Să îl avem permanent în inimă pe Dumnezeu şi să ne rugăm, căci rugăciunea nu este strigăt în pustiu!

Sfinții zilei

Sfântul Cuvios  Samson, primitorul de străini; Sfânta Mironosiță Ioana.

Sfânta Ioana Mironosița a făcut parte din grupul femeilor mironosițe care L-au urmat pe Mântuitorul Iisus Hristos. Conform tradiției, ea a fost cea care a recuperat capul Sfântului Ioan Botezătorul după ce Irod a dat ordin să-i fie tăiat și aruncat. Sfânta Mironosiță Ioana, soția lui Huza, iconom (intendent) al regelui Irod Antipa este amintită în Evanghelia de la Luca (8, 3) ca fiind una dintre femeile care Îl urmaseră pe Hristos din Galileea și care îi ajutau pe ucenicii Domnului, împreună cu Suzana, Maria Magdalena și altele. În Evanghelia de la Luca 23, 55 – 24, 11 ni se relatează cum aceste femei s-au dus la mormânt ca să termine ungerea cu miresme a trupului lui Iisus, începută în grabă de Iosif și Nicodim. Când au ajuns la mormânt, au rămas uluite văzând că mormântul era gol, în el nemairămănând decât giulgiurile. Un înger le apare atunci, vestindu-le Învierea Domnului. Ele au crezut și au devenit astfel primele propovăduitoare ale Învierii lui Hristos. Sfânta Ioana a fost cea care a recuperat capul Sfântului Ioan Botezătorul după ce Irod a dat ordin să-i fie tăiat și aruncat.Biserica o prăznuiește și în Duminica Mironosițelor.

Rugăciunea zilei

Rugăciune către Sfânta Ioana Mironosița

„O, Sfintelor femei mironosițe, cele ce v-ați arătat vase pline de mirul darurilor Cuvântului, cu picăturile rugăciunilor voastre curățiți și mintea noastră de gangurile cele deșarte și ca într-o carte scrieți cu condeiul Duhului și cu voia Tatălui taina Învierii Fiului. Cu adevărat ați biruit toată frica și având picioarele voastre înfrumusețate cu aripile Duhului ați alergat către Cel Ce dăruiește celor ce-L iubesc pe El zborul serafimilor ca să slăvească pe Părintele luminilor. Încă v-ați învrednicit a primi de la înger luminos vestea Învierii Celui Ce a biruit moartea și a scos pe Adam din temnițele iadului. Prin voi s-a luminat toată ceata Apostolilor și prin ei până la marginile lumii S-a descoperit Cel Nevăzut. Deci, și noi fiind părtași tainei învierii lui Hristos vă rugăm pe voi să cereți Stăpânului să dea la o parte piatra răutății de la mormântul inimii noastre, ca să răsară Cel Ce împreună cu Care ne-am îngropat prin Botez și sa umple de bucurie sufletele noastre, dăruindu-ne iertare, pocăință și vestea minunată a mântuirii.
Rugați-vă cu Sfinții Iosif si Nicodim, ca să fim noi ridicați din mormântul păcatelor noastre, îngropând toate sfaturile cele viclene și primind mirul cel de mare preț al ințelepciunii duhovnicești. Cereți Sapanului Hristos înaintea Căruia ați aflat îndrăzneală să ne prefacă și pe noi, întunecații, în izvoare ale cuvintelor dumnezeiești, cu care să adăpam pe toți, potolind dorul tuturor de îndumnezeire. Ca unele ce sunteți flori netrecătoare ale bucuriei Învierii, bine înmiresmați și sufletul meu necăjit de întristare și de alte patimi de rușine, ca să înviez împreună cu Hristos în viața cea veșnică. La înfricoșătoarea judecata a Stăpânului vieții cereți cu stăruința să se șteargă datoria noastră cea mare și să dobândim iertare și mântuire, slăvind pe Împăratul tuturor în veci și aducând vouă ofranda mulțumirii. Amin!”

Gândul zilei

„Dacă cineva va aștepta să vadă rezultatul rugăciunii sale, el nicicând nu le va vedea, pentru că însăși începutul rugăciunii este greșit. Eu nu mă rog pentru a vedea un anume rod sau rezultat. Mă rog să-mi fie iertare păcatele, mă rog pentru ca Dumnezeu să mă miluiască.
Dumnezeu ne dă Trupul și Sângele Său, ne iartă păcatele noastre, prin Biserică ne oferă harul Duhului Sfânt. Prin urmare pentru noi este suficient să cerem cu smerenie și simplitate mila lui Dumnzeu. Persoana smerită are încredere în Dumnezeu și nu se îndoieste de faptul că îl aude Dumnezeu sau nu. Dacă dorești să vezi rezultatele rugăciunii, înseamnă că deja te îndoiești de ele. Și dearece Dumnezeu nu vrea să ne rănească prin propria noastră mândrie, el ascunde roadele rugăciunilor noastre. Este posibil ca El ni le va dezvălui atunci când ne vom smeri, când ne vom putea bucura de roadele rugăciunii, chiar și fără să ne dăm seama.
Un stareț i-a spus unui călugăr, care mereu vroia să-și vadă roadele rugăciunlor:
„Ești asemenea unui om care a plantat o sămânța în pământ și în fiecare zi o dezgroapă să vadă dacă a încolțit. Lasă sămânța în pământ, ud-o, ai grijă de ea, și ea neapărat va da roade.” – Mitropolitul Athanasie de Limassol.

Știai că?

