Să îl avem permanent în inimă pe Dumnezeu și să ne rugăm, căci rugăciunea nu este strigăt în pustiu!

pastila
Sfinții zilei
Înainte-prăznuirea Nașterii Domnului; Sfântul Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul, Episcopul Antiohiei.
Înainte-prăznuirea Nașterii Domnului
În fiecare an, la 20 decembrie, Biserica Ortodoxă începe perioada de pre-serbare a Nașterii Domnului. Acest timp este rânduit de Biserică spre pregătirea spirituală a ortodocșilor pentru sărbătoarea Crăciunului. Este o perioadă liturgică de cinci zile care ne introduce în praznicul împărătesc al Nașterii Domnului, numită înainte-prăznuire, pre-serbare sau înainte-serbare. Acum, Biserica anticipează sărbătoarea Crăciunului, fapt ce se reflectă în viața liturgică prin slujbele din această perioadă de înainte-prăznuire. În toată perioada de înainte-prăznuire a Nașterii Domnului, în rânduiala tipiconală a Bisericii, pe lângă slujba sfinților pomeniți în cele cinci zile de pre-serbare, se adaugă cântări, rugăciuni și lecturi legate de sărbătoarea Crăciunului. Începând cu ziua înainte-prăznuire, se așează în biserică icoana Nașterii Domnului, care rămâne spre cinstire până la încheierea sărbătorii Crăciunului, la odovania praznicului din data de 31 decembrie.
Sfântul Sfințit Mucenic Ignatie se numește „Teoforul”, adică „purtătorul de Dumnezeu”. El a fost copilul pe care Mântuitorul l-a luat în brațe când a spus: „Lăsați pruncii și nu-i opriți să vină la Mine, că unora ca aceștia este împărăția cerurilor”. Sfântul Ignatie a fost numit Episcop în Antiohia de Sfinții Apostoli, după moartea lui Evod. În timpul persecuției lui Domițian, Sf. Ignatie îi încuraja pe creștini cu sfaturi și rugăciuni. Mucenicul Ignatie a fost îndemnat să jertfească zeilor, dar a refuzat, fapt pentru care a fost trimis la Roma pentru a fi dat la fiare în circ. În drumul său până la Roma, Sfântul Ignatie a îndemnat pretutindeni mulțimea credincioșilor să asculte episcopii și preoții lor și să nu creadă învățăturile eretice. În cele din urmă, Sfântul Ignatie a fost ucis, după ce a fost aruncat în mijlocul animalelor sălbatice din circul roman. Sfântul fiind mâncat de fiare, lângă oasele lui, ce rămăseseră din voia lui Dumnezeu, s-a găsit inima întreagă, nemâncata de fiare. Aflându-o necredincioșii și aducându-și aminte de cuvintele Sfântului Ignatie, au despicat-o în două, vrând să vadă dacă este adevărat ceea ce zicea el. Și au aflat înăuntru pe amândouă părțile scris cu litere de aur: Iisus Hristos.
Rugăciune zilei
Tropar la Praznicul Înainte-prăznuirii Nașterii Domnului
„Gătește-te Betleeme, că s-a deschis tuturor Edenul! Împodobește-te, Efrata, că Pomul vieții a înflorit în peșteră din Fecioară! Pentru că pântecele Aceleia Rai Înțelegător s-a arătat, întru care este Dumnezeiescul Pom, din care mâncând vom fi vii și nu vom muri ca Adam. Hristos Se naște, ca să ridice chipul cel căzut mai înainte. Amin!”
Gândul zilei
„Rugăciunea este un medicament mântuitor, care înlătură păcatul și vindecă de greșeli.”– Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina
Știai că?
Catavasiile Nașterii Domnului se cântă în cadrul slujbei Utreniei începând cu data de 21 noiembrie, până pe 30 decembrie inclusiv. Acestea încep cu cântarea "Hristos se naște, slăviți-L, Hristos din ceruri întâmpinați-L", ne cheamă pe toți la întâlnirea sfântă și mântuitoare cu Hristos, Cel Care S-a făcut om din iubire nesfârșită față de noi și pentru mântuirea noastră. Pogorârea lui Hristos pe pământ, constituie începutul înălțării omului. Cuvintele cu care încep catavasiile, provin dintr-o predică a Sfântului Grigorie Teologul. Ele au următorul înțeles: Hristos, Care coboară din Ceruri, vrea să coboare în sufletele noastre, să ne lumineze viața noastră și să ne ridice pe noi la viața duhovnicească sau cerească. Din acest motiv, prin postul Crăciunului suntem chemați să devenim temple, un loc al prezenței lui Hristos în noi.
Pilda zilei
„Un om simplu călătorea pe un drum de țară, în tovărășia unui preot. Vorbind ei de una de alta, omul și-a arătat o nedumerire:
- Cuvioase părinte, nu pot înțelege cum de în Sfânta Treime sunt trei Persoane care formează Una singură. Cum de Tatăl, Fiul și Sfântul Duh sunt trei persoane unite, nedespărțite, dar fără a se amesteca una cu cealaltă?
