Invităm fiecare suflet creștin să ia parte la slujbele din   cadrul fiecărei biserici în sfânta zi de duminică!

 Sfinții zilei

 Sfântul Apostol Arhip, Filimon și soția sa, Apfia.      

Duminica Înfricoșătoarei Judecăți ( a Lăsatului sec de carne); Ap 1 Corinteni 8, 8-13;9, 1-2; Ev. Matei 25, 31-46; glas 3, voscr.3.

Sfinții Apostoli Arhip, Filimon și Apfia (secolul I)
Sfântul Arhip, unul din cei șaptezeci de apostoli, a fost episcop în cetatea Colose din Frigia (Asia Mică) după sfârșitul Sfântului Epafrast, în timp ce Sfântul Apostol Pavel era întemnițat la Roma.
Filimon era un cetățean înstărit și totodată un creștin binecredincios din Colose. În casa lui se adunau creștinii din Colose și săvârșeau slujbele dumnezeiești. Mai târziu s-a învrednicit de a fi episcop.
În vremea sfinților apostoli unii episcopi erau episcopi cu scaun, adică aveau o reședință episcopală într-o cetate, iar alții erau episcopi fără scaun și mergeau prin sate și cetăți, propovăduind învățătura Mântuitorului Hristos. Filimon a păstorit ca episcop în cetatea Gaza din partea de miazăzi a Palestinei.
Apfia, soția lui, a rămas în Colose și îngrijea de creștinii din acea cetate. Casa lor nu era numai Biserică, ci și bolniță, adică spital și adăpostire pentru toți străinii. Însuși Sfântul Apostol Pavel a fost primit și îngrijit cu dragoste frățească.
Arhip, Filimon și Apfia au fost ucenicii Sfântului Apostol Pavel. Toți au slăvit pe Dumnezeu prin moarte mucenicească, în vremea prigoanei împotriva creștinilor a împăratului Nero (54-68).
În cetatea Colose era un templu ridicat în cinstea zeiței Artemida (Artemis). La o sărbătoare închinată idolilor păgânii din cetate au invadat casa lui Filimon unde creștinii participau la Sfânta Liturghie. Sfinții Apostoli Arhip, Filimon și Apfia au fost prinși în Biserică și aduși înaintea lui Artocles, conducătorul cetății Efes. La porunca acestuia, Sfinții au fost chinuiți și apoi uciși cu pietre.

În Duminica a 35-a după Rusalii, a Înfricoșătoarei Judecăți (a Lăsatului sec de carne); Ap. 1 Corinteni: 8, 8-13; 9, 1-2; Ev. Matei 25, 31-46; glas 3, voscr. 3, în Bisericile Ortodoxe din țara noastră se citește, în cadrul Sfintei Liturghii, Evanghelia despre Înfricoșătoarea Judecată făcută de Iisus Hristos la sfârșitul veacurilor, fiindcă avem înaintea ochilor minții tabloul necruțător al judecății viitoare, când vor sta înaintea Domnului nostru Iisus Hristos, Judecătorul lumii, cele două mari cete ale ființelor omenești, ceata celor drepți și credincioși, pe de o parte, și ceata celor păcătoși pe de altă parte. Pentru că în Sfânta Scriptură, nu se află un alt text care să cutremure mai puternic pe omul pământean ca această Evanghelie, pentru că nici sufletul omenesc nu va fi cuprins de o frică mai mare decât aceea de la judecata cea din urmă, când toate faptele omului, cele bune și cele rele se vor descoperi înaintea îngerilor și a oamenilor. Putem sublinia faptul că s-a rânduit Evanghelia Înfricoșătoarei judecăți tocmai înainte de intrarea în post, pentru ca, auzind noi de faptele bune ale celor de-a dreapta Domnului și de puterea covârșitoare a milosteniei, să urmăm celor drepți pe calea milei, iar pe de altă parte, auzind de osânda celor răi și zgârciți de la stânga Domnului, să fugim de păcatele lor, ca să nu moștenim văpaia focului ucigător de veci, iar, o asemenea minuțioasă pregătire pentru judecată se poate face mai bine ca oricând, în vremea Postului Mare! Pentru că două sunt judecățile la care se va prezenta fiecare suflet omenesc: una particulară, când moare omul, și alta generală, la sfârșitul veacurilor, așa cum două sunt și venirile Mântuitorului Iisus Hristos în lume: una, ca un Mântuitor smerit, când a luat chip de om, a pătimit, a murit pentru noi (Luca 2, 11), și a doua venire, va fi ca Judecător drept, când va veni pe norii cerului cu putere și slavă multă să judece tot neamul omenesc (Marcu 13, 26; Luca 21, 27), mai ales că în aceeași numărătoare divină, două sunt și căile de judecată: Mila și Dreptatea, fiindcă două sunt și cetele oamenilor la judecată: a celor drepți, care vor fi judecați după milă, și a celor netrebnici și răi, care vor fi judecați pentru păcatele lor. Iar, dacă Domnul Iisus Hristos a venit mai întâi în chip de prunc smerit și neslăvit de nimeni, acum va veni înconjurat de mulțimea cetelor îngerești, nu ca Mântuitor, ci ca un Înfricoșat Judecător, Care, după ce a pătimit și a murit pentru noi, va veni pe norii cerului cu putere și slavă multă, ca să judece tot neamul omenesc!

