Invităm fiecare suflet creștin să ia parte la slujbele din cadrul fiecărei biserici în sfânta zi de duminică!
Sfinții zilei
Înainte-prăznuirea Bunei Vestiri; Sfântul Ierarh Artemon, Episcopul Seleuciei.
Duminica întâi din Post (a Ortodoxiei); Ap.Evrei 11, 24-26; 32-40; Ev. Ioan 1, 43-51 (Chemarea lui Filip și a lui Natanael); glas 1, voscr.9.
Înainte-prăznuirea Bunei Vestiri către Stăpâna noastră şi pururea Fecioara Maria, vestea cea bună a Arhanghelului Gavriil că, în sfatul cel tainic, Făcătorul lumii a ales-o pe Fecioara Maria să fie mama Mântuitorului nostru, Dumnezeu-Cuvântul, Care S-a făcut Om pentru mântuirea lumii. Să ne adunăm, aşadar, în biserică şi să ne sârguim la fapte bune şi la rugăciune, încă şi mai mult în aceste zile sfinte. Căci acestea sunt zile de Dumnezeu aşezate, spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor şi nu se cade ca să le cheltuim în lenevire şi în fapte rele.
Sfântului Artemon, Episcopul Seleuciei, era din Seleucia, cetate din Pisidia, Asia Mică, sec. I, fiind născut şi crescut, viaţă cinstită ducea, în zilele Sfinţilor Apostoli, cei care luminau lumea cu vestirea lui Hristos Mântuitorul. A fost unul din cei şaptezeci de apostoli şi ucenic apropiat al Sfântului Apostol Pavel. Sfântul Apostol Pavel, mergând în Seleucia, l-a aflat pe Artemon ca pe un luminător, strălucind cu fapte bune între toţi cetăţenii şi care nu se cădea să stea ascuns sub obroc. Astfel, Apostolul Neamurilor, aflându-l pe acesta întărit în credinţa în Hristos şi plin de dumnezeiasca înţelepciune, l-a pus păstor şi învăţător al poporului, hirotonindu-l pe el episcop în Seleucia Pisidiei. Iar Sfântul Artemon, bine păstorind turma încredinţată lui, a fost tuturor liman de mântuire, purtător de grijă văduvelor, doctor sufletelor şi trupurilor, precum şi făcător de minuni. Şi astfel, în toate zilele sale ostenindu-se în chip plăcut lui Dumnezeu, şi-a sfârşit viaţa la adânci bătrâneţi.
APOSTOLUL ZILEI
Ap. Evrei 11, 24-26; 32-40
Fraţilor, prin credinţă, Moise, când s-a făcut mare, n-a voit să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a ales mai bine să pătimească cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă dulceaţa cea trecătoare a păcatului, socotind că batjocorirea pentru Hristos este mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, fiindcă se uita la răsplătire.
Şi ce voi mai zice? Căci timpul nu-mi va ajunge, ca să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftae, de David, de Samuel şi de prooroci, care prin credinţă au biruit împărăţii, au făcut dreptate, au dobândit făgăduinţele, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au împuternicit, din slabi ce erau s-au făcut tari în războaie, au întors taberele vrăjmaşilor pe fugă; unele femei şi-au luat pe morţii lor înviaţi. Iar alţii au fost chinuiţi, neprimind izbăvirea ca să dobândească mai bună înviere; alţii au suferit batjocură şi bici, ba chiar lanţuri şi închisoare, au fost ucişi cu pietre, au fost puşi la cazne, au fost tăiaţi cu fierăstrăul, au murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi. Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, şi în munţi, şi în peşteri, şi în crăpăturile pământului. Şi toţi aceştia, mărturisiţi fiind prin credinţă, n-au primit făgăduinţa, pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai bun, ca ei să nu ia fără noi desăvârşirea.
EVANGHELIA ZILEI
Ev. Ioan 1, 43-51
În vremea aceea a vrut Iisus să meargă în Galileea şi a găsit pe Filip şi i-a zis: vino după Mine. Şi Filip era din Betsaida din oraşul lui Andrei şi al lui Petru. Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis: am găsit pe Acela despre care a scris Moise în lege şi au scris proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret. Iar Natanael i-a zis: din Nazaret poate să fie ceva bun? Şi Filip i-a răspuns: vino şi vezi. Iisus a văzut pe Natanael venind către Dânsul şi a zis despre el: iată cu adevărat israelitean în care nu este vicleşug! Natanael L-a întrebat: de unde mă cunoşti? Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: mai înainte ca Filip să te cheme, te-am văzut când erai sub smochin. Răspuns-a Natanael şi I-a zis: Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti împăratul lui Israel. Răspuns-a Iisus şi i-a zis: pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea. Apoi i-a zis: adevărat, adevărat vă spun că de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi pogorându-se peste Fiul Omului.
Rugăciunea zilei
Tropar Înainte-prăznuirea Bunei Vestiri, glasul al 4-lea
„Astăzi începutul bucuriei a toată lumea îndeamnă a lăuda Înainteprăznuirea, că iată, Arhanghelul Gavriil vine, aducând Fecioarei Buna Vestire și către dânsa strigă: Bucură-te, cea Plină de har, Domnul este cu tine!”
Condac Înainte-prăznuirea Bunei Vestiri, glasul al 8-lea
„Tu ești Începutul mântuirii noastre, a tuturor celor de pe pământ, Născătoare de Dumnezeu. Căci Dumnezeiescul slujitor, mai marele începător al cetelor, Arhanghelul Gavriil, a fost trimis din cer să stea înaintea ta și ți-a adus bucurie, Ceea ce ești cu har Dăruită. Pentru aceasta, toți strigăm ție: Bucură-te, Mireasă Nenuntită!”
Știai că?
„Ajutorul lui Dumnezeu se cere prin rugăciune cu osârdie şi cu luare aminte. Sfinţii Părinţi ne învaţă să ne rugăm ca să ni se dea vederea păcatelor noastre, să ne fie trimis de Sus gândul cel bun şi mântuitor al mărturisirii păcatelor noastre. Atât una, cât şi cealaltă sunt dar de la Dumnezeu sau, mai bine zis, toate faptele din care este alcătuită fericita pocăinţă au neapărată nevoie de împreună lucrarea lui Dumnezeu. Roagă-L pe Domnul Dumnezeu să-ţi dăruiască să petreci în evlavie şi trezvie, să-ţi dăruiască să te cercetezi pe tine însuţi, să-ţi vezi păcatele tale. Roagă-L pe Domnul ca El să pună vrăjmăşie între tine şi sămânţa şarpelui, care este păcatul; roagă-L să te îmbărbăteze în lupta cu tine însuţi, cu firea ta căzută, cu moartea care trăieşte în tine. Roagă-L pe Domnul ca El Însuşi să lupte pentru tine şi astfel să-ţi aducă întotdeauna biruinţă: Domnul nu poate să nu fie biruitor!” – Sfântul Ignatie Briancianinov.
Pilda zilei
Bună și bine primită este tăcerea
Zis-a un bătrân: precum este baia, când i se deschide adeseori ușa și îi iese căldura, așa și sufletul, când va să grăiască, măcar și vorbe bune de va grăi, deschizând ușile graiului, își pierde căldura sa. Deci, mult mai bună și bine primită este tăcerea cu înțelegere, care este maica prea înțeleptelor gânduri.