Sfinții zilei
†) Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, Mitropolitul Țării Românești; Sfântul Mucenic Calistrat și Epiharia.
Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanu s-a născut în Iviria (Georgia), în anul 1650, părinții săi, Ioan și Maria, l-au crescut în duhul tradiției ortodoxe. A primit de la Dumnezeu de timpuriu ascuțimea minții, deprinzând cu ușurință limbile greacă, turcă, slava veche și araba, iar mai târziu și limba română. După ce a scăpat de robia turcească unde a îndurat umilințe și amărăciune, a trăit în preajma Patriarhiei de la Constantinopol, unde a deprins pricepere artistică, învățând arta sculpturii în lemn, pictura și broderie și a fost tuns în monahism. Sfântul Antim a fost trimis în Moldova, la Iași, ca stareț la Mănăstirea Cetățuia, unde a fost inițiat în meșteșugul tiparului și a organizat o tipografie grecească. A fost pe rând egumen al Mănăstirii Snagov, episcop de Vâlcea și mitropolit al Țării Românești. În tot acest timp a fost un mare om de cultură: tipograf, gravor, teolog și autor, tipărind sub îndrumarea sa 63 de cărți, din care 38 lucrate de el însuși în mai multe limbi: română, greacă, arabă, georgiană. Cu ajutorul și harul lui Dumnezeu a ridicat sfinte locașuri și le-a înnoit pe cele vechi, mărturie stă ctitoria sa, Mănăstirea Antim din București, cu hramul Tuturor Sfinților, pe care a împodobit-o cu alese sculpturi și a înzestrat-o cu o tipografie. O altă lucrare lăudabilă, a fost înființarea de școli pentru copii celor săraci în care învățătura era fără plată. Sfântul Ierarh Antim a privegheat, îndreptat și învățat pe toți cale dreaptă a credinței lui Dumnezeu, lăsând Bisericii noastre mare tezaur literar, teologic cuprinse în operele și predicile sale. În anul 1716, Sfântul Ierarh Antim, pe nedrept a fost îndepărtat de toată lucrarea și ordinea arhierească și dezbrăcat de harul divin, scos din catalogul arhieresc. A fost pus sub paza necredincioșilor ostași turci care, l-au osândit, chinuit, până la moarte, prin tăierea capului, pe care apoi l-au aruncat în apele Tungiei, un afluent al râului Marița, în sudul Dunării. În anul 1992, mitropolitul Antim Ivireanu a fost trecut în calendar, ca Sfânt Ierarh și Mucenic, rânduindu-se ca zi de pomenire pe 27 septembrie. Pentru rugăciunile lui, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Rugăciunea zilei
Rugăciune către Maica Domnului a Sfântului Antim Ivireanu
„Stăpână de Dumnezeu Născătoare, împărăteasa cerului și a pământului, cinstea și slava creștinilor, ceea ce ești mai înaltă decât cerurile și mai curată decât soarele, Fecioară prealăudată, nădejdea celor păcătoși și liniștea celor loviți de valurile vieții, caută asupra poporului tău, vezi moștenirea ta, nu ne lăsa pe noi, păcătoșii, ci ne păzește și ne scapă de vicleșugurile diavolului, că ne-au împresurat întristările, nevoile și răutățile. Dă-ne mână de ajutor, Fecioară, că pierim. Îndură-te de noi, că pe tine te avem ajutătoare și la tine nădăjduim să-L îmblânzești pe Fiul tău cu rugăciunile tale preaputernice și nebiruite, ca să-Și întoarcă spre noi mila Sa cea bogată. Și pe toți să ne învrednicească a ne păstra viața cinstită și fără de prihană, pentru ca noi cu o gură și cu o inimă pe El pururea să-L mărim, iar ție să-ți zicem: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine!”. Amin.
Gândul zilei
„Cea mai mare și mai însemnată datorie a omului este să-L iubească din toate puterile lui pe Dumnezeu, și după aceea pe orice semen al său, și mai mult, pe vrăjmașul său.” – Cuviosul Paisie Aghioritul
Știai că?
Vicar este un preot sau episcop care ține locul unui demnitar de rang mai înalt, sprijină preotul paroh a unei parohii, sub autoritatea episcopului eparhial a cărui slujire a lui Hristos a fost chemat să participe în activitatea administrativă și canonică. Cât timp un vicar exercită această funcție, regiunea unde se exercită autoritatea vicarului, cât și reședința acestuia poartă numele de vicaria.
Pilda zilei
Părintele Arsenie Papacioc și cerșetorul
Povestea părintele Arsenie Papacioc că atunci când s-a întors de la Aiud, din acel loc de chin, în gară, a fost întâmpinat de un cerșetor care cerșea. Părintele, îmbrăcat într-o reverendă ponosită, copleșit de cuvintele acestui biet sărman, a băgat mâna în buzunarul hainei până ce s-a întâlnit cu fundul buzunarului și nu a găsit nimic. Atunci, plin de iubire și cu bucurie în suflet, i-a zis omului: „Fratele meu, nu am să-ți dau nimic, dar îți pot da o caldă îmbrățișare!” Și l-a îmbrățișat cu iubire.
Omul, cu lacrimi în ochi și prin puterea harului părintelui, i-a răspuns cu bucurie: „Părinte, ceea ce am primit acum, nu mi-a dat nimeni, niciodată!”
Privirea „atinge” ochii, îmbrățișarea „cuprinde” inima. Ca să oferi, nu ai nevoie de buzunar, ci de inimă. Ca să primești, e nevoie de o altă inimă. Dacă vrei, trebuie să dai. Dacă vrei ceva de la Dumnezeu, trebuie să-L iubești pe Dumnezeu. Fiecare zi are bucuria ei… fiecare om, bucuria lui. Totul trăiește în om, dar omul nu trăiește totul.
Toate sunt de îmbrățișat! Pe Cruce, Hristos ne-a îmbrățișat cu IUBIREA LUI. Îmbrățișează totul și nu uita pe nimeni! Un zâmbet mic.. o îmbrățișare mare! „Coase buzunarul”… deschide-ți” inima. (Pr. Brătulescu Gelu)
