Sfinții zilei
† Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului Prodromița de la Muntele Athos; Sfântul Mucenic Proclu și Ilarie; Sfântul Cuvios Mihail Maleinul; Sfânta Veronica; Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul
Sfânta Icoană a Maicii Domnului Prodromița de la Muntele Athos, este o icoană ortodoxă ,,Nefăcută-de-mână’’ adică pictată în chip minunat. Aceasta se află la Schitul Românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos, de unde îi provine și numele. Este considerată ca fiind o icoană făcătoare de minuni.
Rugăciunea zilei
Rugăciunea către icoana Maicii Domnului Prodromița
„Prea Sfântă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, pururea Fecioară Marie, protectoarea și apărătoarea noastră, cerem a Ta nebiruită apărare. Împărăteasa Cerului și a pământului, ceea ce ai cu dreptate numele de ‘Prodromița’, adică înainte-mergatoăre, întarește-ne întru lucrarea faptelor bune și ne du de mână întru împărăția cea cereasca; povățuiește-ne pe noi, toți drept credincioșii creștini, spre a vedea și veșnic a ne îndulci de mărirea Fiului Tău și Dumnezeul nostru, că Binecuvântată și Prea Proslăvită ești, în vecii vecilor. Amin!”
Gândul zilei
,,Nu deznădăjduiți văzând nedreptatea acestei lumi, căci ultimul cuvânt îl are Dumnezeu!’’- Sfântul Paisie Aghioritul
Știai că?
Altarul reprezintă partea biserici în care se oficiază liturghia. În cadrul acesteia pot intra doar bărbații, preoții. Aceasta este simbolul lui Hristos în Sfânta Biserica Ortodoxă.
Pilda zilei
,,Doi fraţi care trăiau în gospodării alăturate, au avut un conflict. A început cu o mică neînţelegere şi a luat amploare până când s-a produs dezbinarea între cei doi. Totul a culminat cu un schimb de cuvinte dure, urmate de săptămâni de linişte… Într-o dimineaţă, cineva a bătut la uşa fratelui mai mare. Când a deschis uşa, a văzut un bărbat cu unelte de tâmplărie.
“Caut de lucru pentru câteva zile, a zis străinul. Poate aveţi nevoie de mici reparaţii aici, în gospodărie, eu v-aş putea ajuta”. “Da, a zis fratele mai mare. Am ceva de lucru pentru dumneata. Vezi acolo, pe partea cealaltă a râului, locuieşte vecinul meu. Mă rog, de fapt este fratele meu mai mic. Vreau să construiesc un gard de doi metri înălţime, nu vreau să-l mai văd. Eu plec la câmp, la treburile mele, dar aş vrea ca până mă întorc diseară, dacă se poate, să fie gata”. Tâmplarul a muncit mult, măsurând, tăind, bătând cuie. Aproape de asfinţit, când s-a întors de la câmp fratele mai mare, tâmplarul tocmai terminase treaba. Uimit de ceea ce vede, fermierul a făcut ochii mari şi a rămas cu gura căscată. Nu era deloc un gard de doi metri. În locul lui era un pod care unea cele două gospodării peste râu. Tocmai în acel moment, vecinul lui, fratele cel mic, venea dinspre casa lui şi, copleşit de ceea ce vede, şi-a îmbrăţişat fratele mai mare, şi i-a spus: “Eşti un om deosebit, să te gândeşti tu să construieşti un pod aşa de frumos după tot ce ţi-am spus şi ţi-am făcut! Iartă-mă, frate!” Şi s-au iertat. Tâmplarul, văzându-şi treaba terminată, începu să-şi adune uneltele, ca să plece întru ale sale. “Aşteaptă, stai, i-a zis fratele cel mare. Mai stai câteva zile. Am mult de lucru pentru dumneata”. “Mi-ar plăcea să mai rămân, a spus tâmplarul, dar mai am multe poduri de construit…”
Constructorul Cel Mare este Hristos – Cel care face punți de legătură între frați, dar și oricare dintre noi printr-o purtare frumoasa, cu rugăciune si dreaptă socoteală poate deveni asemenea. Suntem chemați să ajungem prin virtute la asemănare cu Dumnezeu!