Cele patru legi după care va judeca Domnul Iisus Hristos lumea.
Cine îşi păzeşte conştiinţa sa curată negreşit moartea îl găseşte fericit şi pregătit. Conştiinţa este judecătorul cel drept pe care l-a pus Dumnezeu înlăuntrul nostru. Conştiinţa nu poate fi reflexia materiei în veacul veacului. Ea este glasul lui Dumnezeu în om şi ea pururea îl mustră, când greşeşte: „Omule, de ce ai făcut asta?“ Această lege a firii o au şi chinezii, o au şi creştinii, o au şi budiştii, şi brahmanii, şi mahomedanii. Este legea cea dintâi pe care a pus-o Dumnezeu în inima omului de la creaţie, după care s-a condus lumea până la Legea cea scrisă.
Patru legi sunt după care Dumnezeu va judeca tot pământul. Şi nimeni nu poate scăpa de urgia şi dreptatea lui Dumnezeu, fie chinez, fie brahman, fie budist, fie creştin, fie mahomedan, fie evreu, pentru că Dumnezeu este drept, cum zice Apostolul: Dumnezeu este drept, şi tot omul mincinos. Dumnezeu, deoarece este drept, a pus legile acestea, ca pe toţi să-i judece după dreptate.
-Legea cea dintâi este legea firii sau legea conştiinţei. Orice om de pe pământ, când face rău, este mustrat de conştiinţa sa, care îi spune: „De ce ai făcut rău?“ Aceasta este legea cea dintâi dată de Dumnezeu omului, numită şi legea conştiinţei sau legea firii.
-A doua lege care stă în faţa noastră veşnic, cum arată Sfântul Grigorie de Nissa, şi care, ca o trâmbiţă din înaltul cerului răsună pururea şi ne arată pe Dumnezeu, este legea zidirii. Cine a făcut ceasul universului care merge cu atâta precizie şi uimire, încât nimeni nu-l poate imita? Nimeni altul decât Bunul Dumnezeu! Centrul de îndrumare al acestei lumi este Ziditorul ei, Dumnezeu, Care a pus rânduială în toate. Din secretele naturii încă nu s-a scos nici unu la miliard. Că înţelepciunea lui Dumnezeu n-are margini şi nici nu va avea în veacul veacului, pentru că nemărginită este înţelepciunea Creatorului. Deci, a doua lege care ne stă tuturor în faţă este Legea zidirilor sau a creaţiei. Că prin contemplaţia naturală în duh noi ne suim de la raţiunile lucrurilor, la Ziditorul lor. Dacă vezi corabia, trebuie să te gândeşti că a fost un meşter care a făcut-o; dacă vezi o haină bună pe un om, trebuie să ştii că bun a fost şi croitorul. Dacă vezi un palat, o clădire arhitectonică frumoasă, să ştii că a fost un arhitect deştept. Dacă vezi un ceas, negreşit este un ceasornicar priceput care l-a făcut. Deci, toate acestea ne arată că este un Făcător şi, dacă este, trebuie să ne temem şi să ascultăm de El, ca să nu ne pedepsească după dreptate.
-A treia lege este Legea scrisă, dată de Dumnezeu lui Moise pe Muntele Sinai, adică cele zece porunci şi tot Vechiul Testament, după care va fi judecat poporul ales, adică evreii.
-A patra şi ultima lege este Legea Darului, Legea desăvârşirii, Legea dragostei lui Iisus Hristos, adică Sfânta Evanghelie. După această lege dumnezeiască vor fi judecăţi toţi creştinii, botezaţi în numele Preasfintei Treimi.
Cea dintâi a fost legea firii, care rămâne generală pentru toate popoarele până la sfârşitul lumii. Cea de-a doua, legea zidirilor, este la fel cu cea dintâi. După cea dintâi şi a doua lege se vor judeca toate popoarele lumii, afară de creştini şi de evrei. După Legea scrisă, adică după Vechiul Testament, se vor judeca evreii. Iar după Legea Darului şi după Evanghelie vom fi judecăţi noi, creştinii, fiindcă legea noastră este mai desăvârşită decât toate celelalte legi. Iar dacă o călcăm, mai mare păcat avem şi mai mare muncă vom avea decât ei, care n-au cunoscut Evanghelia.
Aşadar, ne-a pus Dumnezeu asemenea avocat. Să nu ne înşelăm, fraţilor, şi să zicem că Dumnezeu nu ştie ce face fiecare. Nici nu vei putea să spui că nu ai păcat pentru că n-ai ştiut, că ai fost chinez, sau turc, sau ateu. Păgân dacă ai fost, dar conştiinţă ai avut şi după acea lege te va judeca. Zidirea ai văzut-o. Nu ţi-ai pus niciodată întrebarea cine a făcut cerul, soarele, pământul şi toate, ca după aceea să te gândeşti şi să te temi de Dumnezeu, care a făcut toate?”- Extras din Ne vorbeşte părintele Cleopa, vol. 2.

Pilda zilei

„-Ce mai faci, suflete?

-Supraviețuiesc!

-De ce doar atât? De ce nu trăiești? De ce nu te bucuri?

-Am obosit!

-Dar am nevoie de tine, să-mi fi bine!

-Fă-mă să fiu!

-Cum?

-Zâmbește din nimicuri, admiră soarele, bucura-te de cât de colorate sunt florile și de cât de frumos ciripesc pasarelele. Așa o sa îmi dai putere să simt din nou, iar eu o să-ți dau putere să trăiești totul mai intens.

-Bine, atunci hai să trăim!”

Sursa: Realitatea Spirituala