Rugăciunea zilei

Rugăciunea zilei de duminică 

„De vreme ce ziua Duminicii îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om, pentru aceasta iubitorule de oameni, Doamne, mă închin Ție și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari, ce ai făcut la toate zidirile Tale. Cu adevărat se bucură și se veselește inima mea când stau și cuget că numai Tu singur ești Dumnezeu, Sfânt, Înțelept, Milostiv, Purtător de grijă, Bun, Puternic, Necuprins, și în scurte cuvinte, vreo bunătate și vreo mărire nu-Ți lipsește. Mă bucur că Tu ești un Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Să se tulbure, Domnul meu, toți cei ce se închină altor dumnezei: că nu este alt Dumnezeu afară de Tine. Pentru aceasta fă să sporească creștinii la orice mărire și bunătate, de vreme ce ei numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Ți se închină și-Ți slujesc pururea cu toată inima și cu toată puterea. O, Părinte Sfinte, miluiește-mă! O, binecuvântate Fiule al lui Dumnezeu, mântuiește-ne de iad! O, Duhule Sfinte, dă-ne nouă darul Tău și acoperământul Tău! Așa, Doamne și Ziditorul meu, ascultă rugăciunile și cererile sufletului meu cel păcătos și dă-mi mie, smeritului și nevrednicului, darul Tău, ca să cinstesc astăzi această Duminică după porunca Ta și după porunca Bisericii Tale și Maicii noastre. Dăruiește-mi pocăință adevărată, ca să-mi plâng păcatele ce am făcut împotriva Împărăției Tale și împotriva sufletului meu și a aproapelui meu. Te rog, Mult Milostive Doamne, să uiți de astăzi înainte greșelile mele cele multe. După mulțimea milelor Tale, mulțumesc din toată inima mea pentru atâtea bunătăți ce-mi trimiți în toate zilele și mai vârtos pentru înnoirea sufletului meu, pentru răbdarea Ta cea mare, că nu m-ai pedepsit după mulțimea păcatelor mele, ci mă îngăduiești și-mi aștepți pocăința, ca un Iertător Bun și Milostiv. Și încă mă rog, Doamne Iisuse Hristoase, să-mi dai dar să petrec bine și creștinește întru această săptămână fără a-Ți greși, cu gândul, cu voința, cu cuvântul, cu fapta, întru mărirea și cinstea Bunei Vestiri a Sfintei Maicii Tale și a Învierii Tale celei de a treia zi și a venirii Duhului Tău celui Sfânt asupra Apostolilor. Îndeosebi mă rog pentru ajutorul Tău, Prea Bunule Stapâne, ca să mă cunosc pe mine, să mă căiesc de păcatele mele și să mă îndreptez cu mărturisirea, iar în ora morții să fiu aflat pregătit, cuminecat și cu inima curată și să fiu aflat demn de Împărăția Ta cea veșnică. Amin!”

Gândul zilei

„V-ați gândit vreodată că în afară de lumea aceasta există și cealaltă lume, cea duhovnicească? V-ați gândit vreodată să vă rugați pentru sufletele care se află în temnița lui Dumnezeu (adică în iadul refuzării lui Dumnezeu )?  V-ați gândit că există suflete care suferă îngrozitor de mult, pentru că nu au intrat în Împărăția lui Dumnezeu? Cine se va ruga pentru aceste suflete? Aceasta este cea mai mare milostenie: să ne rugăm pentru acești oameni, care sunt în temnița lui Dumnezeu și așteaptă acolo ziua judecății lor. Ele tremură la ideea că va sosi ceasul Judecății celei Mari, când vor fi judecate o dată pentru totdeauna, și acea stare nu va avea sfârșit… Aceste suflete se află într-o mare nefericire. Dacă le-ați vedea, v-ar durea foarte mult. Eu vă confirm că așa este. „În iad nu există pocăință.” Adică pocăința sufletelor care au plecat din această viață și sunt în iad nu este auzită și ascultată. Așadar, cine îi va ajuta pe acești oameni, cine îi va mântui? Biserica cea luptătoare, care suntem noi.” –  Efrem Filotheitul

 Știai că?

