedenie. Un Heruvim înaripat l-a luat de mână și l-a urcat pe vârful unui munte, arătându-i întreaga pustie, de la răsărit la apus, și zicându-i: ,,Dumnezeu ți-a dat ție și fiilor tăi duhovnicești drept moștenire această pustie!”. La scurt timp după aceasta, Sfântul Macarie, după moartea neașteptată a logodnicei și a părinților săi, a împărțit averile sale săracilor și s-a făcut ucenicul unui monah bătrân, care viețuia în pustie. Sfântul Macarie, petrecând mulți ani în nevoințe aspre, s-a dus la Sfântul Antonie pentru a-l cunoaște și i-a devenit ucenic apropiat. A fost povățuit de marele Antonie, care i-a dăruit la moarte toiagul său, drept moștenire. Către vârsta de 40 de ani, Macarie a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni, ajungând chiar să învie pe unii oameni din morți. Fericitul Macarie a lăsat o carte cu 50 de cuvântări, de foarte mare folos duhovnicesc, precum și o scrisoare către călugării tineri, cu tot felul de sfaturi. A trecut la cele veșnice în anul 390, după 90 de ani de osteneli pentru Domnul Iisus Hristos, fiind pomenit de Biserica Ortodoxă la 19 ianuarie. Moaștele sale se găsesc acum în mănăstirea coptă din Egipt, care-i poartă numele (Deir Abu Maqar).
Rugăciunea zilei
Rugăciunea Sfântului Macarie cel Mare către Dumnezeu Tatăl
„Dumnezeule cel veșnice și Împărate a toată făptura, Cela ce m-ai învrednicit a ajunge până în acest ceas, iartă-mi păcatele ce am făcut în aceasta zi, cu lucrul, cu cuvântul, și cu gândul, și curățește Doamne, smeritul meu suflet, de toată întinăciunea trupului și a sufletului. Și-mi dă, Doamne, în această noapte, a trece somnul în pace, ca sculându-mă din ticălosul meu așternut, bine să plac Preasfântului Tău nume, în toate zilele vieții mele, și-mi ajută cu harul Tău să calc pe vrăjmașii cei ce se luptă cu mine, pe cei trupești și pe cei fără de trup. Izbăvește-mă Doamne de gândurile cele deșarte, care mă întinează și de poftele cele rele, că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!”
Gândul zilei
"Păcatele noastre sunt acelea care nu-L lasă pe Dumnezeu să strălucească în noi" - Sfântul Antonie cel Mare
Știai că?
Sfântul Maslu, este slujba sfântă a Tainei vindecătoare de suferință și boli, prin care Biserica se roagă pentru sănătatea bolnavilor și le acordă iertarea păcatelor prin ungerea cu untdelemn sfințit. Slujba Sf. Maslu trebuie săvârșită, după tradiția Bisericii, de către șapte preoți, după numărul celor șapte daruri ale Sfântului Duh (Isaia 11,2-3).Taina Sf. Maslu e numită de Biserica greacă Heptapadion adică „taina celor șapte preoți“, și în slavă soboravanie, adică „slujba adunării“ sau soborul preoților. Fiindcă nu totdeauna e posibil să fie șapte preoți, se poate să slujească și trei (care e numărul Sf. Treimi), iar la nevoie și numai doi și numai în cazuri extreme. De altfel e greu de a sluji un singur preot, slujba fiind lungă (trebuie citite șapte Apostole, șapte Evanghelii și șapte rugăciuni diferite pentru binecuvântarea untdelemnului și pentru vindecarea bolnavului). Sfântul Maslu se face nu numai la căpătâiul celui bolnav, ci și în biserică, pentru cei sănătoși, în anumite zile din post, acesta este Maslul de obște (pentru toți credincioșii), care se face în Sfânta și Marea Miercuri din Săptămâna Patimilor, în amintirea ungerii cu mir a picioarelor Mântuitorului de către femeia