Sfinții zilei
Sfântul Sfințit Mucenic Artemon; Sfântul Mucenic Elefterie Persul (Pomenirea morților).
Sfântul Artemon s-a născut din părinți creștini, în Laodiceea, Siria, în prima jumătate a secolului al III-lea, pe vremea împăratului Diocleţian (284-305). Timp de 16 ani a fost citeţ în biserica din Laodiceea, urmând ca pentru râvna sa pentru cele sfinte Episcopul Sisinie să îl hirotonească diacon și la aproape 30 de ani, preot la aceeaşi biserică, îndrumând pe credincioşi pe calea mântuirii. Ca preot Sfântul Artemon a slujit Biserica creștină încă 33 de ani, ducând numele creștinismului printre păgâni. Deşi Artemon era împovărat de ani, n-a avut parte să-şi sfârşească viaţa în tihnă. Peste capul lui albit s-a abătut furtuna prigoanei. Din îndemnul lui Diocleţian, dregătorul Patrichie a fost trimis din Roma în părţile Laodiceei ca să îi prigonească pe creştini. Acesta, întorcându-se într-una din zile de la vânătoare cu mult vânat, a vrut să mulţumească zeilor săi păgâni, aducându-le jertfe. Deci, intrând el în capiştea zeiţei Artemida, a găsit idolii sfărâmaţi pe lespezile templului. Umplându-se de mânie, cineva i-a spus că Episcopul Sisinie şi bătrânul preot Artemon au dărâmat idolii, aşa că a poruncit să fie adunaţi toţi creştinii, iar bisericile acestora să fie arse. Fiind prins, Sfântul Artemon a fost silit să aducă jertfe zeilor, dar bătrânul preot a rămas puternic în credinţa sa în Hristos. Pentru aceasta a fost supus la cumplite chinuri. A doua zi, pe când se fierbea o căldare cu smoală, Sfântul Artemon a fost răpit de un înger din faţa dregătorului. Până la urmă, a fost prins şi, mărturisind că este creştin, i s-a tăiat capul, luând astfel cununa muceniciei, la 13 aprilie, anul 303.
Rugăciunea zilei
,,Cel ce binecuvintezi pe cei ce Te binecuvintează, Doamne, şi sfinţeşti pe cei ce nădăjduiesc întru Tine, mântuieşte poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta.
Plinirea Bisericii Tale o păzeşte; sfinţeşte pe cei ce iubesc podoaba casei Tale; Tu pe aceştia îi preamăreşte cu dumnezeiască puterea Ta şi nu ne lăsa pe noi, cei ce nădăjduim întru Tine. Pace lumii Tale dăruieşte, bisericilor Tale, preoţilor, binecredinciosului popor român de pretutindeni şi armatei ţării noastre. Că toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de Sus este, pogorând de la Tine, Părintele luminilor, şi Ţie slavă şi mulţumire şi închinăciune înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!”
Gândul zilei
„Când faci, mamă, pomelnic pentru ai matale, la Liturghie, pune şi unul sau doi săraci, sau o văduvă pe care nu are cine o pomeni şi a murit săraca. Este mare pomană. Asta se cheamă milostenie duhovnicească. Este mai mare decât aceea când îi dai o haină sau o mâncare omului, că-l ajuţi dincolo, în veşnicie.” – Sfaturi duhovniceşti ale Părintelui Cleopa.
Știai că?
Cele 10 porunci ale poporului Român (găsite într-un ziar din 5 Octombrie 1930):
1. Daţi copiilor voştri nume românesc!
2. Păstraţi-vă graiui, portul şi obiceiurile cele vechi româneşti, pentru că acestea sunt temeliile întregii naţii româneşti.
3. Limba românească este o moştenire din bătrâni şi totodată o avere care nu trebuie să se piardă niciodată.
4. Adunaţi toate scrierile precum şi toate poeziile, cântecele, chiuiturile, basmele şi proverbele româneşti, ca nu cumva să se piardă, daţi-Ie de Ia gură la gură ca să le ştie fiecare.
5. Păstraţi-vă legea ortodoxă, bisericile precum şi toate lucrurile din vechime.
6. Nu uitaţi la orice pas sau lucrare, că sunteţi Români. Cumpăraţi tot ce vă trebuie numai de la Români.
7. Fiţi mândri dacă sunteţi în stare de a învăţa pe alţii a vorbi limba cea frumoasă- românească.
8. Fiţi mândri de poporul românesc, pentru că el este unicul care a luptat cu toate liftele păgâne pentru a păstra graiul românesc moştenit din vechime.
9. Ajutoraţi tot ce simte adevărat româneşte.
10. Ca buni români nu uitaţi niciodată de Dumnezeu, pentru că numai prin credinţa în El s-a păstrat binele întregii Românii Mari de azi.”
Pilda zilei
Porcii din casă
Un propovăduitor al Evangheliei, vorbind despre curăţenia vieţii sufleteşti, îşi întrebă ascultătorii:
– Aveţi acasă porci?
– Avem.
– Dar o casă aşa, mai curată, unde primiţi prietenii şi oaspeţii, aveţi?
– Avem.
– D-apoi umblă porcii dumneavoastră prin casa aceasta?
– Nuuuu!
– Ei bine, să ştiţi că lucrul acesta se petrece în casa voastră cea sufletească. „Voi sunteţi casa Duhului Sfânt” – zice Scriptura (I Corinteni 3, 16). Dar în casa aceasta băgaţi de seamă că umblă porcii patimilor urâte, ca: beţia. desfrânarea, zavistia şi altele. Toţi cei ce trăiţi în patimi rele aveţi o casă a sufletului în care umblă „porcii”. Daţi-i afară, fraţilor!