Sfinții zilei
Sfântul Cuvios Gheorghe Hozevitul: Sfânta Cuvioasă Domnica.
Sfântul Cuvios Gheorghe a trăit în Hozeva pe la sfârşitul secolului al VI-lea şi începutul secolului al VII-lea. Numele de „Hozevitul” vine de la numele chinoviei sale, Mănăstirea Hozeva, care este săpată într-un perete de stâncă, pe locul unei străvechi aşezări monahale, situată la apus de Ierihon, pe valea pârâului Horat – Cherit – numit azi Hozeva. În preajma acestui pârâu a trăit Sfântul Prorocul Ilie, în timpul prigonirii lui de către regele Ahab. Sfântul Gheorghe s-a născut în insula Cipru din părinţi binecredincioşi. După moartea părinţilor, Sfântul Gheorghe a mers la o mănăstire din Creta, și de aici s-a îndreptat la Locurile Sfinte, şi în cele din urmă a ajuns la fratele său, la Mănăstirea Koloman. Stareţul de la Koloman nu l-a putut primi în obştea mănăstirii, dar l-a îndrumat către Mănăstirii Hozeva unde s-a nevoit în rugăciune şi ascultare. După o vreme, Sfântul Gheorghe a plecat de la Hozeva şi s-a îndreptat din nou spre Mănăstirea Koloman, unde a vieţuit alături de fratele său, Iraclid, până când fratele s-a mutat la viaţa veşnică, Sfântul Gheorghe a mers iarăşi la Mănăstirea Hozeva, mănăstire pe care a mai părăsit-o o singură dată până la moartea sa, în timpul împăratului Focas (602-610), când perşii au cucerit Palestina. Mănăstirea Hozeva, care acum îi poartă numele Sfântului Gheorghe, adăposteşte moaştele sale şi pe cele ale Sfântului Ioan Iacob de la Neamţ – Hozevitul.
Sfânta Cuvioasă Domnica s-a născut în Cartagina, Africa, în timpul împăratului Teodosie cel Mare (379-395). Ajungând la Constantinopol, împreună cu alte patru fecioare, a fost botezată de către patriarhul Nectarie (381-397). A intrat în monahism şi a fost diaconiţă. A trecut la Domnul în timpul împăratului Zenon (474-491), la o vârstă înaintată.
Rugăciunea zilei
Rugăciune către Sfântul Cuvios Gheorghe Hozevitul
Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos:
„Stih:Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Roagă-te lui Iisus, Începătorului înţelepciunii, ca la deschiderea gurii mele să-mi dea har, Sfinte Părinte Gheorghe, ca să cânt, eu necântăreţul, pomenirea ta, după vrednicie, cu cântări Dumnezeieşti, bucurându-mă.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Vieţuit-ai pe pământ ca fără de trup, Mare Cuvioase Gheorghe; şi după aceea te-ai adăugat Cetelor celor fără de trup, alcătuind Ziditorului cântări întreit sfinte şi primind luminarea de la Dânsul.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu cugetele tale cele mai presus de lume, nu ai ţinut seamă de lume; iar nevoindu-te în lumea unde S-a îngropat Hristos, te-ai mutat de acolo către lumea cea cu totul curată, numărându-te înţelepte, cu Cetele celor întâi-născuţi.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Deschizându-mi gura, Preacurată, voit-am din inimă să te cânt pe tine, care ai născut pe Înţelepciunea Cea în Ipostas. Dar, ca un necurat, neputând să te cânt precum se cade, Preacurată, cer ajutorul tău.”
Gândul zilei
„Puterea rugăciunii este mare, foarte mare, mai ales atunci când se face de către mulți frați. În rugăciunea comună se unesc toți. Să-l simțim pe aproapele ca pe noi înșine. Asta-i viața noastră, bucuria noastră, comoara noastră!”- Sfântul Porfirie Cafsocalivitul
Pilda zilei
Cine este împăratul sau ostașul, bogatul sau săracul, dreptul sau păcătosul?
A trăit odată un rege care era foarte mândru de strămoşii săi şi care era cunoscut pentru cruzimea sa faţă de cei mai slabi decât el. Dar într-o zi, pe când călătorea pe o câmpie din Aragon unde, cu ani în urmă, murise tatăl lui în luptă, întâlni un om care scotocea într-o grămadă de oseminte.
– Ce faci aici? întrebă regele.
– Când am aflat că regele vine, am hotărât să adun oasele răposatului vostru tată şi să vi le dau. Dar, oricât aş căuta, nu le pot găsi, căci sunt exact la fel cu ale ţăranilor, ale oamenilor săraci, ale cerşetorilor şi ale sclavilor care au murit tot aici. Nu e nici-o deosebire. Auzind acestea, regele a rămas pe gânduri, luptat fiind de conştiinţă, care a început să lucreze ca un vierme neadormit.
Să medităm şi noi mai mult la tot ce am făcut în viaţă, la atitudinea şi comportarea noastră faţă de semeni, faţă de Dumnezeu şi faţă de noi înşine. Iar dacă ne mustră conştiinţa pentru ceva, să ne schimbăm viaţa în bine, să spălăm trecutul cu lacrimile pocăinţei şi să nu uităm de mila lui Dumnezeu care ne oferă, pentru curăţire, şi al doilea botez, adică Sfânta Spovedanie, până nu va scotoci cineva în vreo grămadă de oseminte şi cu durere să zică:
„Adusu-mi-am aminte de proorocul ce strigă: eu sunt pământ şi cenuşă; şi iarăşi m-am uitat în morminte şi am văzut oase goale şi am zis: oare, cine este împăratul sau ostaşul, bogatul sau săracul, dreptul sau păcătosul?” …
Sursa: Realitatea Spirituala
