Sfinții zilei
(†) Schimbarea la Față a Domnului (Dezlegare la Pește).
Schimbarea la Față a Domului este praznic mare, împărătesc, și pentru toți creștinii. În limba greacă denumirea sărbătorii Schimbării la Față a Domnului este Metamorphosis, cu înțelesul de transfigurare. În tradiția populară, această sărbătoare poartă numele de Probejenia și marchează despărțirea de vară și schimbarea veșmintelor, naturii și ale oamenilor, cu cele ale toamnei. Primul care situează acest moment important din viața Domnului ca petrecându-se pe Tabor este Origen, în jurul anului 250, fiind confirmat, apoi, în secolul al IV-lea, de Sfinții Chiril al Ierusalimului și Epifanie al Ciprului și de Fericitul Ieronim.
În cinstea sărbătorii Schimbării la Față a Domnului, la începutul secolului al IV-lea, Sfânta Împărăteasă Elena zidește o biserică pe Muntele Tabor.Toma de Aquino, călugăr dominican, teolog, filosof și doctor al Bisericii, a considerat Schimbarea la Față drept cel mai mare miracol, în completarea botezului și arată perfecțiunea vieții în Rai. La rândul său, Sfântul Antim Ivireanul numește sărbătoarea drept „Dumnezeiasca Înfrumusețare a lui Hristos”.
În viziunea Sfântului Grigorie Palama, Schimbarea la Față a Domnului este începutul îndumnezeirii firii umane prin experiența luminii dumnezeiești sau a harului sfințitor și îndumnezeitor.
Gândul zilei
„Evanghelia sărbătorii Schimbării la Față a Domnului are mai multe înțelesuri teologice adânci despre taina mântuirii noastre, taina Bisericii și taina iubirii lui Dumnezeu pentru oameni. Prima semnificație duhovnicească a acestui praznic împărătesc constă în arătarea slavei Învierii Domnului Iisus Hristos înainte de pătimirile și moartea pe cruce, pentru a le arăta ucenicilor că Cel care va suferi pe cruce este Domnul slavei și că El face aceasta din iubire pentru oameni. A doua semnificație a sărbătorii este arătarea slavei Preasfintei Treimi, prin norul luminos care era o mărturie a prezenței Duhului Sfânt și prin glasul Tatălui Ceresc care mărturisea despre Iisus. A treia semnificație duhovnicească a Schimbării la Față a Domnului este arătarea slavei celei de-a doua veniri a Sa la sfârșitul veacurilor, motiv pentru care Biserica a rânduit această sărbătoare în ultima lună a anului bisericesc (începutul anului Bisericesc este în luna septembrie). A patra semnificație duhovnicească este că slava necreată este slava harului Preasfintei Treimi care se împărtășește tuturor celor care vor crede în Hristos. Evanghelia, ca și textele liturgice, ne învață că sărbătoarea aceasta este a bucuriei, a luminii, care ne arată viitorul nostru ultim, că omul nu este făcut pentru moarte, pentru mormânt, ci pentru viață veșnică. Nu este făcut pentru întuneric, ci pentru lumina neapusă din Împărăția cerurilor”. – Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
Rugăciunea zilei
Rugăciune către Schimbarea la Față a Domnului
„Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care locuiești întru Lumina cea nepătrunsă, și ești Strălucire Slavei Tatălui și Chip al Ipostasului Său! La plinirea vremii ai venit, Tu, pentru mila cea nespusă față de neamul omenesc cel căzut, Te-ai micșorat, chip de rob luând, Te-ai smerit pe sine, ascultător fiind chiar până la moarte. Totuși, înainte de Cruce și de pătimirea cea de bunăvoie, în muntele Taborului, Te-ai Schimbat la Față, întru slava Ta dumnezeiască, înaintea sfinților Tăi ucenici și Apostoli, ca atunci când Te vor vedea răstignit și dat morții să priceapă că pătimirea este de bunăvoie și dumnezeiască. Învrednicește-ne și pe noi, pe toți, să prăznuim Preacurata Schimbare la Față cu inimă curată și cu minte neîntinată, să urcăm în muntele Tău cel sfânt, în sălașul sfintei Slavei Tale, unde este glasul curat al celor ce prăznuiesc, glasul nespusei bucurii, ca acolo, împreună cu sfinții, Față către față, să vedem slava Ta, în ziua cea neînserată a Împărăției Tale și să preaslăvim Preasfânt Numele Tău, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte și cu Preasfântul și Bunul și de Viață Făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!”
Pilda zilei
Cine L-a făcut pe Dumnezeu?
Un tânăr a mers la un bătrân înțelept și l-a întrebat insistent:
– Există Dumnezeu, înțeleptule? Spune-mi, te rog! Tu crezi că există Dumnezeu?
– Desigur! i-a răspuns bătrânul.
– Și crezi că El a făcut lumea?
– Bineînțeles! Cine altcineva s-o fi făcut?!
– Dar pe Dumenzeu cine L-a făcut? a întrebat tânărul.
– Tu!… i-a răspuns cu seriozitate bătrânul.
Șocat de răspuns, tânărul i-a reproșat atunci:
Eu te întreb pe tine serios, iar tu îmi spui că eu L-am făcut pe Dumnezeu?!…
– Da, și îți spun că și eu vorbesc cât se poate de serios, i-a răspuns acesta. Chiar foarte serios îți vorbesc, și ia aminte de ce! Tu, prin toate cele care mă întrebi, arăți că nu cauți să-L afli pe Dumnezeu așa cum e El, ci cauți să afli un dumnezeu așa cum îl vrei tu și cum ți-l închipui tu; potrivit imaginației tale. Acest Dumnezeu pe care tu îl cauți nu este Dumnezeu adevărat. Caută să-L afli pe adevăratul Dumnezeu și să-L primești așa cum este El, nu cum Îl vrei tu! Străduiește-te să devii tu așa cum te vrea Dumnezeu, iar nu să-L modelezi pe El potrivit închipuirii tale! Primește-L așa cum este El și iubește-i voia, potrivit realității și adevărului obiectiv, și atunci Îl vei găși și Îl vei înțelege pe deplin.
Sursa: Realitatea Spirituala
