Invităm fiecare suflet creștin să ia parte la slujbele din cadrul fiecărei biserici în sfânta zi de duminică!
Sfinții zilei
Sfinții 45 de Mucenici din Nicopolea Armeniei. Duminica a 4-a după Rusalii; Ap. Romani 6, 18-23; Ev. Matei 8,5-13 (Vindecarea slugi sutașului); glas 3; voscr. 4.
În Sfânta Evanghelie din Duminica a 4-a după Rusalii, se arată cum Mântuitorul vindecă sluga grav bolnavă a unui conducător de oști romani, care locuia în Capernaum, oraș de lângă marea Galileei. Minunea s-a săvârșit datorită credinței dregătorului roman, păgân și a slugii care avea străină legea Vechiului Testament care zace în patul durerii. Asistăm la o minune, în care Domnul Isus vindecă bolnavul de la distanță. În această relatare, observăm cum sutașul chiar dacă era păgân după credință, avea inima de creștin după faptă. Dumnezeu ne cunoaște credința inimii noastre! Prin intermediul Evangheliei care ne este prezentată, ni se oferă rezolvarea pentru orice problemă a vieții noastre, credința și smerenia. Leacul care poate vindeca omul de astăzi. Să creadă cu tărie și cu dreaptă credință în Isus Hristos și să se socotească cel mai păcătos de pe pământ.
Rugăciunea zilei
Rugăciunea către Sfântul Ierarh Luca al Crimeei, pentru cei bolnavi
,,Meșteșugul doctorilor stăpânind, în multe rânduri cu ajutorul harului suferințele celor bolnavi ai vindecat, iar după cinstita ta adormire, Stăpânul tuturor a arătat moaștele tale izvor de tămăduire: că felurite neputințe se vindecă și putere se dăruiește celor care cu evlavie le sărută și cer dumnezeiasca ta mijlocire. Pentru acestea, ne rugăm cu căldură ție, care ai primit harul tămăduirilor: pe fratele nostru cel bolnav și cumplit înviforat de suferință cercetează-l și vindecă-l de neputința ce-l stăpânește. Cu totul cinstite și preasfinte Părinte Luca, nădejdea a celor bolnavi, care zac în patul durerii, nu uita pe fratele nostru și dăruiește-i vindecarea, iar nouă tuturor cele spre mântuire, ca și noi dimpreună cu tine să slăvim pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, o Dumnezeire și o Împărăție, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!’’
Gândul zilei
,,Lasă-te în mâna Lui cu încredere și cere-I ajutorul, ca să primești putere în luptă. Dumnezeu știe cât poate duce fiecare și ne dă ispitele după măsura puterilor noastre.
Ține minte că după ispite vine bucuria sufletească și că Dumnezeu acoperă pe cei care îndură ispite și suferă pentru dragostea Sa.’’ Sfântul Nectarie de la Eghina
Știai că?
Otpustul sau Apolisul este încheierea, porțiunea finală din slujba religioasă în care slujitorul biserici oferă binecuvântarea credincioșilor. Acesta este de două feluri: otpustul mic și otpustul mare.
Pilda zilei
Preţul lucrurilor
Un om avea un băiat tare leneş. Atât de leneş, că nu făcea nimic toată ziua, dar ştia să ceară bani de la părinţi ca să-şi cumpere dulciuri şi jucării. Dar, într-o zi, tatăl său a hotărât să-l lecuiască şi, când băiatul a venit iarăşi să-i ceară bani, i-a spus:
– Fiule, eu ţi-aş da banii aceştia, dar mă tem că tu nu ştii să-i preţuieşti. Nu ştii valoarea lor şi îi cheltuieşti fără rost.
– Cum să nu, tată? Ştiu foarte bine că banii se câştigă greu şi nu îi voi mai risipi.
Dar în timp ce băiatul tot încerca să-şi convingă părintele să-i dea bancnota după care îi scăpărau deja ochii, tatăl său a aruncat-o deodată în soba aprinsă. Băiatul a rămas locului, mut de uimire, neînţelegând de ce a făcut tatăl său acest lucru.
– Acum să ştii că eşti pedepsit! – a mai spus tatăl. Pleacă din casa mea şi să nu te mai întorci până nu vei fi şi tu în stare să câştigi un ban.
Băiatul nu a mai avut ce face şi s-a dus la brutarul din colţul străzii, rugându-l să-l primească ucenic. O săptămână întreagă a muncit cărând sacii cu făină, frământând coca şi trebăluind prin brutărie. Când se împlini o săptămână, brutarul îi dădu o grămadă de bani.
Fericit nevoie mare, băiatul s-a întors acasă.
– Tată, tată – a strigat el, intrând val-vârtej – am câştigat şi eu bani. Uite bancnotele astea! Uite ce multe sunt şi doar eu am muncit pentru ele, nimeni nu mi le-a dat pe degeaba!
– Bravo fiule, i-a zis tatăl. Ia dă-mi-le şi mie să văd câte sunt…
După ce le cercetă cu luare-aminte, tatăl le aruncă imediat în foc. De data aceasta, băiatul a sărit ca ars, băgându-şi mâinile în flăcări să scoată banii pentru care muncise atât.
– Vezi fiule, de-abia acum ştii valoarea banilor. Şi doar cine le cunoaşte valoarea ştie cu adevărat şi cum să-i cheltuiască – îi mai spuse tatăl cu dragoste.
“Viaţa este muncă şi numai munca îi dă omului dreptul de a trăi: Apa curgătoare dă viaţă, cea stătătoare devine otrăvitoare” (Sfântul Ioan Gură de Aur)
