Să îl avem permanent în inimă pe Dumnezeu şi să ne rugăm, căci rugăciunea nu este strigăt în pustiu!

Sfinții zilei
Sfântul Cuvios David din Tesalonic; Sfântul Ierarh Ioan, Episopul Goției.

Sfântul David s-a născut şi a crescut în cetatea Tesalonicului şi prin curăţia sa sufletească s-a arătat ca un înger în trup. Şi-a părăsit prietenii şi averea şi a mers la Mănăstirea Cuculiaton, unde s-a făcut monah. A rămas acolo, nevoin­du-se în post şi rugăciune şi păzind toată fapta bună, iubind mai ales înfrânarea şi smerenia, ca unul ce socotea că traiul îmbelşugat aduce trândăvia sufletului, iar alergarea după laude întunecă şi risipeşte faptele bune. Deci, trăind în înfrânare, post şi rugăciune, admira cu deosebire viaţa Sfântului Simeon Stâlpnicul şi răbdarea Sfântului Daniil Stâlpnicul. Aşa a crescut în inima sa dorinţa de a se face următor acestor doi mari sfinţi ai Bisericii. Drept aceea, făcân­du-şi un cuib într-un migdal, s-a legat pe sine ca trei ani să nu se coboare de acolo. Din acel loc predica cuvântul lui Dumnezeu, alinându-i pe cei care veneau la el. După trei ani în care a îndurat arşiţa soarelui şi gerul cumplit, s-a coborât de acolo într-o chilie făcută de ucenicii săi, fiind multora povăţuitor. Trimis fiind de mitropolitul cetăţii sale, a mers la Constantinopol la împăratul Iustinian (527-565), pe care l-a impresionat prin înţelepciunea sa, dar mai ales pentru nepătimirea trupului său, căci luând în mână cărbuni aprinşi şi tămâind pe împărat, focul nu-i ardea mâna. S-a mutat în pace la Domnul în apropierea Tesalonicului.

Rugăciunea zilei

Troparul Sfântului Cuvios David din Tesalonic, Glasul 8

„Întru tine părinte cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea ai urmat lui Hristos; şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte David, duhul tău.”

Gândul zilei

„Plăcută este o câmpie cu flori, un paradis, dar cu mult mai plăcut este a citi Scripturile. Acolo sunt flori care se ofilesc, aici sunt înțelesuri care înfloresc; acolo un zefir care adie, aici adierea Duhului Sfânt; acolo sunt spini care o împrejmuiesc, aici pronia lui Dumnezeu stă la temelie; acolo cântă greierii, aici profeții glăsuiesc; acolo plăcerea de a privi, aici folos din citire. Paradisul este într-un loc, Scripturile sunt pretutindeni în lume.” – Sfântul Ioan Gură de Aur.

Știai că?

Lipsa gustului pentru singurătate şi linişte, aceasta este boala omului contemporan. Foarte multă lume evită liniştea, singurătatea, timpul liber, fiindcă nu are nimic altceva cu care să-şi umple acest gol: oamenii aceştia au nevoie să audă vorbindu-se, să aibă păreri, să fie mereu pe baricade pentru a-şi crea iluzia unei vieţi efervescente şi foarte pline. Însă viaţa cu Dumnezeu începe atunci când cuvintele şi gândurile se liniştesc, când problemele vieţii pământeşti trec pe planul doi, iar în sufletul omului se deschide larg un loc pe care Dumnezeu vine să Îl umple cu prezenţa Sa. Sfinţii Părinți spun adesea că rugăciunea născută din linişte trebuie să fie simplă şi sobră, fără multe cuvinte. Starea celui care se roagă este asemănătoare aceleia a unei legături dintre tată şi fiu: „Nu face pe deşteptul în cuvintele rugăciunii tale! Căci gânguritul simplu şi nemeşteşugit al copiilor a înduioşat pe Tatăl lor cel din Ceruri. Nu te porni la vorbărie, ca nu cumva prin căutarea cuvintelor să ţi se împrăştie mintea. Un cuvânt al vameşului L-a făcut pe Dumnezeu îndurător şi un cuvânt spus cu credinţă l-a mântuit pe tâlhar. Multa vorbire în rugăciune pricinuieşte minţii năluciri şi împrăştiere. Iar un singur cuvânt o adună.”- Sfântul Ioan Scărarul, Scara dumnezeiescului urcuş.

Pilda zilei

Ceas cu ceas și dor cu dor

DOAMNE, Dumnezeule, numele Tău este IUBIRE! Te rog, să nu mă alungi de la Fața Ta, din cauza păcatelor mele celor multe!
DOAMNE, numele Tău este PUTERE! Te rog, întărește-mă, să nu atingă ura, sufletul meu!
DOAMNE, numele Tău este PACE! Te rog, să dai pace sufletului meu, care este mult tulburat!
DOAMNE, numele Tău este MILĂ! Te rog, să nu âncetezi a ma ierta, de câte ori mă căiesc și mă spovedesc prin duhovnic!
„Ceas cu ceas și dor cu dor, Slavă urc, slavă cobor, Prea mi-s vreme, prea mi-s trup, Prea mă frâng și prea mă rup, Și mi-i teamă c-am să pier, Pe drumeagul către cer, Că prea-i lungă, această cale, Pân’ la Raiurile Tale, Și-a-nceput în mine Doamne, Să se-nsere, să se-ntoamne”.
– Preot Ioan.

Sursa: Realitatea Spirituala