Sfinții zilei
Sfântul Mucenic Talaleu; Sfântul Mucenic Talasie; Sfânta Lidia din Filipi
Sfântul Mucenic Talaleu a trăit în secolul al III-lea și era originar din localitatea Libanon Dasos, Fenicia – Libanul de astăzi, părinții săi Varuhie și Romilia fiind creștini, tatăl său a fost chiar episcopul acelei localități. Învățase medicina și ajunsese un doctor priceput, încât era căutat de mulți oameni pentru vindecare, mai ales că Dumnezeu îl învrednicise cu darul facerii de minuni. Vindeca bolile prin rugăciune fără să aștepte răsplată în schimb, cerând un singur lucru în schimb, și anume să creadă în Mântuitorul Iisus Hristos cu toată tăria inimii lor. După un timp, Talaleu a ajuns în orașul Edesa din Siria la începutul domniei împăratului Numerian (283-284), când acest oraș era condus de dregătorul Tiberian, un păgân aspru care dorea să înlăture numele Mântuitorului Iisus Hristos din sufletele credincioșilor. Sfântul Talaleu a fost prins și bătut. Dobândind libertatea, s-a dus în Cilicia. Aici a fost prins din nou și supus chinurilor din porunca conducătorului Teodor, însă Sfântul Talaleu nu a renunțat la credința creștină, răbdând chinurile cu mult curaj. Fiind întrebat cu puterea cui săvârșește acele vindecări, Talaleu a răspuns că numai cu puterea Mântuitorului Iisus Hristos și a semnului sfintei cruci a vindecat pe cei bolnavi și acest lucru îl pot dovedi chiar cei vindecați. În urma acestei mărturisiri, sfântul a fost supus mai multor suplicii și urcat într-o barcă fără vâsle și lăsat în largul Mării Egee, în voia valurilor.
Întorcându-se sănătos la țărm, îmbrăcat în haină albă, Teodor a poruncit soldaților să îl prindă din nou și să-l arunce la lei. Însă nici de data aceasta masurile de pedeapsă ale lui Teodor nu au avut succes deoarece Dumnezeu nu l-a părăsit pe Sfântul Talaleu, care a îmblânzit leii.
Simțindu-se rușinat în fața mulțimii de faptul că pedepsele sale nu reușeau să îl schimbe pe Sfântul Talaleu, conducătorul Teodor a poruncit în cele din urmă ca sfântul mucenic să fie trecut prin sabie, primind în felul acesta moarte mucenicească. Moaștele Sfântului Talaleu sunt prezente în biserica Sfântul Agatonicu din Constantinopol. Menționăm că Sfântul Talaleu este invocat atât în rugăciunile de la Sfântul Maslu, cât și în cele de la sfințirea apei.
Sfânta Lidia din Filipi este cunoscută drept prima creștină din Europa. Din Faptele Apostolilor (capitolul al 16-lea) aflâm că după ce Pavel predica mai multor femei adunate la un râu din apropierea cetății Filipi, Lidia, o femeie vânzatoare de porfiră, din cetatea Tiatirelor, a crezut în Hristos și a mărturisit că vrea să devină creștină. Din Scriptură aflăm că „Acesteia Dumnezeu i-a deschis inima ca să ia aminte la cele grăite de Pavel” (Faptele Apostolilor 16, 14). Primește botezul de la Sfântul Apostol Pavel, iar în casa ei se formează prima comunitate creștină europeană.
Rugăciunea zilei
Rugăciunea a Sfântului Taleleu protectorul pentru iertare păcate și protejarea de boală
”Mucenicul Tău, Doamne, Talaleu, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, iartă-ne păcatele și protejează-ne de boală, Hristoase Dumnezeule. Cel ce te luminezi pururea cu razele cele prealuminoase, ale Duhului celui a toate făcător, luminează pe cei ce săvârşesc totdeauna pomenirea ta cea purtătoare de lumină, ca să te mărească, cu credinţă, mucenice Talaleu. Întărindu-te cu dreapta credinţă şi împuternicindu-te cu harul Preaîndurătorului Dumnezeu, cu cuget viteaz ai mers către lupte Talaleu, şi ai stricat întăririle vrăjmaşului, ridicând biruinţe. Patimile trupului nostru şi rănile cele nevindecate ale sufletului, vindecă-le, mucenice al lui Hristos, ca cel ce eşti îmbogăţit cu harul tămăduirilor; şi roagă pe Iubitorul de oameni, ca să mântuiască de veşnicele chinuri pe cei ce te cinstesc pe tine, Amin!”
Gândul zilei
„Nu lupta contra gândurilor venite de la dușmani, căci ei aceasta doresc și nu vor înceta să te tulbure. Întoarce-te către Domnul și cere-I ajutor contra lor, mărturisindu-I propria-ți neputință; El singur poate să-i alunge și să-i nimicească.” – (Sfinții Varsanufie și Ioan)
Știai că?
