SĂ ÎL AVEM PERMANENT ÎN INIMĂ PE DUMNEZEU ȘI SĂ NE RUGĂM, CĂCI RUGĂCIUNEA NU ESTE STRIGĂT ÎN PUSTIU!

Sfinții zilei

Sfinții 14.000 de Prunci uciși din porunca lui Irod; Sfinții Cuvioși Marcel și Tadeu.

Duminica după Nașterea Domnului ( a Sfinților Iosif Logodnicul, David Prorocul și Iacob rudenia Domnului); Ap. Galateni 1, 11-19; Ev. Matei 2, 13-23 (Fuga din Egipt) ; glas 2, voscr.5.
Sfinții 14000 de prunci uciși de Irod simbolizează transformarea prin harul Dumnezeiesc a durerii și a sacrificiului în iubire și iertare. În nebunia sa, Irod și-a ucis chiar propriul copil din frica de a nu-și pierde tronul, la auzul acestei vești însuși împăratul Augustus tulburându-se: „Când el (împăratul Augustus) a auzit că printre băieții sub doi ani, a căror ucidere fusese ordonată de Irod, regele evreilor, a fost omorât propriul lui fiu, a afirmat: Este mai bine să fii porcul lui Irod decât fiul său.”
În această atmosferă sumbră își găsește sfârșitul pământesc și marele preot Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul. Acesta a fost ucis de către soldați în Templul din Ierusalim pentru că, dorind să își scape fiul de la moarte, l-a ascuns de la fața lor.

APOSTOLUL ZILEI
Ap. Galateni 1, 11-19

Fraților, vă fac cunoscut că Evanghelia cea binevestită de mine nu este după om; pentru că nici eu n-am primit-o de la om, nici n-am învățat-o, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos. Căci ați auzit despre purtarea mea de altădată în iudaism, că prigoneam peste măsură Biserica lui Dumnezeu și o pustiam și spoream în iudaism mai mult decât mulți dintre cei care erau de vârsta mea în neamul meu, fiind mult râvnitor al datinilor mele părintești. Dar, când a binevoit Dumnezeu, Care m-a ales din pântecele mamei mele și m-a chemat prin harul Său, să descopere pe Fiul Său întru mine, pentru ca să-L binevestesc la neamuri, îndată nu am primit sfat de la trup și de la sânge, nici nu m-am suit la Ierusalim, la apostolii cei dinainte de mine, ci m-am dus în Arabia și m-am întors iarăși la Damasc. Apoi, după trei ani, m-am suit la Ierusalim, ca să-l cunosc pe Chefa și am rămas la el cincisprezece zile. Iar pe altul dintre apostoli n-am văzut, decât numai pe Iacov, fratele Domnului.

EVANGHELIA ZILEI
Ev. Matei 2, 13-23

După plecarea magilor, iată, îngerul Domnului se arătă în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul și pe Mama Sa, fugi în Egipt și stai acolo până ce-ți voi spune, fiindcă Irod va căuta Pruncul ca să-L omoare. Iar el, sculându-se, a luat noaptea Pruncul și pe Mama Sa și au plecat în Egipt. Și au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul prin prorocul: «Din Egipt am chemat pe Fiul Meu». Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte tare și trimițând, a ucis pe toți pruncii care erau în Betleem și în toate hotarele lui, de doi ani și mai în jos, după timpul pe care îl aflase de la magi. Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese prin Ieremia Prorocul: «Glas în Rama s-a auzit, plângere și tânguire multă; Rahela își plânge copiii și nu voiește să fie mângâiată, pentru că ei nu mai sunt». După moartea lui Irod, iată că îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif, în Egipt, și i-a zis: Scoală-te, ia Pruncul și pe Mama Sa și mergi în pământul lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia viața Pruncului. Iosif, sculându-se, a luat Pruncul și pe Mama Sa și au venit în pământul lui Israel. Dar auzind că domnește Arhelau în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, Iosif s-a temut să meargă acolo și, luând poruncă în vis, s-a dus în părțile Galileei. Și, venind, a locuit în orașul numit Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proroci, că Nazarinean Se va chema.

Gândul zilei

„Să nu zicem, aşadar, că nu este în apropiere o casă de rugăciune. Noi înşine, de vom fi curaţi, suntem, prin harul Sfântului Duh, templele Domnului. Chiar fără să îngenunchem, fără să ne batem în piept, fără să întindem mâinile spre cer, ci numai arătând un cuget arzător, vom atinge desăvârşirea rugăciunii. Oricine, la serviciu sau acasă, poate ridica la cer privirea sufletului său şi să se roage fierbinte lui Dumnezeu. Căiţi-vă cu amar, aduceţi-vă în faţă păcatele, ziceţi în voi înşivă: „Ai milă de mine, Doamne!” şi rugăciunea voastră, va fi primită.” – Sfântul Ioan Gură de Aur.

Rugăciunea zilei
Rugăciune către Sfinții 14000 de prunci uciși de Irod

„Izbăvește, Doamne, lumea de ucidere, de sabie, de foamete, de ciumă și cutremur! Izbăvește țara noastră de venirea altor neamuri, de dezbinare, de ură și de războiul cel dintre noi! Izbăvește lumea de tot felul de tirani și ucigași de oameni. Mântuitorule izbăvește casele noastre de păcatul lui Irod, de uciderea de prunci, care stăpânește tot pământul! Izbăvește pe femeile creștine de acest păcat cumplit, pe care nici păgânii nu-l fac! Că mai mare este păcatul mamelor ucigașe de copiii, decât păcatul tiranului Irod. Și mai greu vor fi osândite mamele creștine, care se rușinează de nașterea de prunci, decât cele păgâne, care își împlinesc chemarea de mame cu demnitate. Izbăvește tot pământul de cursele satanei, de mame pruncucigașe, de ură între oameni și de tot felul de războaie! Binecuvintează lumea și țara noastră cu pace, cu mame credinciose și copii sănătoși, cu urmași vrednici de Hristos și de marii noștri părinți înaintași, Amin!”

Pilda zilei
Legenda rândunelelor

Se spune că, pe când era copil, Mântuitorul Iisus era tare bun cu toate vietăţile, fie ele cât de mărunte. Într-o zi, pe când avea numai câţiva aniţori, stătea pe malul unei ape şi se juca cu mâlul moale, modelând din el mici păsarele, pe care le aşeza apoi să se usuce la soare.
Trecând pe acolo un fariseu rău la suflet şi vrând să râdă de copilul ce se juca atât de cuminte, a vrut să lovească păsarile de lut cu piciorul.
Văzând ce vrea să facă, într-o clipă Iisus a lovit pământul cu palma lui mică şi, dintr-o dată, păsarile au prins viaţă şi și-au luat zborul, ciripind vesele şi jucăuşe.
Fariseul a rămas uimit, nemaiştiind ce să creadă!…
Aşa au apărut rândunelele, dar mai întâi ele nu aveau penele negre.
Treizeci de ani mai târziu, când Mantuitorul se afla răstignit pe Cruce, micile păsari nu l-au uitat pe cel ce le-a dat viaţă şi, venind şi aşezându-se pe braţele crucii şi pe capul şi pe umerii lui Iisus, încercau să smulgă cu cioculeţele lor mici ghimpii din cununa de spini a Mântuitorului, măcar cu atât să-i îndulcească chinul celui ce nu greşise niciodată nimănui.
În clipa în care Iisus a murit, de durere, rândunelele au îmbrăcat mantia lor neagră, de doliu, şi aşa au rămas pâna în zilele noastre, păsari binecuvântate de Dumnezeu şi iubite de oameni.

Sursa: Realitatea Spirituala