Să îl avem permanent în inimă pe Dumnezeu şi să ne rugăm, căci rugăciunea nu este strigăt în pustiu!

Sfinții zilei (†) Întâmpinarea Domnului

Întâmpinarea Domnului este o sărbătoare creștină, ortodoxă, serbată la Ierusalim încă de la începutul secolului al IV-lea „cu aceeași mare bucurie ca și Paștele.”La 40 de zile după Naşterea Domnului Iisus Hristos din Fecioara Maria (prăznuită în 25 decembrie), cinstim ziua aducerii Pruncului Iisus la templul din Ierusalim, de Preasfânta Lui Maică şi de Dreptul Iosif, care ascultau și împlineau porunca Legii vechi. În această zi bătrânul Simeon, mişcat de Duhul Sfânt, a venit şi el la templu, unde i s-a împlinit, înainte de moarte, aşteptarea de a-L vedea pe Mesia, precum i se făgăduise. El a văzut, în Pruncul adus la templu, mântuirea pe care Dumnezeu a dăruit-o lumii, mai presus decât toată puterea Legii vechi. Bucuros de această descoperire, bătrânul Simeon a venit în întâmpinarea Pruncului Iisus şi, luându-L în braţe, plin de recunoştinţă, a înălțat minunata lui cântare: „Acum liberează pe robul Tău, Stăpâne…” Pentru el, Hristos este mântuirea trimisă de Dumnezeu în lume, Hristos este Lumina tuturor popoarelor, Hristos este slava vechiului Israel, dar mai ales a noului Israel, poporul creştinilor. Simeon propovăduieşte şi despre pătimirea pe care o va avea Maica lui Dumnezeu la vremea Răstignirii Domnului, zicând: „Încă şi prin sufletul tău va trece sabie” (Luca 2, 35), adică atunci când Îl va vedea pe Iisus răstignit, sufletul ei va fi cuprins de o durere cumplită şi de o mare întristare, fiind străpuns ca şi cu o sabie. La Întâmpinarea Domnului a fost de față și Prorocița Ana, fiica lui Fanuel, înaintată în vârstă, care ziua și noaptea stăruia în templu, în rugăciune și post. Ea a mulţumit lui Dumnezeu, văzându-L îmbrăcat în trup omenesc pe Mesia Cel așteptat, spre mântuirea lumii. Astfel, astăzi, prin glasul Dreptului Simeon şi prin smerita prezenţă a bătrânei Ana, alături de Hristos Prunc, se întâlnesc, în templu, Legea veche a literei, cu Legea cea nouă a Duhului Sfânt. Mântuitorul împlineşte porunca Legii vechi, în numele nostru al tuturor, ca să ne facă pe toţi liberi faţă de Legea veche, dar totodată ne cheamă şi să primim Legea cea nouă, puterea de mântuire a credinţei în El, mai tare decât Legea veche, puterea de mântuire a tuturor popoarelor lumii. Această veste bună este darul cel mai de preţ al întâmpinării Domnului de astăzi, de  Dreptul Simeon la templu. Astfel, fiecare creștin este chemat să întâmpine pe Pruncul Iisus şi să-L primească, rostind ca şi Simeon: „Ochii mei, Stăpâne, au văzut mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o înaintea feței tuturor popoarelor” (Luca 2, 29). Rugăciunea Dreptului Simeon nu vrea să spună numai că acela care a primit pe Iisus poate muri în pace, ci înseamnă şi că cel ce a primit pe Iisus şi puterea Lui de mântuire are cu sine puterea de a trăi şi viaţa de aici împăcat cu Dumnezeu, departe de robia păcatului şi liber de tirania celui rău.

