Pe data de 14 iulie a fiecărui an se face pomenirea Sfântului Achila, Sfântul Mucenic Iust și Iraclie și Sfântul Cuvios Nicodim Aghioritul.
Ortodoxe: Sf. Ap. Achila; Sf. Mc. Iust și Iraclie; Sf. Cuv. Nicodim Aghioritul
Greco-catolice: Sf. Ap. Aquila, din cei 70; Sf. Aep. Iosif Mărturisitorul
Romano-catolice: Sf. Camil de Lellis, preot
Biserica Ortodoxă îi pomenește, la 14 iulie, pe Sfântul Apostol Achila, unul dintre cei 70 de apostoli, și pe Sfântul Cuvios Nicodim Aghioritul, una dintre cele mai importante personalități ale spiritualității ortodoxe.
Sfântul Apostol Achila
Sfântul Apostol Achila, originar din Pont și de neam iudeu, a locuit împreună cu soția sa, Priscila, la Roma înainte de a primi credința în Hristos. Cei doi au devenit ucenici apropiați ai Sfântului Apostol Pavel, care l-a hirotonit pe Achila episcop.
După edictul emis în anul 49 de împăratul Claudiu, prin care iudeii au fost alungați din Roma, Achila și Priscila s-au refugiat la Corint. Acolo l-au întâlnit pe Sfântul Pavel, alături de care au desfășurat o intensă activitate misionară.
Ulterior, cei doi soți l-au însoțit pe Apostolul Pavel până la Efes, unde au rămas pentru o vreme. După moartea împăratului Claudiu, s-au întors la Roma, iar mai târziu au revenit la Efes, unde au fost alături de Sfântul Apostol Timotei.
În Epistola către Romani, Sfântul Pavel îi amintește cu recunoștință pe Priscila și Achila, numindu-i „împreună-lucrători” ai săi și subliniind că și-au pus viața în primejdie pentru a-i salva propria viață.
Potrivit tradiției bisericești, Sfântul Achila a fost ucis de necredincioși, primind astfel cununa muceniciei. Sfinții Achila și Priscila sunt prăznuiți împreună la 13 februarie, iar la 14 iulie este cinstit în mod deosebit Sfântul Achila.
Sfântul Cuvios Nicodim Aghioritul
Sfântul Cuvios Nicodim Aghioritul s-a născut în anul 1749, în insula Naxos din arhipelagul Ciclade. A studiat la Smirna, unde s-a remarcat prin cunoașterea aprofundată a scrierilor Sfinților Părinți, a aghiografiei și a dreptului canonic.
La vârsta de 26 de ani a intrat în monahism la Mănăstirea Dionisiu din Sfântul Munte Athos, primind numele de Nicodim. După o perioadă de ascultare, a fost însărcinat cu îndatoriri de secretar și citeț.
Un moment important al activității sale a fost colaborarea cu Sfântul Macarie al Corintului, care i-a încredințat revizuirea și pregătirea pentru tipar a Filocaliei, una dintre cele mai importante colecții de texte dedicate vieții duhovnicești și rugăciunii. Tot el a lucrat la editarea altor opere de referință, precum Everghetinos și Tratatul despre Sfânta Împărtășanie.
Dorind să-l întâlnească pe Sfântul Paisie de la Neamț, Nicodim a pornit spre Moldova, însă o furtună l-a împiedicat să-și continue călătoria. A considerat acest episod drept un semn al voii lui Dumnezeu și s-a retras într-o chilie din Capsala, unde s-a dedicat rugăciunii și copierii manuscriselor.
În anul 1782 s-a stabilit pe o mică insulă din apropierea Eubeei. Acolo a scris una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale, „Paza celor cinci simțiri” (cunoscută și ca „Manualul sfaturilor bune”), o amplă sinteză a învățăturilor Sfinților Părinți despre paza minții, a simțurilor și despre viața duhovnicească.
Printre cele mai importante contribuții ale sale se numără și „Pidalionul”, o antologie a Sfintelor Canoane publicată pentru prima dată la Leipzig în anul 1800, precum și „Sinaxarul”, lucrare care reunește viețile sfinților Bisericii.
Sfântul Nicodim Aghioritul a trecut la Domnul la 14 iulie 1809. Canonizarea sa a fost proclamată oficial de Patriarhia Ecumenică la 31 mai 1955, în timpul patriarhului Atenagora I.
sursă: Viețile Sfinților - paginiortodoxe.tripod.com)