cea păcătoasă (Luca 7, 38). De altfel se face și Joi sau Vineri, și chiar Sâmbătă, din aceeași săptămână a Patimilor, pentru cei sănătoși, în amintirea ungerii trupului Mântuitorului cu miresme, de către femeile mironosițe, la punerea Lui în mormânt. Slujba Maslului se săvârșește înaintea unei mese, pe care se așează Sf. Evanghelie, lumânările (de obicei șapte), un vas cu grâu sau cu făină, un vas cu untdelemn și șapte bețișoare de busuioc, înfășurate cu vată, pe care preoții le înmoaie în untdelemn, după ce l-au binecuvântat și vor unge pe cel bolnav. Rânduiala slujbei este cuprinsă în cartea de slujbă numită Molitfelnic. Untdelemnul rămas la Sfântul Maslu, fiind binecuvântat de preoți, prin chemarea lui Dumnezeu, este sfințit și plin de darul Duhului Sfânt și de aceea trebuie păstrat, ca și făina rămasă, la loc curat și cinstit și se folosește în scopuri evlavioase, având puterea de a vindeca suferințele trupului și de a sfinți sufletele, de a curați păcatele, fiindcă împărtășește și aduce omului mila și îndurarea lui Dumnezeu. Se obișnuiește ca din făina și untdelemnul de la Sfântul Maslu să se facă o turtită din care va mânca cel bolnav, dar și cei sănătoși; din faină, în unele regiuni se fac prescuri pentru Sfânta Liturghie, iar untdelemnul se pune în candelă la biserică sau și în casă.
Pilda zilei
Nu ai ajuns încă la gradul de perfecțiune
Macarie cel Mare se ruga în chilia lui când auzi o voce care-i zise:
– Tu, Macarie, nu ai ajuns încă la gradul de perfecțiune al celor două doamne care trăiesc în acel loc. Dis-de-dimineață, ajutat de bastonul său, se duse la locul acela.
Ajuns acolo, bătu la poartă și una din cele două doamne veni să-i deschidă pentru a-l primi în casă. Macarie șezu și le chemă pe cele două doamne. Ele veniră și se așezară alături de el.
Bătrânul Macarie le zise:
– M-am ostenit mult să ajung până la voi.
Acum, deci, ziceți-mi în ce constau operele voastre bune?
Cele două doamne răspunseră că în acea noapte ele nu stătuseră departe de bărbații lor.
Apoi întrebară:
– Ce opere bune am fi putut atunci face?
Macarie totuși insistă. Dorea să cunoască acțiunile lor.
Acestea spuseră atunci:
– Noi, mai înainte nu eram nici măcar rude între noi, apoi ne-am măritat cu doi bărbați care erau frați între ei. De 15 ani locuim în aceeași casă. Nu ne amintim să ne fi certat sau ca una dintre noi s-o fi insultat pe cealaltă. Am petrecut acești ani în liniște și pace. La un moment dat s-a născut în inima noastră, însă, dorința de a intra într-o mănăstire de fecioare și am cerut părerea soților noștri, care nu au acceptat propunerea noastră. Și deoarece nu puteam realiza dorința noastră, am făcut un legământ cu ei în fața lui Dumnezeu: până la moarte nu trebuie să iasă vorbe goale și inutile de pe buzele noastre.
Părintele Macarie le ascultă și apoi le spuse:
– Într-adevăr, ceea ce contează nu este să fii fecioară sau măritată, monah sau laic.
Dumnezeu, într-adevăr, dăruiește tuturor pe Duhul Sfânt, în măsura disponibilității pe care fiecare o are.
Gand
"Daca cineva nu marturiseste ca Cuvantul lui Dumnezeu-Tatal S-a unit cu trupul dupa ipostas si ca Hristos este numai unul cu propriul Sau trup, Acelasi, adica Dumnezeu si om deodata, sa fie anatema!" (Sfantul Chiril al Alexandriei)
Urmărește știrile Realitatea Spirituala și pe Google News

























