Sfinții zilei
Sfinții Mucenici Doctori fără de arginți Ghir și Ioan.
Sfântul Chir era din Alexandria Egiptului şi ajunsese, cu darul lui Dumnezeu şi după multă învăţătură, doctor iscusit, încât tămăduia bolile trupeşti şi sufleteşti ale oamenilor, neluând plată, ci binevestind în acest fel credinţa creştină. Deci, pornindu-se mare prigoană împotriva Bisericii, pe vremea împăratului Diocleţian (284-305), a fost pârât şi Sfântul Chir la dregătorul cetăţii, că învaţă pe mulţi credinţa cea nouă. Înştiinţându-se fericitul de aceasta, s-a înstrăinat de ţara părinţilor lui şi, plecând din Egipt, s-a dus în Arabia. A intrat în viaţa pustnicească şi a făcut tămăduiri multe şi minunate, fără plată, aducând nenumărate suflete la închinarea lui Hristos, încât s-a răspândit vestea despre el pretutindeni. În aceea vreme, era la Ierusalim un dreptcredincios, pe nume Ioan, care era născut și crescut în ţinutul Edesei, din Siria, şi purtase multă vreme dregătoria ostăşească. Apoi, lăsând toate, căuta pe Hristos, trăind în smerenie şi în mare curăţie trupească. Auzind el de minunata propovăduire pe care o săvârşea Sfântul Chir, a pornit în căutarea lui la Alexandria şi, negăsindu-l, a mers pe urmele lui şi l-a aflat în Arabia. Şi s-a minunat fericitul Ioan văzând dumnezeiasca slujire încredinţată Sfântului Chir. Drept aceea a rămas lângă el, ca ucenic, şi-l însoţea şi-l ajuta pe Sfântul în apostoleasca lui lucrare. Cutreierau împreună oraşele şi satele, uniţi în gânduri, învăţând cuvântul lui Dumnezeu şi vindecând toată boala. Dar, întinzându-se prigoana, pe vremea când Sfinţii Chir şi Ioan erau încă liberi, a fost prinsă şi o femeie creştină, Atanasia cu numele, împreună cu cele trei fiice ale ei: Teodota, Teoctista şi Eudoxia. Şi temându-se ei ca nu cumva ele, să se îngrozească, fie stând în faţa judecătorului, fie de mărimea chinurilor, şi să se lepede de credinţă, au mers la temniţă şi le îmbărbătau şi le îndemnau să stea tari în faţa chinurilor, mărturisind pe Hristos. Aflând, aşadar, dregătorii cetăţii că cei doi mărturisesc pe faţă pe Hristos, i-au prins şi pe ei. Şi, fiind daţi la grele chinuri, au mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos, Dumnezeu adevărat, îmbărbătând astfel şi pe sfintele femei. Şi, nevrând nicidecum să aducă jertfă zeilor, dregătorul a poruncit să li se taie tuturor capetele. Atunci, creştini au luat trupurile lor şi le-au îngropat cu cinste, în loc tainic, unde au rămas multă vreme și cu timpul, locul îngropării lor a fost uitat. O sută de ani mai târziu, pe vremea împăratului Arcadie (395-408), vrând Teofil, patriarhul Alexandriei, să ridice o biserică în oraşul Canopus, s-au aflat cinstitele moaşte ale celor doi Mucenici ai lui Hristos, Chir şi Ioan. Şi, aproape de Canopus era un sat, care se numea Manutin, cu o veche capişte idolească şi o puternică lucrare a duhurilor necurate, îngerul Domnului s-a arătat Sfântului Chiril, nepotul şi urmaşul lui Teofil în scaunul Alexandriei, poruncindu-i să ducă cinstitele moaşte ale Sfinţilor Chir şi Ioan la locul numit Manutin, pentru că, astfel, va fugi de acolo diavoleasca putere. Deci, Sfântul Chiril, făcând aceasta, a adus sfintele moaşte din Canopus la Manutin, şi îndată s-au izgonit de acolo duhurile necurate. Şi, s-au făcut cinstitele moaşte izvor de vindecare, încât demonizaţii se izbăveau, bolnavii se lecuiau, orbii vedeau, ologii umblau şi se dădea oamenilor toată tămăduirea. Şi se face prăznuirea muceniciei lor în fiecare an, la 31 ianuarie, iar pomenirea aflării și mutării moaștelor lor la 28 iunie. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Rugăciunea zilei
Rugăciune din Acatistul Sfinților Mucenici Doctori fără de arginți Chir și Ioan
„Sfinților Mucenici și Doctori fără de arginți, făcătorilor de minuni Chir și Ioan, cei ce, călăuziți de Duhul Sfânt, ați lepădat toată grija pământească şi ați slujit Împăratului ceresc spre viaţa cea nemuritoare, primiți această puţină rugăciune a noastră! Nu suntem vrednici să mulţumim pentru binefacerile voastre, nu avem sârguinţă care să ne apropie de dragostea lui Dumnezeu şi nici fapte bune către aproapele nostru, care să ne aducă îndurare. Dar, ştiindu-vă grabnic apărători ai creştinilor, către voi îndrăznind, cerem cu stăruinţă: Vindecați rănile sufletelor și ale trupurilor noastre, Sfinților, că greu pătimim, şi izbăviți-ne de ispitele şi de primejdiile cu care vrăjmaşul ne îngrozeşte. Rugați-vă Stăpânului tuturor să ne ierte păcatele şi să ne dăruiască luminare minţii și inimii noastre, călăuzire la ceas de nedumerire, sprijin în lucrarea faptelor bune, spor în credinţă, pace, sănătate şi ajutor în toate cele bune, pentru ca, prin mijlocirile voastre, să ne facem vrednici Împărăţiei cerurilor, slăvind pe Treimea Cea nedespărţită în vecii vecilor. Amin!”
