Sfinții zilei
Sfântul Apostol Filip, unul dintre cei7 diaconi; Sfântul Ierarh Teofan Mărturisitorul, Episcopul Niceii.

Sfântul Apostol Filip diaconul s-a născut în Cezareea Palestinei şi a trăit pe vremea Apostolilor. Era căsătorit şi avea patru fiice prorociţe. A fost ales şi sfinţit diacon de Sfinţii Apostoli şi împreună cu Sfântul Arhidiacon Ştefan se îngrijea de săraci şi de văduve, precum şi de împărţirea hranei. După mucenicia Sfântului Ştefan, diaconul Filip a propovăduit Evanghelia în Samaria. Răpit de îngerul Domnului, a primit poruncă să meargă pe calea ce coboară de la Ierusalim spre Gaza şi, mergând, a aflat pe famenul etiopian, dregător al Candachiei, împărăteasa Etiopiei, care citea fără să înţeleagă ceva din cartea prorocului Isaia. Pe acest famen, diaconul Filip l-a botezat, făcând din el cel dintâi propovăduitor al credinţei creştine în Etiopia. Sfântul Filip a fost apoi hirotonit de Sfinţii Apostoli episcop şi trimis în cetatea Trales din Asia. Acolo a întemeiat biserici şi a săvârşit multe minuni spre slava lui Dumnezeu şi binele oamenilor.

Gândul zilei

„Când se vede demonul mândriei că prinde rădăcină ?! Când îți vezi fratele pe o treaptă mai sus decât tine și nu poți să te bucuri, ci fie îl pedepsești cu pricinuirea durerii de suflet; fie îl tragi de picior; fie îi născocești fel de fel de minciuni față de semeni, numai- numai să-l murdărești cu sminteala ta, iar pe ceilalți îi îndepărtezi de el. Luare-aminte doară, pe tine te murdărești, nu pe el. Când vezi că tu nu poți face ce face el, dar judeci și pizmuiești și nu vezi și crucea prin care acel om a dobândit harismele pe care le are și prin care face lucrarea Domnului. Când pretinzi că ești smerit, dar de fapt ești mult departe de a ști măcar să iubești și să dăruiești. Smerenie fără iubire curată nu există. Și nu uitați, dragii mei, că mândria și minciuna merg braț la braț cu căderea din pacea lăuntrică.”- Părintele Contantin Galeriu.

Rugăciunea zilei

Rugăciunea către Sfântul Filip

„Nor purtător de ploaie duhovnicească, cu adevărat te-ai arătat celor de pe pământ. Adăpând inimile celor de pe pământ, ca pe o ţarină în taină. Că înconjurând cu cuvântul, ai adăpat marginile. Și ca nişte ploi verşi miruri din sicriu. Pentru aceasta, suflând în inimile cele credincioase, mireasma Duhului ai adunat într-însele, Sfinte Apostole Filip. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. Ca o lumină ai fost trimis în chip de săgeată, Apostole, cu luminoase raze luminând pe cei ce cu credinţă strigă: Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

Acum învrednicindu-te de Slava Cea Negrăită şi de Lumina Cea Neînserată, unde este veselia cea nespusă, unde este bucuria cea neîncetată, în biserica celor întâi-născuţi, unde sunt locaşurile drepţilor, roagă-te pentru toţi creştinii, Sinte Apostole Filip, Preaînţelepte.

Izgonitor de demoni arătându-te şi luminător celor din întuneric văzându-te, ai arătat pe Soarele care a strălucit din Fecioară. Şi capiştile idoleşti sfărâmând, ai ridicat Biserici, fericite, spre Slava Dumnezeului nostru. Pentru aceasta pe tine te cinstim şi Dumnezeiască pomenirea ta strălucit o prăznuim şi cu un glas strigăm către tine, Sfinte Apostole Filip: roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Cu toată dragostea te-ai Alăturat de Cuvântul lui Dumnezeu, Cel Ce S-a Întrupat, Apostole, ucenic Lui făcându-te şi Dumnezeiască slugă şi de Taine grăitor. Pentru aceasta de Dânsul fiind trimis la păgâni, ai propovăduit venirea Lui, strigând: pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. Cu toţi cinstiţii Apostoli şi cu proorocii şi cu purtătorii de chinuri, Sfinte Filip, cu cuvioşii, cu ierarhii şi cu drepţii, cu Născătoarea de Dumnezeu roagă-te, să dăruiască dezlegare de greşeli şi curăţire de multe păcate, celor ce cu credinţă săvârşesc de lumină purtătoare şi Dumnezeiască pomenirea ta.

Pilda zilei

Un om găseşte un şarpe pe moarte arzând întru-un foc. Decide să îl scoată de acolo, dar când o face, şarpele în muşcă. Din cauza durerii, omul îl scapă iar şarpele cade înapoi în foc. Bărbatul încearcă din nou să-l scoată din foc şi este încă o dată muşcat. Între timp un bărbat care trecea prin zonă se apropie şi îi spune:
– Scuză-mă, dar eşti încăpăţânat! Nu inţelegi că de fiecare dată când încerci să-l scoţi din foc, te va muşca?
Bărbatul îi răspunde:
 – Natura şarpelui este să muşte, iar a mea este să ajut. Lucrurile acestea nu se vor schimba niciodată. Astfel, cu ajutorul unei sârme, bărbatul scoate şarpele din foc, salvându-i viaţa.


Sursa: Realitatea Spirituala

Lasă un răspuns

Comentariul tău
Numele tău