Sfinții zilei
(†) Botezul Domnului (Dumnezeiasca Arătare – Boboteaza).
Botezului Domnului este numit în popor şi Boboteaza, iar în limbaj teologic-liturgic are şi denumirile de Teofanie sau Epifanie (Arătarea Domnului). Mântuitorul Iisus Hristos a crescut în Galileea, în cetatea Nazaret, tăinuindu-Şi înaintea oamenilor puterea şi înţelepciunea dumnezeirii Sale până la vârsta de 30 de ani, pentru că la iudei se socotea a fi o necuviinţă, ca să primească cineva vrednicia de învăţător sau de preot înainte de 30 de ani. De aceea, nu Şi-a început Hristos propovăduirea până la acea vârstă; ci locuia în Nazaret cu Preacurata Sa Mamă şi cu Dreptul Iosif, care era tâmplar şi cu el împreună Se şi ostenea la lucrul tâmplăriei. Dar, murind Dreptul Iosif, Domnul lucra singur cu mâinile Sale, câştigând hrană pentru Sine şi pentru Preacurata Sa Mamă, ca să ne înveţe pe noi a nu ne lenevi, nici a mânca pâinea în zadar. Împlinind 30 de ani şi venind vremea să Se arate lui Israel, atunci ,,a fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie”, trimiţându-l să înceapă a boteza cu apă. Şi i-a dat lui şi un semn, după care putea să-L recunoască pe Mesia, Cel ce atunci venise în lume, precum singur Botezătorul ne spune, zicând: „Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se şi rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt” (Ioan 1, 33). Ascultând Sfântul Ioan cuvântul lui Dumnezeu, a venit la râul Iordan, propovăduind botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor, el fiind acela despre care zisese prorocul Isaia mai înainte: „Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi-I cărările” (cf. Ioan 1, 23; Isaia 40, 3). Şi veneau la el oameni din toate ţinuturile Iudeei şi ale Ierusalimului şi se botezau în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele. Atunci, a venit la Iordan şi Iisus, din Galileea, ca să fie botezat de către Ioan. Iar în acea vreme, Ioan tocmai spunea poporului: „Vine după mine Cel mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic să-I dezleg curelele încălţămintelor Lui. Că eu v-am botezat cu apă, iar Acela vă va boteza cu Duhul Sfânt” (cf. Luca 3, 16). Deci, a venit Iisus să Se boteze, deşi nu îi trebuia Botezul, ca Unul Care era curat şi neîntinat, născut din Preacurată şi Preasfântă Maică-Fecioară, fiind El Însuşi izvorul a toată curăţia şi sfinţenia. Însă, ca Cel ce a luat asupra Sa păcatele lumii întregi, ca „Miel al lui Dumnezeu, Care ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29), a venit la râu, ca să le spele pe ele cu botezul pocăinţei. A venit la ape, ca să sfinţească firea apelor; a venit să Se boteze, ca să ne pregătească nouă scăldătoarea Sfântului Botez; a venit la Ioan, ca acesta să fie pentru El martor nemincinos, ca unul care a văzut pe Duhul Sfânt pogorându-Se peste El când Se boteza, şi a auzit glasul Tatălui din cer. Şi L-a cunoscut Ioan cu duhul şi se smerea pe sine, zicând: „Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” (Matei 3, 13). Şi Ioan avea trebuinţă cu adevărat de botezul cel de la Domnul, ca unul care era în păcatul neascultării, cel adus de Adam asupra a tot neamul omenesc. Dar Domnul a zis către el: „Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea” (Matei 3, 15). Ca şi cum ar fi zis: „Mi Se cade Mie să împlinesc şi această poruncă a lui Dumnezeu”. Că poruncă a Lui era cu adevărat botezul lui Ioan, precum tâlcuieşte Sfântul Ioan Gură de Aur. Şi s-a botezat Iisus fiind de 30 de ani, de vreme ce la vârsta de 30 de ani oamenii se pleacă mai cu uşurinţă la tot păcatul, după