Gândul zilei
„Cel ce are cu adevărat cuvântul lui Iisus, acela poate să audă chiar tăcerea lui, ca să fie desăvârșit, pentru ca să facă prin cele ce spune și să se cunoască prin cele ce tace.” – Sfântul Ignatie Teoforul
Știai că?
Doctori fără de arginți erau sfinți vindecători care nu cereau plată pentru îngrijirea bolnavilor. În icoanele ortodoxe, sfinţii doctori fără de arginţi sunt reprezentaţi cu o cutie de medicamente în mână şi cu o linguriţă, semnul vindecării trupeşti şi sufleteşti. Respectând porunca Mântuitorului, „În dar aţi luat, în dar să daţi” (Matei 10, 8), sfinţii doctori fără de arginţi au fost oameni care tratau suferinţele semenilor fără a primi nimic în schimb. De aceea, lumea îi numea „fără de arginţi”. Lucrarea lor se făcea întotdeauna împletită cu rugăciunea, iar sfinţii le vorbeau pacienţilor despre boală şi păcat, păcatul fiind de multe ori la baza îmbolnăvirii trupului. Încă din Vechiul Testament oamenii au fost îndemnaţi să-i respecte pe medici. „Cinsteşte pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, că şi pe el l-a făcut Domnul” (Cartea Înţelepciunii lui Isus Sirah 38, 1). „Şi doctorului dă-i loc că şi pe el l-a făcut Domnul şi să nu se depărteze de la tine, căci şi de el ai trebuinţă. Că este vreme când şi în mâinile lui este miros de bună mireasmă” (Isus Sirah 38, 12-13). Sinaxarul Ortodox consemnează o serie de sfinţi, „doctori fără de arginţi”. Dintre aceştia îi amintim pe Chir şi Ioan, Cosma şi Damian din Arabia, Cosma şi Damian din Asia Mică, Talaleu, Cosma şi Damian din Roma, Ermolae, Pantelimon, Anichit şi Fotie, Diomid, Luca, Arhiepiscopul Crimeii, Trifon, Iulian, Mochie, Samson cel primitor de străini şi alţii.
Pilda zilei
Cerul, pământul şi lumea
Într-o zi, un om simplu, cunoscut pentru viaţa sa curată, a fost întrebat de un vecin:
– Cum faci tu de eşti totdeauna atât de mulţumit? Niciodată nu te-am văzut supărat.
– Foarte simplu, a răspuns celălalt, în fiecare dimineaţă, când mă trezesc, privesc întâi cerul. Aşa mi-aduc aminte de Dumnezeu, de milă şi de bunătate. Apoi privesc pământul. Astfel îmi amintesc de moarte şi de Judecata de Apoi. în cele din urmă, privesc în jurul meu lumea întreagă ce se trezeşte în fiecare dimineaţă la viaţă. Aşa mi-aduc aminte de semenii mei, de cei care suferă de boli sau neputinţe, de cei ce au o viaţă mai grea decât a mea şi pe care i-aş putea ajuta, în felul acesta mă bucur pentru ceea ce sunt şi pentru ceea ce pot face. Bunătatea izvorâtă din dragoste aduce totdeauna linişte şi mulţumire, atât în sufletul celui care primeşte cu recunoştinţă, cât şi în sufletul celui care dăruieşte cu drag.
Părintele Paisie Olaru a spus: “Cine este bun mai bun să se facă şi cine a biruit ispita să se roage pentru cel care e încă în ispite. ”