Agheasma, este (aghios) cuvântul grecesc și înseamna Sfintire. Sfinţirea apei este ierurgia cea mai de seamă privitoare la lucruri, dar şi cea mai des săvârşită în activitatea liturgică a preotului. Termenul e folosit în limba română cu ambele înţelesuri, el însemnând şi apa sfinţită şi sfinţirea apei, adică slujba de sfinţire. Aghiazma care se săvârşeşte odată pe an, la Bobotează (6 ianuarie) se numeşte Mare, pentru că aminteşte de ziua când Mântuitorul a primit botezul în apa Iordanului, de la Sfântul Ioan Botezătorul; rânduiala slujbei se află în cartea numită Molitfelnic şi se săvârşeşte în cadrul Sfintei Liturghii (între Rugăciunea Amvonului şi otpust). În textul rugăciunii de sfinţire se arată efectele Aghiasmei Mari: „izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtare a puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească… toţi cei ce se vor stropi şi vor gusta dintr-însa, să o aibă spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfinţirea caselor şi spre tot folosul de trebuinţă…“ (Molitfelnic, Buc. 1937, p. 170). Aghiazma mare e folosită de arhiereu la sfinţirea bisericii, a antimiselor, a Sfântului şi Marelui Mir ş.a. Aghiazma mare se păstrează nestricată vreme îndelungată. În Biserică se ţine într-un vas anume, numit Aghiazmatar, şi e folosită de preot la numeroase slujbe (ierurgii): la sfinţirea Crucii şi a troiţelor, a clopotului, a vaselor şi a veşmintelor bisericeşti, la sfinţirea prapurilor, la sfinţirea prin stropire a caselor, lucrurilor şi persoanelor, la „mersul cu botezul“, în ajunul Bobotezei şi în alte zile, când preoţii vizitează parohia (la înălţarea Sfintei Cruci, în Vinerea Izvorului Tămăduirii şi pe alocuri, la 1 August, când începe Postul Sfintei Mării). În afară de Aghiazma Mare, care se face la Bobotează şi numai la biserică, mai este şi Aghiazma mică (popular „aiazmă“, din lb. turcă „aiazmi“ = fântână miraculoasă) sau sfeştania (din slv. „sfeştanie“ sau „feştanie“ = luminare sau „slujba luminării“ cum se mai numeşte şi Aghiazma mică), ce se săvârşeşte şi în biserică dar şi în alte locuri: în casele credincioşilor, la fântâni, la râuri şi izvoare, în grădini, pe ogor, la cererea credincioşilor şi după trebuinţele lor. În biserică se săvârşeşte Aghiazma mică, de regulă la fiecare zi întâi a lunii sau numai la 1 August (începutul Postului „Sântă-Măriei“), la 1 septembrie (începutul anului bisericesc) şi în Vinerea din Săptămâna Luminată (Izvorul Tămăduirii), zile când preoţii obişnuiesc să meargă cu botezul în casele credincioşilor. Sfeştania (Aghiazma mică) în case, la cererea credincioşilor, pentru sfinţirea casei, se face mai ales în zilele de post: miercuri şi vineri dimineaţa (înainte de a mânca) şi, de preferinţă, în cursul posturilor mai lungi (de ex. în prima şi ultima săptămână din Postul mare), precum şi la datele de mai sus, când se face şi în biserică, dar şi în alte ocazii, după anumite momente (mutatul în casă nouă, sfinţirea unei fântâni, a cimitirului etc). Slujba Aghiazmei mici este mai restrânsă decât a Aghiazmei mari, iar efectele ei sunt enumerate în începutul acestei slujbe, care se află în Molitfelnic şi Aghiazmatar: „sfinţirea apei acesteia, pe care Duhul Sfânt, prin rugăciunile preoţilor o sfinţeşte, multe feluri de lucrări are… că prin stropirea ei, duhurile cele viclene din tot locul se gonesc şi se iartă păcatele cele mici de preste toate zilele, adică nălucirile diavoleşti, gândurile cele rele; iar mintea se curăţeşte de toate lucrurile cele spurcate şi îndreptată spre rugăciune se face… bolile goneşte şi dă sănătate sufletească şi trupească (…) toţi cei ce o primesc cu credinţă iau sfinţenie şi binecuvântare…“ (Molitf., p. 139). În casele credincioşilor, aghiazma se păstrează în loc de cinste în sticle curate, în care se pune de obicei un fir de busuioc. În caz de boală, bolnavii gustă din această apă sfinţită sau se stropesc cu ea; dacă se învecheşte nu trebuie aruncată, ci se toarnă la rădăcina florilor sau copacilor.
Pilda zilei
Cine L-a făcut pe Dumnezeu?
Un tânăr a mers la un bătrân înțelept și l-a întrebat insistent:
– Există Dumnezeu, înțeleptule? Spune-mi, te rog! Tu crezi că există Dumnezeu?
– Desigur! i-a răspuns bătrânul.
– Și crezi că El a făcut lumea?
– Bineînțeles! Cine altcineva s-o fi făcut?!
– Dar pe Dumenzeu cine L-a făcut? a întrebat tânărul.
– Tu!… i-a răspuns cu seriozitate și scurt bătrânul.
Șocat de răspuns, tânărul i-a reproșat atunci:
Eu te întreb pe tine serios, iar tu îmi spui că eu L-am făcut pe Dumnezeu?!…
– Da, și îți spun că și eu vorbesc cât se poate de serios, i-a răspuns acela. Chiar foarte serios îți vorbesc, și ia aminte de ce! Tu, prin toate cele care mă întrebi, arăți că nu cauți să-L afli pe Dumnezeu așa cum e El , ci cauți să afli un dumnezeu așa cum îl vrei tu și cum ți-l închipui tu; potrivit imaginației tale. Acest Dumnezeu pe care tu îl cauți nu este Dumnezeu adevărat. Caută să-L afli pe adevăratul Dumnezeu și să-L primești așa cum este El, nu cum Îl vrei tu! Străduiește-te să devii tu așa cum te vrea Dumnezeu, iar nu să-L modelezi pe El potrivit închipuirii tale! Primește-L așa cum este El și iubește-i voia, potrivit realității și adevărului obiectiv, și atunci Îl vei găsi și Îl vei înțelege pe deplin.
