SFÂNTUL SFINȚIT MUCENIC CLEMENT, EPISCOPUL ANCIREI. SFÂNTUL MUCENIC AGATANGHEL

Sfântul Sfințit Mucenic Clement, Episcopul Ancirei; Sfântul Mucenic Agatanghel; Sfinții Părinți de la Sinodulal VI-lea Ecumenic.

Sfântul Clement era din Ancira Galatiei (astăzi Ankara, în Turcia), s-a născut din tată păgân şi  mamă creştină, cu numele de Sofia, către anul 258. De la vârsta de 12 ani, după moartea părinţilor săi, s-a dedicat slujirii lui Dumnezeu, iar pentru viaţa lui înţeleaptă a fost făcut preot la 18 ani şi arhiereu la 20 de ani. Şi se nevoia cu propovăduirea dreptei credinţe, pe timpul domniei păgânilor împăraţi Diocleţian (284-305) şi Maximian (286-305), amândoi aprigi prigonitori ai creştinilor. Fiind prins, a suferit cumplite chinuri de la dregătorul Ancirei, care, uimit de răspunsurile lui şi de tăria cu care primea chinurile, l-a trimis la Roma, la împăratul Diocleţian. Acolo, după ce a fost iarăşi torturat, a fost aruncat în temniţă, unde a botezat pe mulţi păgâni care văzuseră chinurile lui, printre care şi pe Agatanghel, roman de neam. Apoi a fost trimis împăratului Maximian, în Nicomidia, împreună cu alţi creştini, iar Agatanghel s-a ascuns în corabia care îl ducea pe Sfântul Clement, deoarece nu voia să se despartă de el, însoţindu-l până la sfârşitul mucenicesc.Fericiţii Clement şi Agatanghel, stând în faţa a doi împăraţi şi a nouă guvernatori, în felurite cetăţi şi mărturisind cu tărie credinţa lor în Hristos, au fost daţi la tot felul de chinuri. După ce au îndurat temniţa şi chinurile vreme de 28 de ani, au fost duşi iarăşi în Ancira, unde Sfântul Agatanghel a fost ucis într-o zi de 5 noiembrie prin tăierea capului, după multe chinuri. Iar Sfântul Clement, sosind luna ianuarie, a ieşit din temniţă prin voia lui Dumnezeu şi a început să slujească Liturghia într-o peşteră unde se adunau creştinii. În 23 ianuarie, anul 312, prorocind despre moartea sa şi despre apropiata pieire a împăraţilor păgâni, Sfântul a fost ucis de dregătorul Ancirei chiar în faţa Sfântului prestol, împreună cu diaconii săi, Hristofor şi Hariton. Biserica pomeneşte şi pe Sfântul Agatanghel în aceeaşi zi de 23 ianuarie, ca pe unul ce a fost părtaş pătimirilor de mulţi ani ale Sfântului Clement. Moaştele Sfântului Clement al Ancirei au fost mutate la Constantinopol, în două biserici închinate lui, de unde o parte a fost furată şi dusă în Apus de cavalerii Cruciadei a patra (anul 1204), iar cealaltă parte se află acum în Grecia (la Mănăstirile Prussos, în Evritania, Zografu, pe Muntele Athos şi Faneromeni în insula Salamina). 

Sinodul al VI-lea Ecumenic s-a ținut la Constantinopol în anii 680-681, fiind convocat de Sfântul Împărat Constantin cel Nou. Cunoscut și ca al treilea Sinod de la Constantinopol, acesta a condamnat erezia monotelită. La un secol aproape după Sinodul de la Calcedon, datorită faptului că populația care nu a îmbrățișat hotărârile și a rămas monofizită era la extremitățile imperiului, Împăratul Heraclius s-a confruntat cu infidelitatea acestor populații față de Imperiul Bizantin, perșii pătrunzând practic în interiorul imperiului și cucerind toate teritoriile ocupate de populația aceasta monofizită. Atunci el a găsit o soluție de compromis pentru a-i uni pe monofiziți cu ortodocșii îmbrățișând o învățătură greșită din Egipt, numită monotelită, care arăta că în Persoana Mântuitorului Iisus Hristos ar exista o singură voință, o singură lucrare. Pe parcursul timpului, până în anul 689 când împăratul Constantin al IV-lea Pogonatul a avut înțelepciunea să convoace un sinod ecumenic pentru a înlătura această erezie au avut loc foarte multe dezbateri, foarte multe activități de apărare a învățăturii corecte din partea unor Sfinți Părinți printre care s-a evidențiat în mod cu totul deosebit Sfântul Maxim Mărturisitorul. Împărații bizantini optau pentru acest compromis pentru a păstra plinătatea Bisericii și unitatea imperiului. Numai că înțelepciunea de care a dat dovadă Împăratul Constantin al IV-lea, supranumit și Pogonatul, a fost spre binele Bisericii. Acesta a convocat al VI-lea Sinod Ecumenic în Sala Boltită a Palatului Imperial Trulan, drept pentru care s-a numit Sinodul I Trulan la 9 noiembrie 680. Lucrările s-au desfășurat pe parcursul a 18 ședințe până la 16 septembrie 681, s-au promulgat 102 canoane și s-au evidențiat în special apărătorii Ortodoxiei, Patriarhul Gheorghe al Constantinopolului cu suita sa de episcopi, dar și episcopul Romei Papa Agaton care a acționat prin intermediul unor preoți pe care i-a delegat. Au participat 174 de părinți episcopi și învățătura de credință care s-a formulat a fost aceea că în Persoana Mântuitorului Iisus Hristos există două voințe sau energii: voința omenească, voință dumnezeiască. Voința omenească și lucrarea omenească urmând întru totul voinței și lucrării dumnezeiești.”
Pomenirea Sfinților Părinți de la al șaselea Sinod Ecumenic se mai face și în a noua duminică de după sărbătoarea Rusaliilor.

Știai că?

Sinod în cadrul instituţiei Bisericii, este adunarea episcopilor (ierarhilor) în scopul de a dezbate problemele ei specifice. Problemele de doctrină şi de disciplină (canonice), care stau la baza întregii Biserici creştine, s-au fixat în răstimpul primelor opt veacuri, în cadrul celor şapte Sinoade ecumenice, numite astfel pentru că episcopii participanţi reprezentau întreaga Biserică din imperiu (şi din Răsărit şi din Apus), Sinoade pe care Biserica Ortodoxă le recunoaşte şi le respectă hotărârile. După înfiinţarea Statelor naţionale, Biserica Ortodoxă s-a organizat de sine în fiecare Stat. Astfel s-a organizat şi Biserica Ortodoxă Română, având ca for suprem Sfântul Sinod (la care participă ierarhii din toate provinciile ţării), pentru rezolvarea problemelor ei generale, de ordin spiritual, disciplinar şi administrativ, cu atribuţia de a păstra unitatea dogmatică, canonică şi a cultului, atât în Biserica Ortodoxă Română, cât şi cu Biserica Ecumenică a Răsăritului şi cu celelalte Biserici Ortodoxe. În Biserica Ortodoxă, Sinodul este compus din: patriarh, mitropoliţi, arhiepiscopi, arhierei vicari, episcopi, episcopi vicari, vicari patriarhali. Preşedinte este patriarhul. Sinodul se întruneşte în două sesiuni anuale, iar la nevoie se convoacă în sesiune extraordinară. La consfătuirile Sfântului Sinod pot fi chemaţi reprezentanţi ai clerului (de mir şi mănăstiresc) şi ai învăţământului teologic.

Sursa: Realitatea Spirituala