Rugăciunea zilei

Rugăciune la Întâmpinarea Domnului

“Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule, Unule Născut și Cuvântul lui Dumnezeu, Care mai înainte ai fost văzut de prooroci ca prin oglindă, în ghicitură, și mai pe urmă în aceste zile, Te-ai născut nestricat cu trupul din Preasfânta Fecioară Maria, și în a patruzecea zi, în locul cel sfânt întru întâmpinarea întregii lumi Te-ai arătat ca prunc, purtat în brațele dreptului Simeon pentru mântuirea tuturor celor din Adam! Cât de proslăvită și de prealuminată este aducerea Ta în brațele Născătoarei de Dumnezeu în biserica Domnului, și întâmpinarea Ta de către bătrânul Simeon. Astăzi cerurile se veselesc, și pământul se bucură de venirea Ta, Dumnezeule, de venirea Dumnezeului și Împăratului nostru. De demult Moise s-a urcat în munte ca să vadă slava Ta, dar nu a putut să-Ți vadă fața Ta, pentru că i-ai arătat doar spatele. În această zi prealuminoasă a întâmpinării Tale, Tu Te-ai arătat pe Tine Om, strălucind de nespusa lumină dumnezeiască, ca împreună cu Simeon să Te vedem față către față, să Te pipăim cu mâinile și să Te primim în brațele noastre, ca să Te cunoaștem pe Tine ca Dumnezeu venit în trup. Pentru aceasta, proslăvim nespusa coborâre a Ta, și marea Ta iubire de oameni, că prin venirea Ta ai dăruit acum bucurie cerească neamului omenesc căzut de demult în păcat. Că Tu prin dreapta Ta judecată ai izgonit pe strămoșii noștri din raiul desfătării în lumea aceasta, iar acum ne-ai miluit și iarăși ne-ai deschis locașurile cerești, și ai prefăcut plânsul nostru întru bucurie, iar Adam nu se mai rușinează pentru neascultare, și nici nu se va mai ascunde de la fața Ta, fiind chemat de Tine, pentru că Tu ai venit acum ca să iei asupră-Ți păcatele lui, să-l speli cu sângele Tău și să-l îmbraci pe el, gol fiind, în haina mântuirii, în podoaba veseliei, și să-l înfrumusețezi pe el ca pe un mire. Iar pe noi pe toți, care prăznuim Dumnezeiasca ta întâmpinare, învrednicește-ne ca împreună cu fecioarele înțelepte, să Te întâmpinăm pe Tine, Mirele nostru ceresc, cu candelele credinței și curăției aprinse, să privim cu ochii credinței dumnezeiasca Ta față, să te purtăm în inimi, în toate zilele vieții noastre, ca să ne fii nouă Dumnezeu, și noi să fim poporul Tău. Iar în slăvita și înfricoșata zi a venirii tale, când toți sfinții vor ieși în văzduh pentru marea Ta întâmpinare, învrednicește-ne și pe noi să Te vedem, și astfel pururea cu Domnul vom fi. Slavă milosârdiei Tale, slavă împărăției Tale, slavă purtării Tale de grijă, Unule Iubitorule de oameni, că a Ta este împărăția și puterea și slava, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte, și cu Preasfântul și Bunul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”

Gândul zilei

,,Atunci când omul nu mai comunică cu Dumnezeu, prin rugăciune și o viață curată, Dumnezeu îi ,,vorbește” prin suferință și necazuri.”- Părintele Dumitru Stăniloae

Știai că?

Conform tradiției aducerea pruncilor în biserică, la patruzeci de zile de la nașterea lor, a rămas până astăzi. Astfel, mamele au îndatorirea morală să-și aducă pruncii în casa Domnului, moment în care lor li se citește o molitvă de curățire, iar copilașii sunt închinați la sfintele icoane. După ce-i însemnează pe mamă și pe fiu cu semnul sfintei cruci, preotul îi pune acesteia epitrahilul și mâna dreaptă pe cap, citește rugăciunile începătoare, troparul Întâmpinării Domnului, apoi cele cinci molitve din Aghiazmatar. În acel moment, mama ținându-și copilul la piept o simbolizează pe Maica Domnului cu Iisus în brațe în Templul din Ierusalim. Asemenea dreptului Simeon din Sfânta Scriptură, preotul ia pruncul în brațe și intră cu el în biserică, rostind: „Intra-voi în casa Ta, închina-mă-voi în biserica Ta cea sfântă!”. Prin aceste cuvinte, pruncul este primit între aleșii lui Dumnezeu în calitate de catehumen. Ajuns în mijlocul bisericii, preotul rostește cu pruncul în brațe: „Te voi lăuda”, amintind astfel de cetele îngerești. Slujitorul îl închină apoi pe copil la icoanele împărătești. Pruncul de parte bărbătească este introdus spre închinare în Sfântul Altar, ca „jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu.” (Romani 12, 1). Ritualul se încheie cu imnul dreptului Simeon „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne…”. Copilul este așezat jos, în fața ușilor împărătești, de unde este luat de către mamă, după ce aceasta a făcut trei închinăciuni.  

Pilda zilei

Eu stau la ușă și bat!

 Într-o zi, într-o familie de oameni credincioși, tatăl obișnuia, ca în fiecare seară , să citească din scrierile Sfinților Părinți tuturor celor din casă adunați în jurul mesei. Tatăl deschise o carte și citi vorbele Mântuitorului :,, Iată, Eu stau la ușă și bat!”

Auzind acestea, copilul cel mai mic al casei s-a sculat repede și fiind încredințat că așa este precum citește tatăl, s-a dus spre ușă ca să deschidă. Tatăl i-a zis:

 Ce vrei să faci?

 Mă duc să-i deschid Domnului, a răspuns copilul. Dacă nu mă duc, El pleacă.

 Toți ai casei s-au cutremurat de credința copilului.

Așa trebuie să ne grăbim și noi să deschidem ușa inimii noastre Celui ce spune fără încetare și cu dragoste : Eu stau la ușă și bat!