- Fiul meu, îi răspunse cu răbdare preotul, sunt și lucruri mai presus de gândirea noastră păcătoasă, însă ceea ce spui nu este atât de greu de priceput. Să privim, de exemplu, soarele! Să zicem că sfera de foc, ce dăinuiește acolo de veacuri, este Tatăl. Apoi, să spunem că lumina care ne vine de la soare este Fiul, lisus Hristos, Ce a venit să ne lumineze viața și să ne scape de păcate. Apoi, căldura, care vine tot de la soare pentru a ne încălzi, să zicem că ar fi Sfântul Duh, Care, cu dragostea Sa, ne încălzește mereu sufletele înghețate de răutate. Vezi tu, fiul meu, soarele cu lumina și cu căldura lui nu sunt unul și același lucru și, cu toate acestea, cele trei rămân diferite când vorbim despre fiecare? La fel și în Sfânta Treime, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh sunt Unul și Același Dumnezeu, Căruia noi, credincioșii, ne închinăm.
Omul, ca și toate celelalte vietăți și lucruri, este creat de Dumnezeu din iubirea sa infinită. Dar omul este doar o creatură și înțelepciunea sau puterile sale nici nu pot fi comparate cu cele ale Domnului, însă oamenii mândri păcătuiesc îndrăznind să creadă că nimic nu este mai presus de ei și că toate, mai devreme sau mai târziu, le sunt accesibile. Omul credincios știe însă, că nu mintea și nici puterea, ci doar iubirea le poate cuprinde pe toate.
"Nădejdea mea este Tatăl, Scăparea mea este Fiul, Acoperământul meu este Duhul Sfânt. Treime Sfântă, mărire Ție!"
Tradiții și obiceiuri de Ignat
*Ziua de Ignat este încărcată de obiceiuri și de tradiții la români, ea reprezentând, cu precădere în mediul rural, ziua în care este sacrificat porcul din care se pregătesc apoi toate preparatele pentru masa de Crăciun. Este interzisă prestarea altor munci: spălatul, cusutul sau măturatul casei.
*Sfântul Ignat trăia pe vremea când Iisus propovăduia oamenilor despre Împărăția Cerurilor, iar Mântuitorul l-a purtat în brațe, Sfântul devenind astfel purtător al cuvântului lui Dumnezeu la popoarele păgâne. Tradițiile populare de Sfântul Ignat spun că acesta este frate cu Moș Crăciun: astfel, se povestește că demult, Sfântul a bătut la ușa unui om și l-a anunțat că după el vine Moșu Crăciun și fiecare gospodar trebuie să taie un porc pentru copiii săi. Astfel, în această zi, fiecare trebuie să taie porcul și se spune că Sfântul Ignat li se arată porcilor, anunțându-le moartea și luându-le sufletele.
*În credința vechilor daci, porcul era sacrificat ca simbol al întunericului, care slăbea puterea în cea mai scurtă zi a anului, la Solstițiul de iarnă. În desfășurarea sacrificării porcului se respectau anumite condiții de timp și spațiu. Sacrificarea nu putea fi începută înainte de ivirea zorilor și nici nu putea depăși apusul soarelui. Trebuia să aibă loc pe lumină, întrucât numai lumina putea ține la distanță, prin puterea ei arzătoare, spiritele malefice care ar putea anula virtuțile sacrificiului.
*Locul ales pentru sacrificarea porcului era supus unui ritual de purificare, fiind tămâiat și stropit cu apă sfințită, pentru a îndepărta duhurile necurate.
*Tradițiile populare de Sfântul Ignat arată că această zi este numită și Crăciunul Țiganilor,căci în sate, aceștia erau cei care se ocupau cu tăierea porcilor și încă sunt.
*Se spune că în noaptea de Ignat, porcii visează dacă vor fi sau nu tăiați. Dacă visează un cuțit, e un semn că vor fi sacrificați. Carnea porcului este destinată în principal preparării produselor ce urmează a se consuma pe tot parcursul perioadei dintre Crăciun și Bobotează .Femeia, de obicei, se ocupă de tranșarea cărnii, dar numai după ce bărbatul face semnul crucii cu cuțitul asupra porcului sacrificat, zicând: „Tatăl nostru. Să-l mâncați sănătoși”.
* Se spune și că porcul care nu este tăiat în ziua de Ignat nu mai mănâncă și nu se mai îngrașă, căci el și-a visat moartea. Sângele animalului, amestecat cu mei și lăsat să se usuce, este bun pentru afumat copiii când se sperie sau când au guturai.
*După sacrificarea porcului, în casă este adusă mai întâi căpățâna porcului, cu râtul înainte, ca să meargă bine treaba în gospodărie.
*În anumite zone ale țării există obiceiul ca stăpânul casei să ia din sângele scurs din porc și să deseneze o cruce pe fruntea copiilor, pentru ca aceștia să crească rumeni și sănătoși.
*Părul de porc se păstrează și cu el se afumă copiii atunci când se crede ca sunt deocheați. Cu el se afumă și adăposturile vitelor, pentru a le proteja de atacul animalelor sălbatice.
Urmărește știrile Realitatea Spirituala și pe Google News

























