Sfinții zilei
Înainte-prăznuirea Adormirii Maicii Domnului; Sfântul Proroc Miheia.
Prohodul Maicii Domnului este o rugaciune plină de evlavie, integrata în cultul Bisericii noastre, creând un paralelism între momentul Răstignirii și Invierii Mântuitorului și adormirea și apoi ridicarea la ceruri a Nascatoarei de Dumnezeu. Această slujbă este așezată de Biserica după modelul Prohodului Domnului nostru Iisus Hristos din Vinerea Sfintelor Patimi. Adică, la fel, și în ajunul sărbatorii Adormirii Maicii Domnului, în mijlocul bisericii, la slujba Vecerniei sau a Privegherii, se scoate în mijlocul sfântului lăcaș epitaful pe care este reprezentată icoana Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. In același timp, Prohodul Maicii Domnului cuprinde și referințe de natură istorică legate de împrejurarile în care s-a săvârșit și s-a mutat la ceruri Născătoarea de Dumnezeu. Intreaga scriere este o Liturghie a întregii creații văzute și nevăzute, care slujește Maicii Domnului și se bucură că, deși se mută din viața aceasta, rămâne de-a pururea mijlocitoare, rugătoare și împreună lucratoare a mântuirii întregului neam omenesc. In cadrul acestei slujbe, alcătuită din trei stări, preoții stau în jurul sfântului epitaf. Toate cântările sunt de bucurie, pentru că Maica Domnului s-a bucurat atunci când i s-a vestit mutarea la ceruri de către Arhanghelul Gavriil. Odată cu Adormirea Maicii Domnului, Născatoarea de Dumnezeu devine Maica noastra care se roaga pentru toata Biserica. Cântarea Acatistului spune:
„Bucura-te cea plina de dar, care întru adormirea ta nu ne lasș pe noi! – (Sursa: Creștinortodox.ro).
Gândul zilei
„Maica Domnului, în praznicul Adormirii Sale, își arată dragostea neadormită.
Prunc fiind credeam că mamele nu dorm niciodată, cel mult ațipesc câte o clipă. Mama, Dumnezeu să o ierte, era trează când mă sculau zorile și când înserarea îmi lipea pleoapele a odihnă și visare. Măicuța Domnului nu putea să rămână „întru adormire” de grija noastră a păcătoșilor. De aceea, o clipă a ațipit și, iute, Fiul a trezit-o ca să ne poarte de grijă. Mormântul gol este darul ei pentru a ne întări credința în Înviere, este pedagogia maternă, a faptei ce ne luminează, atât cât îi rămânem fii.” – Preot Dragoș Gabriel.
Rugăciunea zilei
Fragment din Prohodul maicii Domnului
„Fericimu-te toti,
O prea sfântă Maică,
Inchinandu-ne cinstitei tale mutări,
Cea de care îngerii s-au minunat.
Te mărim pe tine,
Maică a lui Hristos,
Care fără de sămânță ai zămislit
Și a a ta mutare toți o preamărim.
Fericimu-te toți,
Maică a lui Hristos
Ceea ceai pricinuit pe noul Adam,
Și-adormirea-ți cu credință o cinstim.
Maica Preacurată să ne ocrotească nencetat pe toți, mijlocind la dulcele ei Fiu și Dumnezeu pentru mântuirea sufletelor noastre!
Pilda zilei
Mica Biblie
În timpul celui de-al ll-lea Război Mondial un detaşament de soldați de pe front se aflau în ofensivă. Din când în când cineva cădea, lovit de un glonţ sau obuz inamic. Lângă unul dintre cei căzuți, un prieten s-a aplecat şi a fost mirat să descopere că soldatul era încă în viață. Glonţul a străpuns doar haina, dar nu era sânge! Ce armură a apărat soldatul?
Din buzunarul hainei prietenului său rănit, salvatorul scoase o mică Biblie, pe care acela o purta mereu cu el. Pe copertă era o gaură arsă pe margini. Glonţul a străpuns jumătate din Bilblie și s-a oprit la capitolul „Psalmi”, exact la mijlocul Psalmului 90 – „ Cădea-vor dinspre latura ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia.“
Așa este și cu sufletul nostru.
Suprema aparare e atunci când ne jertfim pentru Cuvântul și poruncile lui Dumnezeu.
Iubirea adevarată este iubirea jertfelnică !
Sursa: Realitatea Spirituala
