Sfinții zilei
†) Sfinții Cuvioși Mărturisitori Visarion și Sofronie; Sfântul Mucenic Oprea; Sfinții Preoți Mărturisitori Ioan din Galeș și Moise Măcinic din Sibiel; Sfântul Cuvios Ilarion cel Mare
Cuvioşii Visarion şi Sofronie, mucenicul Nicolae Oprea din Sălişte, preoţii Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel au luptat împotriva impunerii pe considerente politice a acestei credinţe-compromis, între Ortodoxie şi catolicism. Prezentaţi drept “răsculaţi” şi “agitatori”, ei nu au făcut altceva decât să le spună oamenilor simpli că uniatismul nu e Ortodoxie, îndemnându-i să nu îşi lepede credinţa strămoşească. Sfântul cuvios Sofronie s-a născut în satul Cioara din comitatul Hunedoarei (astăzi Sălişte, jud. Alba), după anul 1700 într-o familie preoţească, cu numele de Stan Popovici. Sfântul cuvios Visarion, mărturisitorul a fost un cuvios monah originar din Bosnia care a trăit în secolul al XVIII-lea. S-a opus catolicizării forţate a Transilvaniei. Sfântul mucenic Oprea Miclăuş din Sălişte, cunoscut şi sub numele de Oprea Nicolae a fost un ţăran român din Transilvania de pe la mijlocul sec. al XVIII-lea. A fost un mărturisitor al credinţei ortodoxe, împotrivindu-se trecerii ortodocşilor la unirea cu Roma, lucru pentru care a fost trimis la închisoarea din Kufstein (Austria). Sfântul Sfinţit mărturisitor Ioan din Galeş a fost un preot originar din Transilvania care a trăit în secolul al XVIII-lea. El a fost închis pentru că a protestat împotriva presiunii exercitate de autorităţile Imperiului habsburgic asupra ortodocşilor pentru a-i sili să accepte unirea cu Roma şi pentru credinţa lui, a murit în închisoarea de la Kufstein (Austria). Sfântul sfinţit mărturisitor Moise Măcinic, preot în satul Sibiel din Transilvania a trăit în secolul al XVIII-lea, fiind contemporan cu preotul Ioan din Galeş. S-a opus trecerii ortodocşilor la unirea cu Roma, fiind închis de mai multe ori pentru aceasta, sfârşindu-şi cel mai probabil viaţa în închisoarea de la Kufstein (Austria). Biserica Ortodoxă Română îi prăznuieşte pe 21 octombrie.
Rugăciunea zilei
Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, la vreme de necaz şi de întristare
Preasfântă Maică a lui Hristos, Preacurată, Preabinecuvântată Maică a lui Dumnezeu, vezi cum satana mă izbeşte precum valurile mării lovesc corăbiile! El mă urmăreşte ziua şi mă tulbură noaptea. Nu am pace – sufletul meu se pleacă, duhul meu se cutremură. Grăbeşte, Preaslăvită Maică şi mă ajută! Roagă-L pe dulcele Domn Iisus Hristos să aibă milă de mine şi să-mi ierte păcatele pe care le-am săvârşit. O, Preasfântă Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, bunătatea ta cea plină de iubire este nesfârşită şi este cel mai mare vrăjmaş al puterilor iadului. Chiar atunci când cel mai mare păcătos cade în străfundurile iadului, împins de forțe diabolice, dacă acesta strigă către tine, tu eşti gata să-l eliberezi din legăturile iadului. Slobozeşte-mă şi pe mine! Priveşte cum satana vrea să mă facă să mă împiedic şi să-mi zdrobească credinţa, dar eu îmi pun toată nădejdea în Domnul. Slavă ţie, ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii! Amin.
Gândul zilei
„Urcușul către mântuire, încet, dar sigur, este să fii azi mai bun decât ieri și mâine mai bun decât azi.” – Mitropolitul Bartolomeu Anania
Știai că?
Cuvios este un titlu ce se dă călugărilor și călugărițelor, cu înțeles de cucernic, evlavios sau pios. În înțelesul bisericesc, termenul este legat de lumea monahală și de asemeni sfinților proveniți din călugări, alături de apostoli, mucenici, mărturisitori, episcopi. Cuvioșii sunt sfinții pusnici, asceți, care au părăsit lumea și s-au încredințat lui Dumnezeu, pe Care l-au adorat cu credință și răbdare, prin pustietăți și locuri lipsite de mângâiere, în toată viața lor, iar în cele din urmă ”au adormit în pace”.
Pilda zilei
Adevărata bogăţie
Un tânăr era foarte supărat că nu are mai mulţi bani, că nu-şi poate cumpăra tot ce-şi dorea. Se plimba trist pe stradă, neştiind cum să iasă din această situaţie. Dar, cum mergea el, s-a lovit deodată de cineva. Mare i-a fost mirarea să vadă că, din neatenţie, a dat peste un om sărman, fără vedere. Încerca bietul om să se ajute cu un baston şi să găsească drumul spre casă. Tânărul nostru l-a ajutat, conducându-l de braţ. Văzând cât sunt alţii de necăjiţi, tânărul nu s-a mai gândit, de atunci, decât la un lucru: cât de bogat este el. Nu avea bani pentru tot ce şi-ar fi dorit, dar avea comoara cea mai mare din lume, pe care banii nu o pot cumpăra: sănătatea cu tot ce izvorăşte din ea – putere de muncă, bucurie şi voie bună. Acum îşi dădea seama că sunt oameni care au rămas ologi în urma unor accidente. Dar picioarele sale îl puteau duce oriunde. Alţii au rămas orbi. El putea să vadă, însă, clipă de clipă, toate frumuseţile din jurul său. Există şi unii oameni care, din păcate, sunt orbi şi ologi sufleteşte, pentru că sufletul lor s-a golit de bucurie, de speranţă şi dragoste. Aceştia sunt cu adevărat nefericiţi. Cu cât vei fi mai binevoitor, cu atât sufletul tău va avea mai multă linişte. Cel rău şi zgârcit nu dă niciodată nimic, nici măcar un pahar cu apă sau un sfat, chiar dacă aceste lucruri nu l-ar costa nimic. Un astfel de om mai este cu ceva de folos celorlalţi ?
Dacă ne vom uita în jurul nostru vom vedea că nimic nu trăieşte doar pentru sine. Până şi un copac obişnuit. Chiar dacă nu ne oferă fructe, ne dă cel puţin posibilitatea să ne odihnim un minut la umbra lui.
“Cel bun vede bunătatea peste tot; cel rău, nicăieri” – Proverb.
