Sfinții zilei
Odovania praznicului Înălțării Domnului; Sfinții Mucenici Iulian din Tars și Afrodisie (Dezlegare la pește).
Sfântul Mucenic Iulian din Tars s-a născut în cetatea Anazarve a doua eparhie a Ciliciei. Tatăl său era senatorul cetății, elin de neam și păgân. Mama sfântului mucenic era creștină și se numea Vasilisa. Aceasta și-a crescut copilul în evlavie de cele sfinte. După moartea soțului, s-a mutat în Tarsul Ciliciei. Botezat fiind pruncul Iulian în numele Preasfintei Treimi, era crescut de mama sa în învăţătura Sfintelor Scripturi şi în creştineasca evlavie. În timpul prigoanei împotriva creștinilor a împăratului Dioclețian (284-305) Sfântul Iulian, pe când avea 18 ani a fost denunțat ca fiind creștin și a fost chemat la guvernatorul Marcian care a încercat să-l determine să renunțe la credința sa prin anumite chinuri. Timp de un an a fost purtat prin toate cetăţile Ciliciei, fiind bătut şi chinuit de păgâni. Aceia se gândeau că ceilalţi creştini, care vedeau chinurile Sfântului Iulian, de frică, se vor lepăda de Hristos. Pe tot drumul a fost însoţit de mama sa, care se ruga pentru el, ca să le rabde pe toate cu credinţă, până la capăt. Când au ajuns ei în cetatea Egeea, mama sa i‑a rugat pe păgâni să o lase la fiul ei vreme de trei zile, ca să‑l sfătuiască să se închine idolilor. Dregătorul a lăsat‑o, iar ea în tot acest timp, cu lacrimi l‑a îndemnat să rabde toate chinurile, pentru a deveni Mucenic al Domnului. După trei zile, când au fost scoşi din temniţă, Sfântul Iulian şi mama sa au mărturisit cu mult curaj că sunt creştini. Pentru aceasta, Sfântul Iulian a fost aruncat în mare, iar mamei sale, după ce i‑au tăiat călcâiele au omorât‑o, primind astfel amândoi cununi de mucenici în anul 303.Trupul lui a fost adus de valuri pe uscat și a fost luat de credincioși care l-au dus mai întâi în Egipt în Alexandria și apoi în Antiohia.
Rugăciunea zilei
Troparul Sfântul Mucenic Iulian din Tars Glasul 4
„Mucenicul Tău, Doamne, Iulian, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.Amin!”
Gândul zilei
„Omul se poate înălţa şi poate cădea, Dumnezeu însă nu se înalţă, El poate doar să pogoare. Dumnezeu nu are unde să se înalţe mai sus de Sine Însuşi, iar omului îi este dată posibilitatea să se înalţe mai sus de sine şi să ajungă înălţimea Dumnezeirii. Din slăbiciunea sa, omul cade, dar cu puterea Lui Dumnezeu, se ridică. Pentru această ridicare omului i se cuvine să-şi pregătească inima, s-o cureţe de noroiul păcatelor mărunte şi de mocirla păcatelor grele, în rest – totul va face Dragostea Domnului, Dumnezeul nostru. Curăţia inimii este temelia păcii, liniştii și a odihnei.” – Părintele Efrem Filoteitul.
Știai că?
La început, când omul vine spre a lucra Domnului, Domnul, cu harul Său, dă sufletului puterea de a râvni binele și totul îi este ușor și prielnic; iar când sufletul vede în sine acestea, necercat fiind, gândește: „Toată viața mea voi râvni așa”. Făcând astfel el se înalță mai presus de cei ce viețuiesc negrijuliu și începe să-i judece; și așa pierde acel har care-l ajuta să plinească poruncile lui Dumnezeu. Și nu înțelege sufletul cum s-a întâmplat aceasta; atunci fusese atât de bine, iar acum totul a devenit greu, și nu-i este a se ruga. Dar nu trebuie să te înfricoșezi: este Domnul Carele cu milostivire povățuiește sufletul. De cum se semețește sufletul asupra fratelui, îndată îi vine un gând rău, neplăcut lui Dumnezeu, iar dacă sufletul se smerește, harul nu se depărtează, dar de nu, urmează o oarecare mică ispită, ca sufletul să se smerească. Dacă însă nu se smerește, va cădea într-un păcat oarecare. Dacă nici atunci nu se smerește, va veni o mai mare ispită ce va duce la un păcat și mai mare. Și ispita se va tot întări, până când sufletul se va fi smerit; atunci ispita se depărtează, iar dacă mult se smerește, vine umilința și pacea, și tot răul se depărtează. Așadar, tot războiul este spre a dobândi smerenia. – Sfântul Siluan Athonitul.
Pilda zilei
Ai pierdut 20 de ani de pocăință
Un tânăr, auzind de un duhovnic cu viață bineplăcută lui Dumnezeu, l-a căutat și întâlnindu-l a întrebat: Părinte, eu nu am avut până în prezent parte de o viață duhovnicească. Care este vârsta cea mai potrivită pentru a lucra la mântuirea mea?
Bătrânul l-a întrebat: Câți ani ai?
Iar el a grăit: 20 de ani.
Atunci bătrânul i-a spus: Ai pierdut 20 de ani de pocăință.
Sursa: Realitatea Spirituala