cum grăieşte Sfântul Ioan Gură de Aur: „Cea dintâi vârstă, a copilăriei, are multă neştiinţă şi nebunie; cea de a doua vârstă, a tinereţilor, cu poftă trupească se aprinde; iar cea de treizeci de ani, vârsta bărbatului desăvârşit, aceasta robeşte pe om tuturor păcatelor. De aceea, şi Hristos Domnul a aşteptat până la această vârstă ca să Se boteze, ca la toate vârstele să împlinească voia Domnului şi să sfinţească firea noastră şi să ne dea putere ca să biruim patimile şi să putem scăpa de păcatele cele de moarte.” Iar, după Botezul Său, Domnul a ieşit îndată din apă, adică n-a zăbovit în apă. Sfântul Ioan Botezătorul, pe cel pe care îl boteza, îl afunda în apă până la grumaji şi-l ţinea aşa până ce îşi mărturisea toate păcatele şi atunci îl lăsa pe el şi ieşea din apă. Dar Hristos, fiind fără de păcat, n-a zăbovit în apă; de aceea Evanghelia zice că a ieşit îndată din apă (cf. Marcu 1, 10). Şi ieşind Domnul din ape, I s-au deschis Lui cerurile, strălucind de sus o lumină în chip de fulger, iar Duhul lui Dumnezeu S-a coborât peste El, în chip de porumbel (cf. Marcu 1, 10). Că, precum în zilele lui Noe micşorarea apelor a vestit-o porumbelul, tot aşa şi aici, micşorarea păcatului s-a vestit prin chipul porumbelului. Şi Duhul Sfânt S-a arătat în acest chip, fiindcă această pasăre este curată şi iubitoare de oameni şi blândă şi fără răutate şi nu stă în locuri întinate. Aşa şi Duhul Sfânt este izvor al curăţiei, izvor adânc al iubirii de oameni, învăţător al blândeţilor, vistier al bunătăţilor şi fuge de la cel ce se tăvăleşte în mocirla păcatului, fără de pocăinţă. Şi pogorându-Se Duhul Sfânt, ca un porumbel, peste Iisus Hristos, s-a auzit un glas din cer, zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit” (Matei 3, 17). Acesta era glasul Tatălui din cer, care întregea descoperirea Preasfintei Treimi. Astfel, sărbătoarea se numeşte pe drept şi Epifanie sau Teofanie, adică Arătare, pentru că, pe de o parte, Iisus Hristos Se arată lumii, fiind mărturisit de Prorocul şi Botezătorul Ioan, iar pe de altă parte Se arată lumii pentru întâia dată în chip limpede taina Sfintei Treimi, cunoaşterea adevăratului Dumnezeu şi calea mântuirii., aşa cum ne arată şi Troparul sărbătorii:„În Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii S-a arătat; că glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te, şi Duhul în chip de porumbel a adeverit întărirea cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule şi lumea ai luminat, slavă Ţie.”
Rugăciunea zilei
Rugăciune de Bobotează
„Doamne Iisuse Hristoase, Fiu al lui Dumnezeu, Unule născut din Tatăl mai înainte de toți vecii, Lumină din Lumină, care luminezi toate, care nestricat Te-ai întrupat din Preasfânta Fecioară Maria și ai venit în lumea aceasta pentru mântuirea noastră. Tu însă nu ai răbdat să vezi neamul omenesc muncit de diavolul şi pentru aceasta, în luminată zi a Dumnezeieștii Tale Arătări, ai venit la Iordan la păcătoși și la vameși ca să Te botezi de la Ioan, fără de păcat fiind, ca să împlineşti toată dreptatea şi să speli în apele Iordanului păcatele întregii lumi ca un Miel al lui Dumnezeu, să le iei asupra Ta şi să ne mântuieşti cu Cinstit Sângele Tău. Pentru aceasta Te-ai afundat în apele Iordanului, ai deschis cerul cel închis de Adam şi Duhul Sfânt a venit peste Tine ca un porumbel. Tu ai luminat şi ai îndumnezeit firea noastră şi Dumnezeiescul Tău Părinte Ți-a vestit bunăvoirea Sa, pentru că ai împlinit voia Lui şi ca un om ai primit păcatele şi prin junghiere Te-ai gătit, după cum Tu Însuţi ai grăit: „Pentru aceasta