Sfinții zilei
Sfânta Cuvioasă Macrina, sora Sfântului Vasile cel Mare; Sfântul Cuvois Die; Aflarea moaștelor Sfântului Cuvios Serafim de Sarov.
Sfânta Cuvioasă Macrina a fost sora mai mare a Sfântului Vasile cel Mare, a lui Petru al Sevastiei şi a lui Grigorie al Nisei. Din tinereţe şi-a închinat viaţa slujirii lui Dumnezeu, căci, murind logodnicul ei, şi-a ales fecioria, ajutând-o pe mama sa, Emilia, la treburile gospodăreşti şi la creşterea fraţilor mai mici. Împreună cu fratele ei, Sfântul Vasile, au întemeiat două mănăstiri în Pont, una pentru femei şi alta pentru bărbaţi, cea de călugări fiind povăţuită de Sfântul Vasile, iar cealaltă de egumena Macrina. Murind mama sa, şi-a împărţit toată averea săracilor, trăind în nevoinţe şi rugăciune. Cercetând pe sora sa în boala ei cea de pe urmă, Sfântul Grigorie al Nisei a găsit-o cu totul slăbită de friguri şi culcată pe o scândură. Pentru că sărăcia în mănăstirea fecioarelor era foarte mare, încât de-abia s-a găsit un văl vechi cu care să fie acoperit trupul ei pe când era dus spre îngropare, Sfântul Grigorie a acoperit-o pe sora sa cu mantia lui de episcop. În viaţa ei, Sfânta Macrina a făcut multe minuni, dând tămăduire bolnavilor şi îndrăciţilor. Şi a murit fericită în anul 380, fiind îngropată în Biserica „Celor 40 de Mucenici”, alături de mama sa.
Sfântul Serafim de Sarov se numără printre cei mai cunoscuți și mai îndrăgiți sfinți ai Bisericii Ortodoxe. Încă din timpul vieții sale, mii de pelerini își îndreptau pașii către Mănăstirea Sarov pentru a-l întâlni. Sfântul Serafim a trecut la cele veșnice în 1833, iar șaptezeci de ani mai târziu a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă. Pe 18 iulie 1903, aproximativ 300.000 de creștini au participat la mutarea sfintelor sale moaște în Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Sarov. În acea noapte, a fost oficiata o slujba de priveghere în toate bisericile din Rusia. La deschiderea raclei în care se aflau moaștele Sfântului Cuvios Serafim de Sarov, ce a avut loc pe 19 iulie 1903, au participat mii de oameni, între care numeroși membrii ai clerului și ai familiei regale; Țarul Nicolae al II-lea a fost unul dintre persoanele care au purtat moaștele în procesiune, iar Marea Ducesă Elisabeta a relatat în scris o mărturie despre minunile petrecute cu acest prilej.
În 1926 bolșevicii au închis Mânăstirea Sarov și au luat racla cu moaștele Sfântului Cuvios Serafim de Sarov. Mai întâi au dus-o în Arzama, apoi în Moscova. Aici au adus numeroase alte sfinte moaște din întreaga Rusie. Când au dorit să deschidă racla cu moaștele Sfântului Cuvios Serafim de Sarov, spre surprinderea lor acestea nu se mai aflau înăuntru. Sfintele moaște au fost descoperite pe 11 ianuarie 1991 în Biserica Maicii Domnului din Kazan, în Sankt Petersburg.
Din Sankt Petersburg moaștele Sfântului Cuvios Serafim de Sarov au fost mutate la Mănăstirea Diveevo, în acest fel împlinindu-se prorocia Sfântului Cuvios Serafim, care înaintea trecerii la cele veșnice mărturisise că își va afla odihna la Diveevo. Sfântul Serafim de Sarov a rămas în conștiința credincioșilor ortodocși ca un mare părinte duhovnicesc, lucrător al rugăciunii neîncetate, purtător de har și făcător de minuni.
