Sfinții zilei
Sfânta Cuvioasă Teodora din Alexandria; Sfântul Cuvios Eufrosin bucătarul.
Gândul zilei
„Fiecare cuvânt pe care-l rostesc, fiecare fapt pe care-l săvârşesc, fiecare gând care-mi trece prin minte devin importante, unice, ireversibile şi fie se află în ,, acord ” cu nădejdea mea în Hristos, fie în opozitie cu aceasta. Însuşi timpul, pe care de obicei îl ,, risipim ” atat de uşor, se descoperă în adevăratul său sens, fie ca timp al mântuirii, fie al osândei.”- Părintele Alexander Schmemann
Rugăciunea zilei
„Doamne, învaţă-mă ce să vorbesc, cum să vorbesc, cât să vorbesc, când să vorbesc şi când să tac, cum să mă comport în familie şi societate, cum să mă îmbrac, spre a fi pildă înaintea oamenilor, spre lauda numelui Tău Celui Sfânt şi a credinţei noastre ortodoxe, spre a nu fi sminteală, sau pricină de poticneală, ori de păcătuire pentru alţii. Dă-mi Doamne, în tot timpul şi în tot locul povăţuieşte-mă şi mă sprijineşte în toate cele de folos, dăruieşte-mi să primesc cu linişte sufletească tot ce-mi va aduce clipa ce urmează şi în toate întâmplările neaşteptate, nu mă lăsa să uit că totul vine de la Tine; învaţă-mă să le primesc cu sufletul liniştit şi întărit în credinţă căci peste toate este Sfântă Voia Ta.Amin!”
Pilda zilei
Inimă bună!
La un croitor vestit, vine-o inimă rănită
Și cu ochii plini de lacrimi, cere să fie cusută!
Croitorul o privește, plin de milă și căldură
Și încearcă să-i găsească fir și petec pe măsură!
El o coase și-o „descoase”
Despre ce s-a întâmplat,
Știind că nu-i prima dată, când vine la reparat!
Ea sfioasă-și pleacă ochii:
Știu, că nu te-am ascultat!
Mai repară-mă o dată și promit că nu mai fac!
Scuturându-și capul, trist,
Croitorul o întreabă:
Scuză-mă, dar nu rezist….cum de ești așa de bleagă?
Te-am cusut de-atâtea ori, sfaturi bune eu ți-am dat,
Îsă nu trece prea mult și vii iar la reparat!
Milă-mi este-acum de tine… ciudă-mi e că nu m-asculți,
S-alegi cu mai multă grijă și să știi când să renunți!
Te-arunci cu capu’-nainte,
Crezând că stau brațe întinse,
Te trântești cu toată forța de zid și de uși închise!
Uită-te și tu la mine, că-s bătrân și nu mai pot,
Teamă-mi e de ziua-n care, n-am să pot pune la loc
Bucățelele pe care le-ai împrăștiat prin lume…!
Ai să pierzi inconștient-o chiar și sufletul din tine!”
Fiecare „împunsătură” care-i provoca durere,
O primea ca pe-o pedeapsă: resemnată în tăcere!
Croitorul puse firul, tare, ca dojana grea!
Sper c-această cusătură, să îți fie ultima!
Fiecare inimă cred că a fost la croitor,
Cu o rană de cuvânt, de iubire, sau de dor!
Cred că ați ghicit desigur croitorul cel sărman,
Vestit, plin de iscusință…este creierul uman!
Dacă inima ar fi de natură ascultătoare,
Poate n-ar mai fi nevoie, creierul, să o repare!
Sursa: Realitatea Spirituala
