Biserica Ortodoxă pomenește în fiecare an, la 13 august, mutarea moaștelor Sfântului Cuvios Maxim Mărturisitorul. Sfântul Maxim este prăznuit în mod deosebit la 21 ianuarie, în timp ce ziua de astăzi este dedicată aducerii moaștelor sale.
Ortodoxe: Mutarea moaștelor Sfântului Cuvios Maxim Mărturisitorul; Sfinții Cuvioși Dorotei și Dositei
Greco-catolice: Aducerea moaștelor Sfântului Maxim Mărturisitorul la Constantinopol
Romano-catolice: Sfinții Ponțian, papă, martir, și Hipolit, preot, martir; Sfântul Ioan Berchmans, student
Sfântul Maxim Mărturisitorul s-a născut la Constantinopol, într-o familie de neam ales, și a trăit în timpul împăratului Constans al II-lea (641–668). Deși provenea dintr-o familie înstărită, a renunțat la averi și la dregătoriile lumești, alegând calea monahismului și dedicându-și viața lui Dumnezeu.
În vremea sa, învățătura monoteliților, potrivit căreia Hristos ar fi avut o singură voie, se răspândea tot mai mult. Sfântul Maxim s-a ridicat cu hotărâre împotriva acestei erezii, apărând credința Bisericii potrivit căreia Mântuitorul Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat și om adevărat, având atât voință dumnezeiască, cât și voință omenească.
Pentru apărarea dreptei credințe, Sfântul Maxim a mers la Roma, unde l-a convins pe Sfântul Papă Martin să convoace un sinod care să condamne învățătura monotelită și pe cei care o susțineau.
Din cauza mărturisirii sale neclintite, Sfântul Maxim a fost adus la Constantinopol și supus judecății. A fost condamnat și trimis în exil, iar în timpul prigoanei i-au fost tăiate mâna dreaptă și limba, pentru a fi împiedicat să mai scrie și să propovăduiască adevărul credinței. A fost apoi trimis, împreună cu doi dintre ucenicii săi, în ținuturile Laziei.
Supus unor suferințe grele și lipsit de cele necesare traiului, Cuviosul Maxim a continuat să rabde cu credință toate încercările. În cele din urmă, a fost dus în ținuturile sciților, unde a petrecut încă trei luni în temniță.
Ajuns la sfârșitul vieții sale pământești, Sfântul Maxim Mărturisitorul și-a dat cu bucurie sufletul în mâinile lui Hristos, rămânând până în ultima clipă statornic în apărarea dreptei credințe.
Prin viața și jertfa sa, Sfântul Maxim Mărturisitorul rămâne un model de curaj, statornicie și mărturisire a adevărului creștin.
Sursa: „Viețile Sfinților”
