Invităm fiecare suflet creștin să ia parte la slujbele din cadrul fiecărei biserici în sfânta zi de duminică!
Sfinții zilei
Sfântul Apostol Iacob al lui Alfeu; Sfântul Cuvios Andronic și Atanasia. Dumunica a 20-a după Rusalii; Ap. Galateni1, 11-19; Ev. Luca 7,11-16 (Învierea fiului văduvei din Nain); glas8, voscr.6.
„În vremea aceea, S-a dus într-o cetate numită Nain şi cu El împreună mergeau ucenicii Lui şi multă mulţime.
Iar când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, şi ea era văduvă, şi mulţime mare din cetate era cu ea.
Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plânge!
Şi apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit.
Şi a zis: Tinere, ţie îţi zic, scoală-te. Şi s-a ridicat mortul şi a început să vorbească, şi l-a dat mamei lui.
Şi frică i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Prooroc mare s-a ridicat între noi şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.”
(Luca VII, 11-16. Duminica a XX-a după Rusalii)
Evanghelia de azi ne încredinţează despre faptul că Dumnezeu poate sa învie orice suflet, indiferent de cât de mort este, indiferent de păcate. Acesta trebuie numai să dorească, având libertatea de a trăi sau de a muri duhovniceşte.
Observăm că în toate cazurile de înviere săvârşite de Mântuitorul este vorba de tineri – Lazăr, fiica lui Iair, iar astăzi fiul văduvei din Nain. Aceasta pentru că, spune un Sfânt Părinte, „doar tinerii mor, cei în vârstă îşi sfârşesc viaţa”. Problema învierii tinerilor este foarte actuală.
Societatea de astăzi este un iad, din punct de vedere duhovnicesc; tinerii sunt îndemnaţi spre păcat, fără să mai aibă conştiinţa păcatului. Lor li se inoculează “normalitatea” păcatului, astfel că moartea este prezentată drept o scăpare. Pentru mulţi dintre noi este foarte simplu să vorbim despre tineri, fără a ne gândi la responsabilitatea celor mai în vârstă faţă de ei.
Cei mai mulţi dintre tineri nu sunt de vină că au anumite idei şi credinţe greşite, ci sunt de vina cei care dirijează toate aceste sisteme şi care vor da socoteală în faţa lui Hristos.Şi ei sunt dirijaţi, la rândul lor, de cel mai mare manipulator şi complotist care este diavolul.
Dacă sunt diferenţe între cei tineri şi cei în vârstă, acestea sunt consecinţa faptului că nu ne rugăm cum trebuie, nu suntem atenţi şi nu avem pocăinţă şi smerenie la rugăciune. De fapt, cei tineri şi cei în vârstă se roagă diferit, de multe ori pentru alt fel de lucruri, care în cele din urmă arată modurile diferite de a gândi, de a acţiona şi de a simţi diferit.
Rugăciunea zilei
Rugăciune pentru harul Duhului Sfânt
”Binecuvântat eşti, Doamne, Stăpâne atotţiitorule, Care ai luminat ziua cu lumină de soare şi noaptea ai făcut‑o să lucească cu raze ca de foc; Cel ce ne‑ai învrednicit pe noi să trecem lungimea zilei şi să ne apropiem de începutul nopţii. Ascultă rugăciunea noastră şi a întregului Tău popor şi ne iartă nouă, tuturor, păcatele noastre cele de voie şi cele fără de voie. Primeşte rugăciunile noastre cele de seară şi trimite mulţimea milei Tale şi a îndurărilor Tale peste moştenirea Ta. Ocroteşte‑ne pe noi cu sfinţii Tăi îngeri; întrarmează‑ne pe noi cu armele dreptăţii Tale. Îngrădeşte‑ne pe noi cu adevărul Tău; păzeşte‑ne pe noi cu puterea Ta; mântuieşte‑ne pe noi de toată primejdia şi de tot vicleşugul celui potrivnic; şi ne dăruieşte nouă şi această seară, cu noaptea ce vine (şi toate zilele vieţii noastre), desăvârşită, sfântă, paşnică, fără păcate, fără sminteală, fără nălucire. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi pentru ale Tuturor Sfinţilor, care din veac au bineplăcut Ţie.”
Gândul zilei
„ Pocăința trezește; lacrimile ciocnesc în ușa cerului, iar smerenia o deschide.”- Ioan Scărarul
Știai că?
Anatema semnifică o excludere care se aplică clericilor și mirenilor. Aceasta își are originea, fiind folosită de către Pavel și mai târziu de către biserică cu scopul excomunicării. Anatema este de două feluri: anatema mică și anatema mare. Mica anatemă reprezintă refuzul acordării titlului de preot. Marea anatemă semnifică excluderea din cadrul bisericii.
Pilda zilei
Cum arată sufletul în lumina lui Hristos?
Cine vrea să vadă cum arată sufletul său, trebuie să-l privească prin lumina lui Hristos.
De pildă, închide-te într-o casă când afară este o zi plină de soare, fă întuneric în cameră, trage draperiile, dar lasă numai o gaură mică prin care să pătrundă o rază a soarelui. În cameră este curățenie lună, totul pare perfect curat. Dar iată, când pătrunde o rază de lumină, ce să vezi? În lumina ei se vede un nor întreg de praf care plutește în aer. Așa e, frate creștine, și cu omul care nu se vede în lumina lui Hristos. Lui i se pare că este foarte curat și că-și face datoria de creștin zicând:”N-am furat, n-am tâlhărit, n-am înșelat, n-am omorât pe nimeni…”
Dar vai, în lumina lui Hristos viața noastră se vede cu totul altfel, se vede încărcată de păcate și dintr-o altă perspectivă. Așa și noi frați creștini, începem să lucrăm la mântuirea sufletului nostru abia atunci când lumina lui Hristos descoperă mulțimea păcatelor noastre. În duhul lumii acesteia niciodată nu ne vom cerceta adâncul sufletului și întotdeauna grija vieții noastre condusă de filosofia modernității se va întreba doar: ”Cum să mă distrez mai bine? Cum să petrec? Cum să-mi satisfac toate dorințele?”.