Rugăciunea zilei
Rugăciune către Sfântul Cuvios Serafim de Sarov
„O, preasfinte Cuvioase și de Dumnezeu purtătorule Părinte Serafim, caută din slava ta cea de sus către noi cei smeriți și neputincioși, împovărați cu multe păcate, care cerem de la tine ajutor și mângâiere. Apropie-te de noi cu inima ta cea plină de bunătate și ajută-ne ca să păzim fără de prihană poruncile Domnului, să ținem cu tărie credința ortodoxă, cu sârguință să-I aducem lui Dumnezeu pocăință pentru păcatele noastre în evlavie creștinească, cu harul bine să sporim și să fim vrednici de ajutorul și mijlocirea ta pentru noi înaintea lui Dumnezeu. O, Sfinte al lui Dumnezeu, Serafime, auzi-ne pre noi, cei ce cu credință și cu dragoste ne rugăm ție și nu ne trece cu vederea pe noi, cei ce avem nevoie de ocrotirea ta. Acum și în ceasul sfârșitului nostru ajută-ne și apără-ne cu rugăciunile tale de săgețile cele pline de răutate ale diavolului, ca să nu ne stăpânească puterea lui ci, cu ajutorul tău, să ne învrednicim a moșteni fericirea lăcașurilor Raiului. Căci în tine ne punem astăzi nădejdea, Părinte milostive, fii pentru noi cu adevărat călăuză spre mântuire și adună-ne la lumina cea neînserată a vieții veșnice prin mijlocirea ta cea bineplăcută, la Tronul Sfintei Treimi, ca să slăvim și să cântăm împreună cu toți Sfinții Numele cel vrednic de închinare, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin!”
Gândul zilei
„Aminteşte-ţi mereu, ascultarea le întrece pe toate. Ea întrece postul şi rugăciunea! Iar noi nu numai că nu trebuie să o refuzăm, trebuie să alergăm în întâmpinarea ei! Noi trebuie să răbdăm orice necaz care ar veni din partea fraţilor fără să ne tulburam şi să cârtim.” – Sfântului Serafim de Sarov
Știai că?
„Bea apă din izvorul de unde beau caii. Calul dintr-o apă rea nu va bea niciodată. Așterne-ți acolo unde își face culcuș pisica.Mănâncă fructul, care a fost atins de un vierme. Culege cu îndrazneală ciuperca pe care stau gâzele. Sădește pomul acolo unde sapă cârtița. Casa clădește-o pe locul unde se încalzește șarpele. Fântâna sap-o acolo unde se adăpostesc păsările pe arșiță. Culcă-te și trezește-te odată cu păsările, vei culege toate grăunțele de aur ale zilei. Mănâncă mult verde, vei avea picioare puternice și inimă rezistentă, precum viețuitoarele codrului. Inoată des, și te vei simți pe pământ precum peștele în apă. Privește cât mai des cerul, și vor deveni gândurile tale ușoare și limpezi. Taci mult, vorbește puțin și în sufletul tău va poposi tăcerea, iar duhul îți va fi liniștit și plin de pace”. – Învățături de viață ale Sfântului Serafim de Sarov
Pilda zilei
Sfântul Serafim de Sarov şi generalul
A venit la Sfânta mănăstire de la Sarov un general-locotenet, mai mult să priveasc mănăstirea, să vadă felul de construcţie. Avea multe decoraţii pe piept şi era plin de mândrie în sufletul lui. La plecare, un moşier (pe nume Predkin) l-a îndemnat să se întoarcă şi să stea de vorbă cu părintele sihastru Serafim. Fiind de mai multe ori rugat, generalul s-a învoit şi a mers la chilia părintelui Serafim. Când a intrat, părintele Serafim s-a plecat cu smerenie în faţa lui, apoi l-a îmbrăţişat. Au rămas de vorbă cam o jumătate de oră. În timpul discuţiilor, de pe pieptul generalului au căzut câteva decoraţii. Părintele Serafim i-a zis:
– Aceste decoraţii le-aţi luat pe nedrept. Atunci generalul a zis:
– Aşa este. Ieşind apoi din chilie, generalul plângea ca un copil, lăsând în chilia sărăcăcioasă a sihastrului mândria şi decoraţiile. Părintele Serafim i-a zis:
– Fiecare lacrimă să-ţi fie un gând şi un îndemn la pocăinţă în faţa lui Dumnezeu.
Sursa: Realitatea Spirituala
