Să îl avem permanent în inimă pe Dumnezeu și să ne rugăm, căci rugăciunea nu este strigăt în pustiu!

pastila_cruce
Sfinții zilei
Odovania praznicului Înălțării Sfintei Cruci; Sfântul Apostol Codrat; Sfântul Proroc Iona
Rugăciunea zilei
Rugăciune în cinstea Sfintei Cruci
„Mare este puterea Crucii Tale, Doamne, că s-a înfipt în loc și lucrează în lume; și a arătat, din pescari, Apostoli, și din păgâni mucenici, ca să se roage pentru sufletele noastre.”
„Crucea lui Hristos, nădejdea creștinilor și povățuitoare celor rătăciți, limanul celor înviforați, ceea ce ești în războaie biruință, lumii întărire, bolnavilor tămăduire, morților înviere, miluiește-ne pre noi.”
Gândul zilei
„Doamne, Dumnezeul meu, deși n-am făcut nici un bine înaintea Ta, dă-mi, după harul Tău , să pun început bun”, - Sfântul Ioan Gură de Aur
Știai că?
Ectenia este o rugăciune de cerere sau de mulțumire, de o semnificație deosebită foarte completă rostită de preot sau diacon din cadrul Sfintei Liturghii, ce formulează dorințele, nevoile și cererile spirituale și materiale ale întregii adunări. Ectenia provine din cuvântul grecesc ectenis (sârguincios) și efhi (rugăciune), însemnând rugăciunea prelungită, stăruitoare sau îndemn stăruitor la rugăciune. Ectenia se numără printre cele mai vechi rugăciuni și totodată cele mai importante ale Bisericii,ce sunt întâlnite între rugăciunile comune din cadrul mai multor slujbe ale cultului ortodox. Ectenia își are temeiul în însăși ființa Bisericii și în îndemnul Sfântului Apostol Pavel: „Vă îndemn deci, înainte de toate să faceți cereri, rugăciuni, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii” (1 Timotei 2,1).
Pilda zilei
Gura lumii
Se povestește într-o carte veche că un tată și cu fiul său se duceau la târg să vândă un măgar. Tatăl și fiul mergeau pe lângă măgar, pe jos, când s-au întâlnit cu niște oameni care i-au luat în primire zicându-le: “Ce oameni proști, își rup încălțămintea și picioarele ca să nu strice potcoavele măgarului!”.
Atunci, tatăl se sui pe măgar și plecă. Curând se întâlniră cu alți călători care-i i-au, și aceia, în râs: “Ce tată fără pic de inimă, uite, că nu are milă de copilul lui, îl lasă, sărmanul, să bată drumul pe jos!”. Tatăl coborâ și sui pe măgar pe copilul său. Se întâlniră cu alți călători. Văzându-i, aceștia spuseră: “Poftim! Se mai cheamă acesta copil cu creștere bună? Iată bătrânul merge pe jos iar fiul său călare pe măgar “.
“Ce-i de făcut, măi, cu oamenii aceștia?” zise tatăl. Se suiră amândoi pe măgar, cu nădejdea că vor astupa gura lumii. Da, de unde, abia făcură câțiva pași și alți oameni pe care-i întâlniră ziseră: ”Ia, uitați-vă, ce oameni tirani, două matahale de oameni sănătoși merg călare pe un biet măgar”.
“Ascultă, măi fiule, zise tatăl, cu oamenii aceștia nu o scoatem la capăt. Hai să mai încercăm una !”. Coborâră amândoi de pe asin, luară o prăjină de lemn și, legând măgarul de câte două picioare, îl ridicară în spate și porniră cu el la drum. Când se întâlniră cu alți călători, aceștia începură să râdă de ei ca de niște nebuni.
Orice ai face, de gura lumii tot nu vei scăpa, așa că ține cont de ea numai când este spre binele tău, omule.
Urmărește știrile Realitatea Spirituala și pe Google News

























