Sfântul Tarasie s-a născut în jurul anului 730 (secolul al VIII-lea) în Constantinopol, unde a primit o educație aleasă, provenind dintr-o familie nobilă, părinţii săi se numeau Gheorghe şi Eucratia. Urmând pilda tatălui său, Tarasie a ajuns la dregătoria de sfetnic împărătesc.
Cu toate că avea o funcţie mare, Tarasie trăia în taină o viaţă de adâncă evlavie. În acea vreme, Biserica lui Hristos era tulburată de erezia iconoclastă. În 752 se ţinuse la Constantinopol un sinod în cadrul căruia această erezie biruise. De aceea, mulţi creştini nu îndrăzneau să mărturisească învăţătura cea adevărată a Bisericii, moştenită de la Sfinţii Apostoli, conform căreia cinstirea icoanelor este permisă. În urma acelui sinod, împăraţii i-au întemniţat pe mulţi creştini care nu voiau să ardă sfintele icoane.
În acele vremuri tulburi, ochii tuturor erau îndreptaţi spre Sfântul Tarasie pentru ca el să devină Patriarh al Constantinopolului. Însăşi împărăteasa Irina (797-802) l-a îndemnat să accepte înalta slujire. Sfântul Tarasie a primit aceasta, dar cu un singur preţ: împărăţia Bizanţului să adune într-un sinod pe toată lumea, pe solii întregii creştinătăţi, aşa încât să se refacă unitatea de credinţă. Împărăteasa Irina a primit acest sfat, iar Sfântul Tarasie a fost sfinţit Patriarh al Constantinopolului şi a fost convocat astfel cel de-al 7-lea Sinod Ecumenic de la Niceea, în anul 787. La sinod, erezia iconoclastă a fost osândită, iar dreapta credinţă statornicită, şi anume aceea că cinstirea icoanei nu merge la icoana însăşi, ci la chipul înfăţişat pe ea.
Deci, cârmuind Biserica lui Hristos timp de 22 de ani, Sfântul Tarasie s-a mutat în pace la Domnul în 25 februarie 806. Sfântul a fost înmormântat în Mănăstirea Tuturor Mucenicilor, pe care el însuși a construit-o în Bosfor. La mormântul său au avut loc multe minuni.
Rugăciune către Sfântul Ierarh Tarasie
„Tot ce a fost pământesc în trupul tău, ai lepădat, prin ostenelile înfrânării, Sfinte Ierarhe Tarasie și viață întocmai cu a îngerilor ai petrecut pe pământ. Pentru aceasta te-au primit Cetele celor fără de trup pe tine cel ce neîncetat strigai Ziditorului: pe Tine Te preaînălțăm întru toți vecii.
Ca un chip însuflețit și ca un stâlp viu al faptelor bune și al credinței, stând de față, strigi neîncetat cu faptele și cu cuvintele, înțeleptule și pe toți credincioșii îi îndemni să te urmeze. Pentru aceea și ei uitându-se la tine, te cinstesc cu pomenire nepieritoare, Sfinte Ierarhe Tarasie.
Cu adevărată cunoștință îmbogățindu-ți turma ta, Părinte Tarasie, pe cei nesupuși i-ai dezbrăcat de cunoștința cea mincinoasă, cuvioase și i-ai arătat lipsiți și săraci la minte. Pentru aceea, după vrednicie credincioșii te mărim, ca pe un propovăduitor al adevărului. Amin!”
Sursa: Realitatea Spirituala
