Sfinții zilei
Sfinții Apostoli Filimon, Arhip, Onisim și Apfia; Sfânta Muceniță Cecilia.
Sfinţii Apostoli Filimon, Arhip, Onisim şi Apfia au făcut parte din cei 70 de ucenici pe care i-a avut Mântuitorul și au fost ucenicii Sfântului Apostol Pavel, slujind la răspândirea adevăratei credinţe. Sfinţii Filimon, Arhip şi Apfia lucrau în cetatea Colose din Frigia, iar fericitul Onisim la Roma. Sfântul Arhip este cinstit de Sfântul Pavel cu numele de „împreună oştean cu noi”, precum scrie în Epistola către Filimon, capitolul al 2-lea. În aceeaşi epistolă, Filimon este zugrăvit ca un fiu duhovnicesc şi prieten adus la credinţă de însuşi Apostolul neamurilor. Sfânta Apfia, soţia lui Filimon, este numită „sora Apfia” datorită vredniciilor ei (Filimon 2). Sfântul Onisim din sclav ajunge Apostol al Domnului şi din răufăcător, frate egal în vrednicie cu fostul său stăpân, Filimon. Tradiţia Bisericii ne spune că toţi membrii acestei familii de ucenici ai Sfântului Pavel au fost sfinţiţi „episcopi călători” la sfârşitul vieţii marelui Apostol, în timp ce „sora Apfia” îşi sfinţea viaţa slujind fraţilor de credinţă în biserica din casa ei. Toţi aceşti sfinţi au suferit moarte martirică, cei din Colose fiind omorâţi cu pietre din ordinul lui Nero, iar Sfântul Onisim a murit din ordinul lui Domiţian, tăindu-i-se capul.
Sfânta Muceniță Cecilia s-a născut la Roma din părinți cinstiți și bogați. Auzind de Evanghelia lui Hristos, a hotărât să nu se mărite, ci să se păzească curată, închinându-şi fecioria Domnului. Părinţii ei însă, împotriva voii sale, au însoţit-o cu un tânăr bun de neam, dar necredincios, pe care-l chema Valerian. După căsătorie, Sfânta Cecilia l-a înduplecat pe soţul ei să trăiască în curăţie şi primind amândoi botezul din mâinile Sfântului Urban, Episcopul Romei, vieţuiau în credinţa cea adevărată. Valerian l-a convertit la creştinism şi pe fratele său, Tiburtie. Nu la mult timp cei doi frați au fost osândiți la moarte pentru credința lor. Fiind la locul de execuție, aceștia din porunca comandantului Maximin li s-au tăiat capetele. Sfînta Cecilia a îngropat cu cinste sfintele lor trupuri. Ea a fost apoi adusă la judecată, fiind neobosită propovăduia rodnic credinţa creştină la păgîni. Ea a luminat cu lumina adevărului într-o singură seară ca la patru sute de suflete. Fiind întrebată de judecător care este sursa curajului ei, ea a răspuns: „Conştiinţa curată şi credinţa neîndoielnică”. Sfînta Cecilia a fost torturată, apoi osîndită la moarte prin decapitare. Călăul a lovit-o de trei ori cu sabia peste gît, fără ca să o poată ucide. Ea doar s-a rănit, iar din rănile ei a curs mult sînge. Trei zile mai tîrziu, sfînta fecioară şi muceniţă a lui Hristos şi-a dat mucenicescul ei suflet în mîinile lui Dumnezeu. Sfînta Cecilia a luat cununa muceniciei împreună cu ceilalţi în jurul anului 230. Sfintele ei moaşte se află la Roma, în biserica cea închinată ei.
Rugăciunea zilei
Troparul Sfintei Mucenițe Cecilia
„Mieluşeaua Ta, Iisuse, Cecilia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.
Gândul zilei
„Din neascultarea noastră de povaţa dumnezeiască, din călcarea poruncii lui Dumnezeu, din cel dintâi păcat săvârşit în rai. Bolile, slăbiciunile, multele şi împovărătoarele încercări de tot felul, păcatul le-a născut. Din pricina lui ne-am îmbrăcat în veşmântul de piele al acestui trup pieritor, ros de boli şi suferinţe, şi-am fost mutaţi în lumea aceasta nestatornică şi trecătoare şi osândiţi la o viaţă pândită de multe rele şi nenorociri. Iar boala în care păcatul a împins tot neamul omenesc e o cale necăjicioasă şi povârnită, la capătul căreia ne-aşteaptă moartea”. – Grigorie Palama
Știai că?
Anafora este, în cultul creştin ortodox Marea Rugăciune a Sfintei Jertfe din rânduiala Sfintei Liturghii, în cursul căreia are loc sfinţirea Darurilor. Ea începe cu adresarea către Dumnezeu-Tatăl, ca Ziditor al lumii, continuă, recapitulând pe scurt opera mântuitoare realizată de Dumnezeu-Fiul (anamneză) şi sfârşeşte prin invocarea Pogorârii Sfântului Duh, pentru sfinţirea Darurilor noastre de pâine şi vin şi prefacerea lor în Sfântul Trup şi Sânge al Domnului. În timpul acestei rugăciuni este trasă dvera şi sunt închise uşile împărăteşti, iar preotul se roagă în genunchi înaintea Sfintei Mese. Anaforaua este centrul Liturghiei creştine. Ea a însemnat iniţial înălţare, ridicare, ca apoi să ia înţelesul de jertfă, ofrandă, pentru că oferirea jertfei se face prin ridicarea, înălţarea şi legănarea darului de jertfă. În rânduiala Liturghiei ortodoxe, Anaforaua numeşte tot şirul de rituri şi rugăciuni citite de preot. Rugăciunile care compun Anaforaua sunt: Rugăciunea de laudă şi de mulţumire de la început, adică Marea Rugăciune euharistică, în care se face o rememorare a istoriei mântuirii omului de la creaţie până la mântuirea lui prin jertfa de pe Cruce şi învierea Domnului.
Pilda zilei
Cei doi ologi
Erau doi ologi care cerşeau la drum.
În vremea aceea, s-a pornit un alai bisericesc cu o icoană făcătoare de minuni.
Un credincios, văzând pe cei doi ologi, le-a zis:
– „Ca să vă tămăduiţi de neputinţa voastră, staţi în calea acestui alai sfânt şi icoana făcătoare de minuni are să se milostivească şi de voi.”
Auzind acestea, unul din ologi a zis celuilalt:
– „Ce zici? Dacă ne tămăduim, cine ne mai dă bani? N-ar fi mai bine s-o ştergem şi să rămânem tot ologi??”
Şi plecară de acolo.
Aşa se întâmplă cu mulţi din creştinii noştri. Mulţi se feresc din calea vindecării sufletului lor, rămânând în ?ologeala lor de mai înainte. Mulţi fug de biserică şi de cele ale sufletului, stând într-o viaţă de nepăsare şi de păcat.
Sursa: Realitatea Spirituala