Mă iubeşte Tatăl, pentru că Eu Îmi pun sufletul, ca iarăși să-L primesc” şi, astfel, în această prealuminată zi, Tu, Doamne, ai pus începutul mântuirii noastre. Pentru aceasta toate puterile cereşti se bucură și toată făptura se veseleşte, așteptând slobozire din stricăciune zicând: „A venit luminarea, s-a aratat harul și izbăvirea, lumea se luminează și oamenii se umplu de bucurie. Să se veselească acum cerul și pământul și toată lumea să se bucure, râurile să salte, izvoarele, lacurile, adâncurile și mările să dănțuiască, că prin Dumnezeiescul Botez astăzi s-a sfinţit firea lor. Să se bucure astăzi şi adunarea oamenilor, că firea lor capătă astăzi starea cea dintâi și toți să cânte cu bucurie: Este timpul Arătării lui Dumnezeu. Veniți cu mintea la Iordan să vedem privelişte mare: Hristos vine spre Botez, Hristos vine la Iordan, Hristos îngroapă în apă păcatele noastre, Hristos merge să caute oaia cea rătăcită şi o găseşte şi o duce în rai”. Această taină Dumnezeiască păzind, iubitorule de oameni, Doamne, învrednicește-ne pe noi, cei ce însetăm după glasul Tău, să venim la Tine, Izvorul cel pururea dătător de viaţă, să scoatem apa harului Tău şi iertarea păcatelor şi să trăim în veacul de acum în curăție și feciorie, în dreptate și cucernicie, aşteptând nădejdea cea fericită și arătarea slavei Tale, a Marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru, pentru că nu ne mântuieşti numai după faptele noastre, ci cu marea Ta milostivire și cu înnoirea Sfântului Tău Duh, în baia nașterii din nou, ca îndreptaţi cu harul Tău să fim moştenitori ai vieţii veşnice în împărăția Ta, unde ne învrednicește să slăvim, împreună cu toţi sfinţii, Preasfântul Tău Nume cu Părintele Tău fără de Început şi cu Preasfântul şi Bunul și de Viață Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Gândul zilei
„Pe de o parte, credinţa se desăvârşeşte prin botez; iar pe de altă parte, botezul se întemeiază pe credinţă; ambele sunt depline prin invocarea aceloraşi nume. Pentru că după cum credem în Tatăl şi în Fiul şi în Sfântul Duh, la fel ne şi botezăm în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Mărturisirea precede credinţa, care duce la mântuire, însă botezul, cel ce pecetluieşte asentimentul nostru, îl urmează de aproape” – Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh.
Pilda zilei
Taina Sfântului Botez
Într-o zi, un om rătăcit de la dreapta credinţă, a vrut să-l contrazică pe un preot, spunându-i:
– Chiar dacă în Biblie Mântuitorul spune să ne botezăm, eu nu cred că e bine să-i botezăm pe copii, ci doar pe oamenii mari. Trebuie să aştepţi ca cei mici să crească şi de-abia atunci să îi întrebi dacă vor sau nu să fie botezaţi. Doar aşa, ca oameni în toată firea, pot hotărî cu adevărat. Cum puteţi voi, ortodocşii, să-i botezaţi pe copii?
– Spune-mi, îi zise preotul, după ce îl ascultă cu răbdare, ştiu că dumneata ai copii; când erau mici, i-ai dus la doctor să îi vaccineze?
– Da, îi răspunse omul.
– De ce nu ai aşteptat să crească şi să-i întrebi mai întâi dacă vor sau nu să fie vaccinaţi? – îl mai întrebă preotul pe om.
– Fiindcă nu vroiam să se îmbolnăvească şi ştiam că e bine pentru ei.
– E, vezi, tot aşa şi noi ştim că Sfanţul Botez este bun pentru copii şi nu avem de ce aştepta. Aşa cum vaccinezi un copil micuţ, ca să nu se îmbolnăvească trupul lui fragil, tot aşa îl şi botezi, pentru a nu se „îmbolnăvi” sufletul lui tânăr.
Prin puterea Duhului Sfânt, prin harul Său, coborât astfel peste prunc, acesta e un om nou,
pregătit pentru o viaţă nouă şi luminoasă: viaţa creştinească.
