Sărbătoarea zilei, 15 iulie. Sfinții Mucenici Chiric și Iulita. Cruce neagră în calendar

Sfânta Iulita a trăit în vremea împăratului Dioclețian (284–305), perioadă marcată de unele dintre cele mai dure persecuții împotriva creștinilor. Rămasă văduvă la scurt timp după nașterea fiului său, Chiric, aceasta a fost nevoită să fugă din Iconia pentru a-și salva viața și credința.

Împreună cu copilul, Sfânta Iulita s-a refugiat mai întâi în Seleucia, iar apoi în Tarsul Ciliciei, în Asia Mică. Aici a fost însă descoperită, arestată și adusă înaintea judecătorului, fiind acuzată că este creștină.

În încercarea de a o determina să renunțe la credința în Hristos, judecătorul l-a luat pe micul Chiric pe genunchi și a încercat să-l înduplece. Copilul, deși avea numai trei ani, a răspuns cu hotărâre: „Eu sunt creștin și vreau cu mama mea!”.

Furios de răspunsul copilului, judecătorul l-a lovit cu piciorul. Chiric s-a rostogolit pe treptele de piatră și a murit în urma loviturilor. La scurt timp, după ce a fost supusă unor chinuri cumplite pentru că a refuzat să-și lepede credința, Sfânta Iulita a fost condamnată la moarte prin decapitare.

Potrivit tradiției creștine, moaștele Sfinților Mucenici Chiric și Iulita sunt considerate făcătoare de minuni. O parte dintre acestea se păstrează la Ohrida, în Biserica „Sfânta Născătoare de Dumnezeu Vindecătoarea”.

În aceeași zi, Biserica Ortodoxă îi mai pomenește pe Sfântul Cuvios Iosif, Arhiepiscopul Tesalonicului, pe Sfântul Vladimir, luminătorul Rusiei, și pe Sfântul Mucenic Lolian.

Pe 16 iulie este pomenit Sfântul Ierarh și Mucenic Atinoghen, conform cărților Sfinte.