Judecata sufletului după moarte: Particulară și universală (Judecata de apoi), este credința în nemurirea sufletului este legată de credința în judecată, izvorând din ideea de dreptate. Exista din vremuri străvechi, deoarece și păgânii spuneau că după moarte sufletul, despărțit de trup, este supus judecății zeilor și numai după judecată își începe viața de fericire sau pedeapsă, după faptele și bunătatea sa, dincolo, în altă lume. În creștinism, dogma ortodoxă arată că judecata se face îndată după moarte, pentru fiecare om. Judecata particulară, deoarece fiecare răspunde singur de faptele sale, iar la sfârșitul veacurilor, când lumea se va sfârși și va veni a doua oară pe pământ Hristos „să judece viii și morții“, căci atunci va fi „învierea morților“ (așa cum învățăm în Crez), atunci se va face judecata de obște, universală, a tuturor, vii și morți, Judecata de apoi, după care fiecare va primi definitiv osânda sau răsplata, așa după cum a urmat în viață învățătura lui Iisus Hristos, care atunci va fi fost cunoscută de toți oamenii. Viața de dincolo e pregătită de om aici pe pământ, cei buni, care L-au iubit pe Dumnezeu și prin credință și fapte bune au stat în comuniune cu El, tot așa vor fi și în lumea cealaltă, unde se vor bucura de prezența și lumina comunicării divine. Cei răi, plini de păcate și ură, nefericiți voi fi și aici și dincolo, căci fericirea e rodul iubirii, iar nefericirea e rodul urii, care aduce numai suferință și aici și în lumea cealaltă. Starea pe care o primesc sufletele după judecata particulară, când trec în lumea cealaltă, se numește rai pentru cei drepți, virtuoși, care au trăit în credință în Dumnezeu și iad, pentru cei răi și păcătoși, așa vom rămâne până la judecata de apoi sau universală.  Când va avea loc a doua venire a Domnului (Parusia) și Judecata din urmă, nimeni nu va ști. Judecata se va face pe pământ, unde Domnul va veni pe „norii cerului“, în apropiere de Ierusalim, în „Valea lui Iosafat“ (Judecata lui Dumnezeu), după proorocia lui Ioil (Ioil 4, 2). Maica Domnului nu va fi judecată, fiind prin sfințenie mai presus de îngeri, dincolo de înviere și judecată.  

Pilda zilei

Vulturul și cocoșul

Un vultur zbura în înălțimi, se desfăta de frumusețea lumii și gândea în sinea lui: „Trec în zbor peste depărtări întinse: peste văi și munți, mări și râuri, câmpii și păduri; văd mulțime de fiare și păsări; văd orașe și sate și cum trăiesc oamenii. Dar cocoșul de la țară nu cunoaște nimic în afara ogrăzii în care trăiește și nu vede decât câțiva oameni și câteva dobitoace. Voi zbura la el și-i voi povesti despre viața lumii. ” Și vulturul a venit să se așeze pe acoperișul gospodăriei și a văzut cât de țanțoș și de vesel se plimba cocoșul în mijlocul găinilor lui și s-a gândit: „înseamnă că e mulțumit cu soarta lui; dar, cu toate astea, îi voi povesti cele ce cunosc”.

Și vulturul a început să-i vorbească cocoșului despre frumusețea și bogăția lumii. La început cocoșul l-a ascultat cu atenție, dar nu înțelegea nimic. Văzând că nu înțelege nimic, vulturul s-a mâhnit și i-a fost greu să mai vorbească cu cocoșul. La rândul lui, cocoșul, neînțelegând ceea ce-i povestea vulturul, se plictisea și-i era greu să-l asculte. Și fiecare a rămas mulțumit de soarta lui.

Așa se întâmplă atunci când un om învățat vorbește cu unul neînvățat și, încă și mai mult, atunci când un om duhovnicesc vorbește cu unul neduhovnicesc. Omul duhovnicesc este asemenea vulturului, dar cel neduhovnicesc este asemenea cocoșului. Mintea omului duhovnicesc cugetă ziua și noaptea la legea Domnului. Și se înalță prin rugăciune spre Dumnezeu, dar mintea celui neduhovnicesc e lipită de pământ sau e bântuită de gânduri.

Sufletul celui duhovnicesc se desfătează de pace, dar sufletul celui neduhovnicesc stă gol și împrăștiat. Omul duhovnicesc zboară ca vulturul spre înălțimi, simte cu sufletul pe Dumnezeu și vede lumea întreagă, chiar daca s-ar ruga în întunericul nopții; dar omul ne-duhovnicesc se bucură sau de slava deșartă, sau de bogății, sau caută desfătările trupești. Și atunci când un om duhovnicesc se întâlnește cu unul neduhovnicesc, legătura amândurora e lucru plictisitor și anevoios. – Sfântul Siluan Athonitul

Lasă un răspuns

Comentariul tău
Numele tău