Omul plecă ruşinat şi se îndepărtă, gândindu-se la cele spuse de preot. Deşi sunt unii care nu cunosc dreapta credinţă, sau ştiu prea puţine, preotul îi poate învăţa, îi poate călăuzi prin desişul acestei vieţi încărcate de greutăţi şi păcate, scoţându-i la limanul mântuirii.
Tradiții și obiceiuri de Bobotează
*În dimineața zilei de 6 ianuarie, când se sfințesc apele, toți creștinii merg la biserică și participă la slujbă, apoi se ia agheasmă binecuvântată, iar când aduc agheasma mare acasă, se stropește prima dată icoana și se rostește rugăciuni.
*După slujba de Bobotează, românii obișnuiau să vină acasă și să întindă mese bogate ca la Crăciun. Când vine preotul cu botezul pe masă trebuie să fie tot felul de bucate alese, sarmale și borșuri acre, fripturi, cozonaci și alte bunătăți tradiționale care sunt și ele sfințite. Dar cea mai importantă pe masă este coliva, care nu lipsește de Bobotează. După ce este sfințită de preot, coliva se împarte tuturor celor din familie, dar se dau câteva bucățele și animalelor din gospodărie să fie sănătoase și mănoase.
*În ziua de Bobotează, se mai crede că toate apele sunt sfinte, de aceea femeile nu spală rufele în ziua respectivă, dar nici în următoarele șapte zile. Cine spală rufe de Bobotează sau cine are rufe la uscat pe data de 6 ianuarie va fi urmărit de boli și ghinioane.
*Cu agheasma se stropește și portofelul în care este bine să pui trei bancnote noi. Astfel vei avea parte de bani și prosperitate tot anul. De la biserică, femeile și fetele iau și azi busuioc sfințit. Acesta se foloseau pe vremuri la diverse farmece de dragoste.
*Se spune că, în ziua de Bobotează, fetele trebuie să mănânce o turtă sărată și apoi să doarmă cu busuioc sub pernă. Cel care vine în visul lor să le dea apă, acela este ursitul și cu acela le este scris să se mărite, mai spun superstițiile din bătrâni.
*Se mai spune că fetele care cădeau pe zăpadă de Bobotează erau sigure că se vor mărita în anul respectiv, căzătura fiind simbolică pentru trecerea abruptă de la viața de fecioară la viața grea de femeie măritată.
*Bărbații tineri care cad pe gheață de Bobotează au parte de noroc în dragoste și sănătate, pentru că vor fi puternici și rezistenți tot anul.
*În seara de Bobotează, prin unele sate din nordul țării se ține Iordănitul femeilor, o petrecere la care se adună numai femei și fete și la care se cântă și se dansează, dar se mai fac și diverse farmece de iubit.
* Bărbații cu numele de Ion aveau și ei petrecerea lor numită Udatul Ionilor. Ei își agățau brazi împodobiți la poartă și așteptau neamurile și prietenii să îi cinstească de Sfântul Ioan.
* În Bucovina sau în Transilvania, la porțile Ionilor se venea cu lăutarii, atât de importante erau aceste sărbători pentru întreaga comunitate.
*De Bobotează, tinerele femei proaspăt căsătorite erau integrate în comunitatea femeilor printr-un ritual simplu, dar vesel fiind stropite cu apă din fântână sau de la râu, și niciuna nu avea voie să se supere sau să se ascundă.
*De Bobotează poți afla cum va fi vremea tot anul, cum va fi iarna și primăvara sau vremea de cules. În popor se spunea că Boboteaza este dricul iernii, pentru că întotdeauna venea ger năpraznic, dar apoi se înmuia frigul, creștea lumina zilei și iarna se pregătea de plecare. Dacă este ger sau viscol cu zăpadă bogată, oamenii spuneau că va fi un an bun și rodnic. Dacă plouă de Bobotează, iarna va fi lungă, dar vara va fi rodnică. Dacă pomii vor fi îmbrăcați de promoroacă în ziua de 6 ianuarie, atunci ei vor rodi mai bogat decât în anul anterior. Iar dacă va fi timp frumos, va veni primăvara mai devreme și vor începe muncile câmpului.
Sursa: Realitatea Spirituala
